- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 octombrie 2023
- Stat pârât
- UKR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Konichenko împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
Publicat la 20 noiembrie 2023 CIFTH SECȚIUNE Aplicația nr. 57699/22 Oleg Viktorovych KONICHENKO împotriva Ucrainei depusă la 4 decembrie 2022 a comunicat la 30 octombrie 2023 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Oleg Viktorovych Konichenko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1978 și locuiește în Kryukivshchyna, în regiunea Kyiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Informații de fundal Ca urmare a invaziei pe scară deplină a teritoriului Ucrainei de către Federația Rusă, legea marțială a fost impusă în Ucraina la 24 februarie 2022 prin decretul nr. 64/2022 al Președintelui Ucrainei, care la aceeași dată a fost aprobată de Legea Ucrainei nr. 2102-IX și a intrat în vigoare.
Prezentul decret prevede că comenzile militare, împreună cu Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei, alte autorități executive și organismele locale de autonomie, trebuie să introducă și să pună în aplicare măsurile prevăzute de Legea Ucrainei privind regimul juridic al dreptului marțial („Legea marțială”), care sunt necesare pentru a asigura apărarea Ucrainei. În plus, în ceea ce privește introducerea legislației marțiale în Ucraina, anumite drepturi și libertăți constituționale, inclusiv dreptul de a părăsi liber teritoriul Ucrainei, astfel cum se prevede la art. 33 din Constituția Ucrainei, pot fi limitate temporar pentru perioada legislației marțiale, în măsura în care este necesară asigurarea punerii în aplicare a măsurilor prevăzute de Legea marțială.
În aceeași dată, prin decretul nr. 69 al Președintelui Ucrainei, mobilizarea generală a fost anunțată în Ucraina. Decretul nr. 69 a ordonat conscrierea persoanelor responsabile pentru serviciu militar și reserviști într-un număr determinat în conformitate cu planurile de mobilizare. În mai multe ocazii, Parlamentul a prelungit atât legea marțială, cât și mobilizarea în Ucraina, iar ambele sunt încă în vigoare. Prin scrisoarea din 28 februarie 2022, Reprezentantul Permanent al Ucrainei la Consiliul Europei a informat Secretarul General al Consiliul Europei, în sensul articolului 15 din Convenție, a introducerii dreptului marțial în Ucraina prin decretul nr. 46. În scrisoarea respectivă și în scrisorile ulterioare prelungirea validității măsurilor luate, Ucraina a derogat de la drepturile consemnate în Convenție pentru durata statului de drept marțial.
La 24 februarie 2022, referindu-se la decretul nr. 64, șeful serviciului de gardă de frontieră de stat („SBGS”) a trimis o scrisoare (nr. 23-6122/0/6-22-δим) către toate organismele SBGS care ordonă că toți cetățenii bărbați cu vârste între 18 și 60 de ani să fie interziși să călătorească în afara Ucrainei pentru perioada legislației marțiale, pentru a asigura apărarea Ucrainei, protecția suveranității, integritatea teritorială și inviolabilitatea acesteia și mobilizarea în timp util și completă. Mai târziu, în aceeași dată, SBGS a anunțat interdicția prin intermediul site-ului Cabinetului de Miniștri ai Ucrainei. La 25 februarie 2022, șeful SBGS specificat într-o altă scrisoare adresată organismelor SBGS că interdicția nu ar trebui să fie aplicabilă persoanelor care, în temeiul articolului 23 din Legea Ucrainei privind formarea și mobilizarea de mobilizare („Legea privind mobilizarea”) nu au fost supuse cererilor de serviciu militar în timpul mobilizării.
Acest lucru includea persoane care creează un copil sau copii sub 18 ani pe cont propriu. Într-o altă scrisoare, datată 17 martie 2022, șeful SBGS a definit în continuare documentele care trebuie prezentate de persoanele fizice pentru a dovedi că aparțin la una dintre categoriile de persoane la care nu se aplică restricția privind dreptul de călătorie. Pentru bărbații care creează un copil sau un copil sub vârsta de 18 ani, aceste documente au fost definite după cum urmează: certificatul de naștere al copilului(ren), aссompaned prin: (a) certificatul de deces al mamei copilului sau (b) un ordin judecător de privare a mamei drepturilor parentale, sau (c) un ordin judecător de îndepărtare a copilului din mamă fără privarea drepturilor parentale sau (d) o declarație judecătorească de lipsă sau de moarte.
