ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 10/2013

Asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 174/F din 27 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

675/46/2012, privind pe inculpatul C.G., în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc.

pen., s-a înlocuit măsura arestului preventiv a inculpatului C.G., în prezent aflat

în Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași, cu măsura preventivă prevăzută de

art. 136 alin. (1) lit. b) rap. la art. 145 C. proc. pen., respectiv obligația de

a nu părăsi localitatea.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului

C.G., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din anul 2012, emis de Tribunalul

Argeș în Dosarul nr. 1481/109/2012, la data de 28 februarie 2012, dacă nu este reținut

sau arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

S-a instituit în sarcina inculpatului obligațiile

prevăzute de art. 145 alin. (1

1

) lit. a)-d) C. proc. pen.:

a) să se prezinte la organul de urmărire

penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție

din localitatea de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de către

acesta;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

instanței care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nicio categorie de arme.

A obligat pe inculpat să nu se apropie

de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, de ceilalți coinculpați, funcționari

SSPR, martori și experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect conform

art. 145 alin. (1

2

) lit. c) C. proc. pen., iar în baza art. 145

alin. (1

2

) lit. f) C. proc. pen. obligă pe același inculpat să nu exercite

profesia și să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 145 alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că, în caz de încălcare cu rea-credință

a măsurilor aplicate sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta

măsura arestării preventive.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea

de Apel Pitești a reținut existența unor indicii convingătoare că inculpatul C.G.

a fost implicat în săvârșirea faptelor pentru care acum este cercetat, aspecte ce

rezultă din declarațiile martorilor, unde se evidențiază convorbirile telefonice

în legătură cu încheierea contractelor de reprezentare și încasarea unor bani de

la martorii revoluționari în baza acestor contracte, însă, în condițiile în care

se va constata ilegalitatea întocmirii acestora sau că acesta a acționat cu vinovăție,

instanța va aplica, în ceea ce îl privește, dispozițiile legale cu prilejul judecării

pe fond a cauzei.

În

plus, această procedură a avansat în privința administrării

probelor, fiind ascultați toți inculpații și o parte a martorilor, iar menținerea

inculpatului în stare de arest preventiv pentru a se stabili clar și indubitabil

implicarea și vinovăția acestuia, în caz că se confirmă, nu este conformă cu legea

și jurisprudența internă în materie.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului s-a pronunțat în mai multe cauze că trecerea timpului estompează din ecourile

infracțiunilor în rândurile opiniei publice, nemaifiind justificată menținerea stării

de arest preventiv a inculpatului trimis în judecată câtă vreme, după audierea sa,

se poate constata că procesul penal se poate desfășura în continuare în bune condiții

și cu inculpatul în stare de libertate.

În nici un caz persoana inculpatului, dar

și modalitatea de săvârșire a faptelor nu mai justifică lipsirea de libertate, în

acest moment procesual, când s-au adus garanții că pericolul social pentru ordinea

publică s-a diminuat, iar comunitatea în care trăiește, modul de viață, ocupația,

comportamentul inculpatului, nu sunt de natură a induce acel sentiment de insecuritate

în rândul concetățenilor.

În

raport cu stadiul procesual al cauzei, lipsa antecedentelor

penale, datele ce caracterizează pe inculpat, starea sa de sănătate, nu se justifică

nici temerea că va săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să influențeze martorii

ori să denatureze probele dosarului.

Un astfel de pericol pentru ordinea publică

s-a atenuat sau chiar s-a stins, prin diminuarea rezonanței față de momentul săvârșirii

faptelor pretinse, luând în considerare și durata relativ suficientă de timp (de

10 luni) ce s-a scurs de la această dată până la momentul de față al judecății cauzei,

astfel că în prezent acesta s-a estompat.

Astfel, la momentul arestării preventive

s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., deoarece inculpatul a

încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin încercarea de influențare a martorilor,

iar în prezent aceste date creează temerea că inculpatul, în stare de libertate,

s-ar putea comporta în același sens, al împiedicării aflării adevărului, al încercării

de a influența martorii ale căror depoziții, în faza de urmărire penală au fost

relevante pentru faptele reținute în sarcina sa.

