KAPAROS c. GRECE

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 9702/06 prezentată de Dimitrios KAPAROS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are sediul la 8 martie 2007 într-o cameră compusă din domnii L. Loucaide, președintele, C.L. Rozakis, N. Vajić, domnii K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și grefierul secțiunii S. Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 martie 2006, După ce a deliberat, face următoarea decizie: recurentul, dl Dimitrios Kaparos, este un resortisant grec, născut în 1934 și rezident la Arta. El este reprezentat în fața Curții de către domnul T. Xynos, avocat în baroul din Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 decembrie 1998, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Alexandroupolis cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva statului membru în urma decesului fiului său care a avut loc în timpul serviciului său militar și a solicitat, de asemenea, ca cazul său să fie abordat cu prioritate. La 29 decembrie 2000, printr-o decizie prealabilă a legii, instanța a dispus o expertiză (decizia nr. 148/2000). La 23 iulie 2001, reclamantul și-a prezentat memoriile, în care își prezenta observațiile cu privire la problemele cu care au fost sesizate experții. La 4 septembrie 2001, experții și-au depus raportul. Reclamantul afirmă că din conținutul acestui raport reiese că memoriul său nu fusese adus la cunoștința experților. La 16 octombrie 2001, reclamantul a prezentat observații suplimentare. La 9 mai 2003, Tribunalul l-a trimis pe reclamant (Decizia nr. 34/2003). La 16 octombrie 2003, reclamantul a făcut apel. La 2 noiembrie 2003, acesta a solicitat ca cazul său să fie abordat cu prioritate. La 30 septembrie 2004, curtea administrativă a recursului de la Komotiní a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 381/2004). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 19 ianuarie 2006. La 24 februarie 2006, reclamantul s-a ocupat de casare. La cauza este în prezent pendinte în fața Consiliului de Stat. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de legalitatea și durata procedurii. (1) Reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil, deoarece instanța administrativă de primă instanță nu a prezentat experților desemnați o copie a memoriului său. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) Conform unei jurisprudențe constante a organelor Convenției, conformitatea unui proces cu cerințele art. 6 alin. (1) din Convenție trebuie examinată, în principiu, pe baza procedurii în ansamblul său, și anume după încheierea acesteia (a se vedea, de exemplu, Farcas și alte c. România (dec.), 67020/01, 12 octombrie 2004). Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, nu se poate exclude decât un element determinat fie în acest moment, astfel încât să permită Curții să judece echitatea procesului într-un stadiu mai timpuriu, înainte chiar ca instanțele naționale să fi pronunțat o hotărâre definitivă în cauza (a se vedea mutatis mutandis Deligiannis c. Grecia, (dec.), 5074/03, 5 iunie 2003). Curtea, notând că procedura administrativă inițiată de reclamant este în prezent pendinte în fața Consiliului de la Õ ï , nu poate admite că obligația instanței administrative de a prezenta experților desemnați memoriul reclamantului constituie o astfel de situație. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. 2. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge, în plus, de durata procedurii. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră că este necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână în mod expres examinarea spătarului întemeiat pe durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduler Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

9702/06

présentée par Dimitrios KAPAROS

contre la Grèce

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 8 mars 2007 en une chambre composée de

:

MM.

L. Loucaides,

président,

C.L. Rozakis,

M

me

N. Vajić,

MM.

K. Hajiyev,

D. Spielmann,

S.E. Jebens,

G. Malinverni,

juges,

et de M. S.

Nielsen,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 1

er

mars 2006,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Dimitrios Kaparos, est un ressortissant grec, né en 1934 et résidant à Arta. Il est représenté devant la Cour par M

e

T. Xynos, avocat au barreau de Thessalonique.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 9 décembre 1998, le requérant saisit le tribunal administratif de première instance d’Alexandroupolis d’une action en dommages-intérêts contre l’Etat suite au décès de son fils survenu alors qu’il effectuait son service militaire. Il demanda aussi que son affaire soit traitée en priorité.

Le 29 décembre 2000, par une décision avant-dire droit, le tribunal ordonna une expertise (décision n

o

148/2000).

Le 23 juillet 2001, le requérant déposa un mémoire, dans lequel il exposait ses observations au sujet des questions dont les experts avaient été saisis. Le 4 septembre 2001, les experts déposèrent leur rapport. Le requérant affirme qu’il ressort du contenu de ce rapport que son mémoire n’avait pas été porté à la connaissance des experts. Le 16 octobre 2001, le requérant déposa des observations supplémentaires.

Le 9 mai 2003, le tribunal débouta le requérant (décision n

o

34/2003).

Le 16 octobre 2003, le requérant interjeta appel. Le 2 novembre 2003, il demanda que son affaire soit traitée en priorité.

Le 30 septembre 2004, la cour administrative d’appel de Komotiní confirma la décision attaquée (arrêt n

o

381/2004). Cet arrêt fut notifié au requérant le 19 janvier 2006.

Le 24 février 2006, le requérant se pourvut en cassation. L’affaire est actuellement pendante devant le Conseil d’Etat.

GRIEFS

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’équité et de la durée de la procédure.

EN DROIT

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Selon une jurisprudence constante des organes de la Convention, la conformité d’un procès aux exigences de l’article 6 § 1 de la Convention doit en principe être examinée sur la base de la procédure dans son ensemble, à savoir une fois celle-ci terminée (voir, par exemple,

Farcas et autres c. Roumanie

(déc.),

n

o

67020/01, 12 octobre 2004). Toutefois, dans certains cas exceptionnels, on ne peut exclure qu’un élément déterminé soit à ce point décisif qu’il permette à la Cour de juger de l’équité du procès à un stade plus précoce, avant même que les juridictions nationales aient rendu un jugement définitif dans l’affaire (voir,

mutatis mutandis

,

Deligiannis c. Grèce

, (déc.), n

o

5074/03, 5 juin 2003). La Cour, notant que la procédure administrative engagée par le requérant est actuellement pendante devant le Conseil d’Etat, ne saurait admettre que l’omission du tribunal administratif de soumettre aux experts désignés le mémoire du requérant constitue une circonstance de ce genre.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54

§

2

b) de son règlement.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Ajourne

l’examen du grief tiré de la durée de la procédure

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

Søren

Nielsen

Loukis

Loucaides

Greffier

Président