La 29 martie 2022, Guvernul Ucrainei a modificat normele privind trecerea frontierelor de stat de către cetățenii ucrainieni, astfel cum au fost aprobate prin Rezoluția nr. 57 a Cabinetului de Miniștri din 27 ianuarie 1995. Amendamentele au formalizat interdicția, printre altele, prin faptul că, în temeiul legii marțiale, persoanele responsabile pentru serviciul militar care nu au fost supuse cererii de serviciu militar în timpul mobilizării au păstrat dreptul de a trece granița statului. De asemenea, s-a declarat că decizia de a acorda permisiunea de a călători în afara Ucrainei către o persoană masculină care însoțește un copil sub 16 ani depinde de faptul că persoana însoțitoare aparține categoriilor de persoane scutite de serviciu militar și de mobilizare și de furnizarea de documente justificative.
Regulile privind trecerea frontierelor de stat, astfel cum au fost modificate, nu au specificat ce documente trebuiau depuse în acest sens. Încercările reclamanților de a părăsi Ucraina și procedurile ulterioare (a) 3 martie 2022 10. Potrivit reclamantului, la 3 martie 2022 el a încercat să părăsească teritoriul Ucrainei cu fiul său T de doi ani, dar a fost refuzat de către Garda de Frontieră de Stat fără a fi furnizat un document scris care înregistrează acest refuz. (b) 26 mai 2022 11. La 26 mai 2022, reclamantul și T au încercat să părăsească țara pentru a doua oară.
Reclamantul a prezentat pașapoartele internaționale ale propriului ofițer de frontieră și pașapoartele internaționale ale fiului său, certificatul de naștere al lui T, autorizația mamei lui T de a călători și un acord notat cu mama lui T cu privire la drepturile și obligațiile părinților din 25 mai 2022. Potrivit acordului notat, locul de reședință al lui T a fost cu tatăl său, care a avut obligația unică de a-l sprijini și de a-l menține financiar. La 26 mai 2022 SBGS a refuzat să permită reclamantului să traverseze granița pe baza faptului că nu are motive să plece. Un refuz scris dat reclamantului a făcut trimiteri la decretele nos. 64 și 69 și la Legea de mobilizare și a declarat că reclamantul “nu a furnizat documentele necesare pentru a fi autorizate să traverseze granița”.
Nu a fost specificat ce documente lipseau. 12. Reclamantul a contestat licența refuzului în cadrul Curții administrative Lviv. El a susținut, printre altele, că refuzul nu a indicat ce documente ar fi eșuat să prezinte și care este baza juridică pentru solicitarea acestor documente. 13. La 6 iulie 2022, în cadrul unei proceduri separate, soția reclamantului – mama fiului reclamantului T – a fost ordonată de către o instanță să plătească întreținerea copilului reclamantului în ceea ce privește fiul lor. La 21 iulie 2022, reclamantul și soția sa au divorțat. 14. La 26 iulie 2022, Curtea Administrativă Lviv a respins acțiunea reclamantului împotriva hotărârii SBGS din 26 mai 2022. Curtea a remarcat că drepturile constituționale cetățenilor la libertatea de circulație au fost limitate de SBGS în urma decretului nr. 64, având în vedere introducerea legii marțiale și anunțul mobilizării generale.
Acesta a constatat că documentele prezentate de reclamant la granița nu au arătat că își ridica fiul pe cont propriu și a remarcat că documentele relevante sunt enumerate în scrisoarea șefului SBGS din 17 martie 2022 (a se vedea punctul 8 de mai sus). 15. 64 prevedea posibila restricție a unor drepturi constituționale, în conformitate cu Constituția, o astfel de restricție ar putea fi impusă numai printr-o lege, care nu a fost cazul în ceea ce privește interzicerea părăsirii țării. Legislația în vigoare nu prevedea delegarea de competențe pentru restricționarea drepturilor constituționale SBGS sau guvernului. Actul de mobilizare menționat de autoritățile nu a reglementat aspectele legate de trecerea frontierei de stat și nu a specificat ce documente sunt necesare în acest sens.