Având însă în vedere, pe de o parte, faptul

că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, iar, pe de altă parte,

stadiul probelor administrate până în prezent, curtea a constatat că o eventuală

continuare a ei nu ar putea decât să anticipeze pronunțarea unei pedepse privative

de libertate.

Curtea a apreciat, totodată, că în baza

dispozițiilor art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru desfășurarea în condiții

corespunzătoare a procesului penal, și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului

de la urmărirea penală sau judecată este corespunzătoare măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi localitatea este întemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția

Națională

Anticorupție.

Examinând recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele

considerente:

Înalta Curtea nu poate împărtășii opinia

instanței de apel că punerea inculpatului în libertate, în acest moment procesual,

prin luarea unei măsuri alternative detenției provizorii se justificată prin argumentele

de ordin familial și lipsa de antecedente penale, întrucât acestea trebuiau interpretate

în mod corelat cu temeiurile de fapt și de drept ce justificau menținerea măsurii

arestării preventive, în continuare, luând în considerare mai cu seamă natura activității

infracționale, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat, multitudinea

și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost expuse în actul de

inculpare.

Potrivit C. proc. pen, similar reglementărilor

din majoritatea legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative

de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond:

să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de

legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare

expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

În

cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării

și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. b) și f)

C. proc. pen. pentru inculpatul C.G., subzistă și în prezent.

Cercetarea inculpatului în stare de libertate

în stadiul actual al procesului ar crea o rezonanță socială negativă în rândul opiniei

publice, o stare de neîncredere în actul de justiție dată fiind complexitatea deosebită

a cauzei, prin faptul că în perioada 2009-2011, din inițiativa inculpatului C.G.

s-a constituit un grup infracțional organizat care a acționat în mod coordonat în

scopul comiterii unor infracțiuni grave de corupție și de spălare a banilor, pentru

a obține direct sau indirect beneficii financiare pentru membrii grupului.

Sub acest aspect, dat fiind că în prezent

cauza se află la momentul fazei de cercetare judecătorească, care va continua cu

audierea tuturor martorilor, asupra cărora poate exista încercarea

inculpatului

de influențare a acestora, precum și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată

printr-un rechizitoriu Direcția

Națională Anticorupție, pentru

fapte de corupție, săvîrșite în exercitarea funcției deținute, se constată că din

actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care se întemeiază, în mod rezonabil,

aprecierea că inculpatul ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența

probatoriul în cauză.

Examinând situația inculpatului pe tărâmul

art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată totodată că

detenția provizorie a acestuia, cel puțin pentru moment, întrunește exigența proporționalității

între scopul legitim urmărit și dreptul la viață.

Orice detenție provizorie conformă legii

implică prin natura sa și

o

restrângere a dreptului

la viață privată și familială. În atare

situație este de constatat

că nu sunt îndeplinite condițiile înlocuirii

măsurii

arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsii

localitatea,

iar instanță de apel, făcând aplicarea art. 139 alin. (1)

C.

proc. pen. cu cea prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. b) rap. la art. 145 C. proc.

pen., a pronunțat sub acest aspect o soluție nelegală și netemeinică.

Fără a mai face referire la cerința prevăzută

de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe, și nu doar indicii

temeinice, Curtea constată că în continuare este îndeplinită inclusiv cea de-a două

condiție cumulativă prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul

că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, așa încât există temerea că, pus în libertate, va comite alte fapte de

natură penală, cu prejudicii materiale importante. Referitor la termenul rezonabil,

Curtea constată că arestarea preventivă timp de aproximativ 11 luni, într-o cauză

în care inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului atâta timp cât în cadrul

cercetării judecătorești nu au fost audiați toți martorii, constituie o durată rezonabilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție va casa încheierea atacată și, în rejudecare,

va respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive

formulată de inculpatul C.G. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Pitești împotriva încheierii nr. 174/F din 27 decembrie 2012 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în Dosarul nr. 675/46/2012, privind pe inculpatul C.G.

Casează încheierea recurată și, în rejudecare:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire

a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C.G. cu măsura obligării

de a nu părăsi localitatea.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 ianuarie

2013.