Regulile privind trecerea frontierelor de stat se referă la „probe documentare” care urmează să fie furnizate de o persoană care însoțește un copil în străinătate, dar nici nu stabilesc o listă a documentelor necesare sau corespunzătoare, nici nu se referă la o lege care stabilește o astfel de listă. Scrisoarea SBGS din 17 martie 2022 nu a fost o lege, ci un document intern; nu a fost publicată sau înregistrată în mod corespunzător la Ministerul Justiției. În conformitate cu art. 19 din Constituția Ucrainei, reclamantul s-a plâns că SBGS acționează ultra vire în împiedicarea bărbaților, inclusiv reclamantul însuși, să părăsească țara, susținând, de asemenea, că o astfel de interdicție este discriminatorie, deoarece este impusă numai bărbaților.
16. La 5 octombrie 2022, a opta Curtea Administrativă de Apel („Curtea de Apel”) a susținut decizia Curții Administrative Lviv din 26 iulie 2022, declarând că SBGS a introdus interdicția sub autoritatea conferită prin decretul nr. 64 și că documentele furnizate de reclamant nu au arătat că își creștea copilul singur și, prin urmare, aparține categoriei de persoane scutite de mobilizare în temeiul legii marțiale. 17. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, menționând, ca motive de reexaminare, că problema interdicției constituie o chestiune de mare interes public, având în vedere că aceaceasta a fost susținută în fața Președintelui Ucrainei în cereri publice de trei ori la rând, și că problema era de o importanță personală excepțională pentru el.
18. La 28 noiembrie 2022, Curtea Supremă a Ucrainei a refuzat să deschidă proceduri de casă, hotărând că nu există motive juridice pentru reexaminarea deciziilor instanțelor de jos. Acesta a remarcat, în special, că nu a existat nimic care să sugereze că cazul se referă la orice problemă de mare interes public, că examinarea cauzei era necesară pentru a asigura aplicarea uniformă a legii sau că problema era de o importanță excepțională pentru reclamant. (c) 21 septembrie 2022 19. La 21 septembrie 2022, reclamantul a încercat să părăsească țara pentru a treia oară, însoțit de fiul său și de fiica sa de 17 ani.
În plus față de documentele prezentate în timpul încercărilor sale anterioare de a părăsi țara, el a furnizat SBGS decizia de divorț, ordinul de judecată pentru ca mama lui T să plătească întreținerea copilului și certificatele din grădinița, medicul de familie și autoritățile de locuință care atestă că T a locuit cu tatăl său și că a fost tatăl care a avut grijă de copil. În aceeași zi, reclamantul a fost împiedicat să treacă granița pentru că nu a arătat niciun motiv pentru a fi acordat permisiunea, deoarece nu a furnizat documentele relevante” autorizand-o să părăsească țara în temeiul legii marțiale. Acesta a afirmat că dreptul reclamantului de a părăsi țara a fost temporar restricționat pe baza Legii Marțiale și a Decretului nr. 64. El a menționat, în continuare, art. 23 din Legea privind mobilizarea și normele privind trecerea frontierelor de stat ca fiind stabilirea cadrului juridic pentru utilizarea dreptului de a trece granița statului.
20. Reclamantul a contestat refuzul de la Curtea Administrativă Lviv, menționând, printre altele, că niciuna dintre legile și normele menționate de SBGS nu l-a interzis să traverseze granița de stat. El a susținut, de asemenea, că cererea orală a ofițerului de frontieră pentru o ordonanță judiciară care definește locul de reședință al lui T ca fiind cu reclamantul a avut conflict cu Codul de familie, cu condiția ca o astfel de ordonanță să fie pronunțată numai dacă părinții nu sunt de acord cu reclamantul în ceea ce privește locul de reședință al copilului, în timp ce el și mama lui T nu au avut niciun litigiu cu privire la această chestiune și au semnat un acord notarizat care definește locul de reședință al lui T ca fiind cu reclamantul.
21. La 25 noiembrie 2022, Curtea Administrativă Lviv a constatat pentru reclamant și a declarat refuzul din 21 septembrie 2022 ilegal. Curtea a constatat că combinația de documente prezentate de reclamant la SBGS a confirmat că își ridica copilul singur. În plus, Comisia a remarcat că nici în conturile refuzului de a permite reclamantului să traverseze granița, nici în argumentele sale la instanță, SBGS a explicat de ce nu au fost considerate suficiente documentele prezentate de solicitant. De asemenea, SBGS nu a indicat niciodată ce documente lipseau și ce lege a obligat reclamantul să prezinte documentele respective.
22. La 22 martie 2023, Curtea de Apel a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a constatat că SBGS a refuzat în mod legal să permită reclamantului să traverseze granița la 21 septembrie 2022. Acesta a remarcat, printre altele, faptul că divorțul și acordul privind drepturile și obligațiile părinților nu ar putea fi dovada că reclamantul își ridică pe cont propriu, deoarece drepturile și obligațiile familiale sunt atașate unei persoane și nu ar putea fi delegate altor persoane. Prin urmare, numai documentele care stabilesc un fapt juridic (cum ar fi un certificat de deces) sau un ordin judecător (privirea mamei drepturilor părintelor sau recunoașterea că ea a fost incapacitată, moartă sau lipsă) ar fi putut servi drept dovezi că reclamantul își ridica copilul pe cont propriu, dar reclamantul nu a furnizat aceste documente.
Această decizie a fost finală. COMPLAINTE 23. Reclamantul se plânge că restricția privind călătoria sa în străinătate în timpul războiului a fost încălcarea dreptului său la libertate de circulație în temeiul art. 2 din Protocolul nr. 4. El susține în continuare, în baza art. 14 din Convenție, că interdicția de părăsire a țării este discriminatorie deoarece nu a existat nici o interdicție pentru femeile care călătoresc în străinătate.
Este scrisoarea din 28 februarie 2022 de la Reprezentantul Permanent al Ucrainei la Consiliul Europei, informand Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la declarația de drept marțial prin decret nr. 64/2022 din Președintele Ucrainei, precum și scrisorile ulterioare care prelungesc valabilitatea măsurilor luate, care trebuie înțelese de Curte ca fiind implicarea unei derogări de la obligațiile Ucrainei în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4, luate singur și coroborate cu art. 14? Dacă da, interzicerea cetățenilor bărbați cu vârstă între 18 și 60 de ani a părăsit țara, ca măsură de derogare a obligațiilor guvernului contestat în temeiul dispozițiilor menționate mai sus ale convenției, justificată și limitată la ceea ce era strict necesară de exigența situației?
Restricția privind călătoria reclamantului în străinătate în încălcarea dreptului său la libertatea de circulație în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4? Mai precis: (a) Refuzurile de a permite reclamantului să traverseze granița ucraineană au o bază legală? În special, Interdicția asupra cetățenilor bărbați cu vârste între 18 și 60 de ani a părăsit Ucraina, a fost bazată de SBGS ca bază juridică pentru refuzul de a permite reclamantului să traverseze granița, „în conformitate cu legea” în sensul Convenției, având în vedere afirmațiile reclamantului că decretul nr. 64 nu pune nicio restricție asupra drepturilor constituționale ale cetățenilor, ci doar prevede posibilitatea unei astfel de restricții în viitor și că nici SBGS, nici Guvernul nu avea puterea de a adopta norme care restricționează drepturile constituționale?
Dispozițiile care permit excepții la restricția de trecere a graniței, și anume în ceea ce privește persoanele care cresc un copil pe cont propriu, în conformitate cu cerința de „calitate a dreptului” în temeiul Convenției? Aceste dispoziții, în special în ceea ce privește „documentele” care trebuie furnizate, sunt accesibile publicului și previzibile în ceea ce privește aplicarea acestora? (b) Restricția libertății reclamantului a fost „necesară într-o societate democratică” și, în special, proporțională în circumstanțele individuale ale reclamantului? A suferit reclamantul discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale pe motiv de genul său, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție?
Published on 20 November 2023
FIFTH SECTION
Application no. 57699/22 Oleg Viktorovych KONICHENKO against Ukraine lodged on 4 December 2022 communicated on 30 October 2023
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Oleg Viktorovych Konichenko, is a Ukrainian national, who was born in 1978 and lives in Kryukivshchyna, in the Kyiv region. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. Background information
Following the full-scale invasion of the territory of Ukraine by the Russian Federation, martial law was imposed in Ukraine as of 24 February 2022 by Decree no. 64/2022 of the President of Ukraine, which on the same date was approved by the Law of Ukraine no. 2102-IX and entered into force. This Decree provides that military commands, together with the Ministry of Internal Affairs of Ukraine, other executive authorities and local self-government bodies, must introduce and implement measures provided for by the Law of Ukraine on the Legal Regime of Martial Law (“the Martial Law Act”) that are necessary to ensure the defence of Ukraine. It further provides that in connection with the introduction of martial law in Ukraine, certain constitutional rights and freedoms, including the right to freely leave the territory of Ukraine as set out in Article 33 of the Constitution of Ukraine, may be temporarily restricted for the period of martial law to the extent necessary to ensure implementation of the measures provided for by the Martial Law Act.
On the same date, by Decree no. 69 of the President of Ukraine, general mobilisation was announced in Ukraine. Decree no. 69 ordered the conscription of persons liable for military service and reservists in a number determined under the mobilisation plans. On a number of occasions, Parliament extended both martial law and mobilisation in Ukraine, and both are still in place.
By a letter of 28 February 2022, the Permanent Representative of Ukraine to the Council of Europe informed the Secretary General of the Council of Europe, for the purposes of Article 15 of the Convention, of the introduction of martial law in Ukraine by Decree no. 46. In that letter, and in subsequent letters extending the validity of the measures taken, Ukraine derogated from the rights enshrined in the Convention for the duration of the state of martial law.
On 24 February 2022, referring to Decree no. 64, the Head of the State Border Guard Service (“the SBGS”) sent a letter (No. 23-6122/0/6-22-Вих) to all bodies of the SBGS ordering that all male citizens aged 18 to 60 years be banned from travelling outside Ukraine for the period of martial law in order to ensure the defence of Ukraine, the protection of its sovereignty, territorial integrity and inviolability, and timely and complete mobilisation. Later on the same date, the SBGS announced the ban via the website of the Cabinet of Ministers of Ukraine.
On 25 February 2022 the Head of the SBGS specified in another letter to the SBGS bodies that the ban should not be applicable to persons who under section 23 of the Law of Ukraine on Mobilisation Training and Mobilisation (“the Mobilisation Act”) were not subject to call-up for military service during mobilisation. This included individuals bringing up a child or children under the age of 18 on their own.
In another letter, dated 17 March 2022, the Head of the SBGS further defined the documents to be presented by individuals to prove that they belonged to one of the categories of persons to whom the restriction on the right to travel did not apply. For men bringing up a child or children under the age of 18 on their own, these documents were defined as follows: the birth certificate(s) of the child(ren), aссompanied by: (a) the death certificate of the child’s mother, or (b) a court order depriving the mother of parental rights, or (c) a court order removing the child from the mother without depriving her of parental rights, or (d) a court declaration that the mother was missing or dead.
On 29 March 2022 the Government of Ukraine amended the Rules on State Border Crossing by Ukrainian citizens as approved by Resolution no. 57 of the Cabinet of Ministers of 27 January 1995. The amendments formalised the ban by providing, among other things, that under martial law, persons liable for military service who were not subject to the call-up for military service during mobilisation retained the right to cross the State border. It was further stated that the decision to grant permission to travel outside Ukraine to a male person accompanying a child under the age of 16 depended on whether the accompanying person belonged to the category of persons exempted from military service and mobilisation and the provision of supporting documents. The Rules on State Border Crossing, as amended, did not specify what documents had to be submitted in this respect. The applicant’s attempts to leave Ukraine and subsequent proceedings (a) 3 March 2022
According to the applicant, on 3 March 2022 he tried to leave the territory of Ukraine with his two-year-old son T but was refused by the State Border Guard without being provided with a written document recording that refusal. (b) 26 May 2022
On 26 May 2022 the applicant and T attempted to leave the country for the second time. The applicant submitted to the border officer his own and his son’s international passports, T’s birth certificate, T’s mother’s authorisation for T to travel, and a notarised agreement with T’s mother on parental rights and obligations dated 25 May 2022. According to the notarised agreement, T’s place of residence was with his father, who had the sole obligation to financially support and maintain him. On 26 May 2022 the SBGS refused to allow the applicant to cross the border on the basis that he did not have grounds to leave. A written refusal given to the applicant referred to Decrees nos. 64 and 69 and the Mobilisation Act and stated that the applicant “had failed to provide the necessary documents to be authorised to cross the border”. It was not specified what documents were missing.
The applicant challenged the lawfulness of the refusal in the Lviv Administrative Court. He submitted, among other things, that the refusal had not indicated what documents he had allegedly failed to submit and what the legal basis for requiring those documents was.
On 6 July 2022, in separate proceedings, the applicant’s wife – the mother of the applicant’s son T – was ordered by a court to pay child maintenance to the applicant in respect of their son. On 21 July 2022 the applicant and his wife divorced.
On 26 July 2022 the Lviv Administrative Court rejected the applicant’s action against the SBGS’s decision of 26 May 2022. The court noted that citizens’ constitutional rights to freedom of movement had been restricted by the SBGS following Decree no. 64, in view of the introduction of martial law and the announcement of the general mobilisation. It found that the documents submitted by the applicant at the border did not show that he had been bringing his son up on his own and noted that the relevant documents were listed in the letter of the Head of the SBGS of 17 March 2022 (see paragraph 8 above).
The applicant appealed, arguing that while Decree no. 64 provided for the possible restriction of some constitutional rights, in accordance with the Constitution, any such restriction could be imposed only by a law, which had not been the case as regards the ban on leaving the country. The legislation in force did not provide for the delegation of powers to restrict constitutional rights to the SBGS or the government. The Mobilisation Act referred to by the authorities did not regulate issues relating to crossing the State border and did not specify what documents were required in that respect. The Rules on State Border Crossing referred to “documentary evidence” to be provided by a person accompanying a child abroad but neither set out a list of required or appropriate documents nor referred to any law setting out such a list. The SBGS’s letter of 17 March 2022 was not a law but an internal document; it had not been published or duly registered with the Ministry of Justice. Relying on Article 19 of the Constitution of Ukraine, the applicant complained that the SBGS was acting ultra vires in preventing men, including the applicant himself, from leaving the country. He also submitted that such a prohibition was discriminatory as it was imposed only on men.
On 5 October 2022 the Eighth Administrative Court of Appeal (“the Court of Appeal”) upheld the decision of the Lviv Administrative Court of 26 July 2022, finding that the SBGS had introduced the ban under authority conferred by Decree no. 64 and that the documents provided by the applicant did not show that he had been bringing up his child alone and therefore belonged to the category of persons exempted from mobilisation under martial law.
The applicant lodged an appeal on points of law, noting, as the grounds for the review, that the issue of the ban constituted a matter of high public concern, given that it had been raised before the President of Ukraine in public petitions three times in a row, and that the issue was of exceptional personal importance for him.
On 28 November 2022 the Supreme Court of Ukraine refused to open cassation proceedings, finding no legal grounds for the re-examination of the lower courts’ decisions. It noted, in particular, that there was nothing to suggest that the case concerned any issue of high public concern, that the examination of the case was necessary to ensure the uniform application of the law, or that the issue was of exceptional importance to the applicant. (c) 21 September 2022
On 21 September 2022 the applicant attempted to leave the country for the third time, accompanied by his son and his seventeen-year-old daughter. In addition to the documents submitted during his earlier attempts to leave the country, he provided the SBGS with the divorce decision, the court order for T’s mother to pay child maintenance, and certificates from the kindergarten, family doctor and housing authorities attesting that T lived with his father and that it was the father who was taking care of the child. On the same day, the applicant was prevented from crossing the border because he had not shown any grounds to be granted permission since he “had failed to provide the relevant documents” authorising him to leave the country under martial law. The record of the refusal did not state what documents were missing. It stated that the applicant’s right to leave the country had been temporarily restricted on the basis of the Martial Law Act and Decree no. 64. It further referred to section 23 of the Mobilisation Act and the Rules on State Border Crossing as setting the legal framework for using the right to cross the State border.
The applicant challenged the refusal in the Lviv Administrative Court, noting, among other things, that none of the laws and rules referred to by the SBGS prohibited him from crossing the State border. He further submitted that the oral demand of the border officer for a court order defining T’s place of residence as being with the applicant had conflicted with the Family Code, which provided that such an order was to be made only if the parents disagreed on the child’s place of residence, whereas he and T’s mother had no dispute on the matter and had signed a notarised agreement defining T’s place of residence as being with the applicant.
On 25 November 2022 the Lviv Administrative Court found for the applicant and declared the refusal of 21 September 2022 unlawful. The court found that the combination of documents submitted by the applicant to the SBGS confirmed that he was bringing up his child alone. It further noted that neither in the record of the refusal to allow the applicant to cross the border nor in its submissions to the court had the SBGS explained why the documents submitted by the applicant had not been considered sufficient. Likewise, the SBGS had never indicated what documents were missing and what law obliged the applicant to submit those particular documents.
On 22 March 2023 the Court of Appeal quashed the judgment of the first-instance court and found that the SBGS had lawfully refused to allow the applicant to cross the border on 21 September 2022. It noted, among other things, that the divorce and the agreement on parental rights and obligations could not serve as proof that the applicant was bringing T up on his own since family rights and obligations were attached to a person and could not be delegated to other persons. Accordingly, only documents establishing a legal fact (such as a death certificate) or a court order (depriving the mother of parental rights or recognising that she was incapacitated, dead or missing) could have served as evidence that the applicant was bringing up his child on his own, but the applicant had failed to provide those documents. This decision was final. COMPLAINTS
The applicant complains that the restriction on his travelling abroad during times of war was in breach of his right to liberty of movement under Article 2 of Protocol No. 4. He further alleges, relying on Article 14 of the Convention, that the ban on leaving the country is discriminatory since there has been no ban on women travelling abroad.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Is the letter of 28 February 2022 from the Permanent Representative of Ukraine to the Council of Europe, informing the Secretary General of the Council of Europe of the declaration of martial law by Decree no. 64/2022 of the President of Ukraine, and the subsequent letters extending the validity of the measures taken, to be understood by the Court as implying a derogation from Ukraine’s obligations under Article 2 of Protocol No. 4, taken alone and in conjunction with Article 14? If so, was the prohibition on male citizens aged 18 to 60 leaving the country, as a measure derogating from the respondent Government’s obligations under the above-mentioned provisions of the Convention, justified and limited to what was strictly required by the exigencies of the situation?
2. Was the restriction on the applicant’s travelling abroad in breach of his right to liberty of movement under Article 2 of Protocol No. 4? More precisely: (a) Did the refusals to allow the applicant to cross the Ukrainian border have a lawful basis? In particular, - Was the ban on male citizens aged 18 to 60 leaving Ukraine, relied on by the SBGS as the legal basis for the refusal to allow the applicant to cross the border, “in accordance with the law” within the meaning of the Convention, having regard to the applicant’s assertions that Decree No. 64 does not place any restrictions on citizens’ constitutional rights but merely envisages the possibility of such restriction in the future and that neither the SBGS nor the Government had the power to adopt rules restricting constitutional rights?
- Were the provisions allowing exceptions to the restriction on crossing the border, namely in respect of persons bringing up a child on their own, in compliance with the “quality of law” requirement under the Convention? Were those provisions, in particular as regards the “documentary evidence” to be provided, accessible to the public and foreseeable as to their application? (b) Was the restriction of the applicant’s freedom “necessary in a democratic society” and, in particular, proportionate in the applicant’s individual circumstances? 3. Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on the ground of his gender, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention?