KONICHENKO v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KONICHENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2023)
Publicat la 20 noiembrie 2023 CIFTH SECȚIUNE Aplicația nr. 57699/22 Oleg Viktorovych KONICHENKO împotriva Ucrainei depusă la 4 decembrie 2022 a comunicat la 30 octombrie 2023 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Oleg Viktorovych Konichenko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1978 și locuiește în Kryukivshchyna, în regiunea Kyiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Informații de fundal Ca urmare a invaziei pe scară deplină a teritoriului Ucrainei de către Federația Rusă, legea marțială a fost impusă în Ucraina la 24 februarie 2022 prin decretul nr. 64/2022 al Președintelui Ucrainei, care la aceeași dată a fost aprobată de Legea Ucrainei nr. 2102-IX și a intrat în vigoare. Prezentul decret prevede că comenzile militare, împreună cu Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei, alte autorități executive și organismele locale de autonomie, trebuie să introducă și să pună în aplicare măsurile prevăzute de Legea Ucrainei privind regimul juridic al dreptului marțial („Legea marțială”), care sunt necesare pentru a asigura apărarea Ucrainei. În plus, în ceea ce privește introducerea legislației marțiale în Ucraina, anumite drepturi și libertăți constituționale, inclusiv dreptul de a părăsi liber teritoriul Ucrainei, astfel cum se prevede la art. 33 din Constituția Ucrainei, pot fi limitate temporar pentru perioada legislației marțiale, în măsura în care este necesară asigurarea punerii în aplicare a măsurilor prevăzute de Legea marțială. În aceeași dată, prin decretul nr. 69 al Președintelui Ucrainei, mobilizarea generală a fost anunțată în Ucraina. Decretul nr. 69 a ordonat conscrierea persoanelor responsabile pentru serviciu militar și reserviști într-un număr determinat în conformitate cu planurile de mobilizare. În mai multe ocazii, Parlamentul a prelungit atât legea marțială, cât și mobilizarea în Ucraina, iar ambele sunt încă în vigoare. Prin scrisoarea din 28 februarie 2022, Reprezentantul Permanent al Ucrainei la Consiliul Europei a informat Secretarul General al Consiliul Europei, în sensul articolului 15 din Convenție, a introducerii dreptului marțial în Ucraina prin decretul nr. 46. În scrisoarea respectivă și în scrisorile ulterioare prelungirea validității măsurilor luate, Ucraina a derogat de la drepturile consemnate în Convenție pentru durata statului de drept marțial. La 24 februarie 2022, referindu-se la decretul nr. 64, șeful serviciului de gardă de frontieră de stat („SBGS”) a trimis o scrisoare (nr. 23-6122/0/6-22-δим) către toate organismele SBGS care ordonă că toți cetățenii bărbați cu vârste între 18 și 60 de ani să fie interziși să călătorească în afara Ucrainei pentru perioada legislației marțiale, pentru a asigura apărarea Ucrainei, protecția suveranității, integritatea teritorială și inviolabilitatea acesteia și mobilizarea în timp util și completă. Mai târziu, în aceeași dată, SBGS a anunțat interdicția prin intermediul site-ului Cabinetului de Miniștri ai Ucrainei. La 25 februarie 2022, șeful SBGS specificat într-o altă scrisoare adresată organismelor SBGS că interdicția nu ar trebui să fie aplicabilă persoanelor care, în temeiul articolului 23 din Legea Ucrainei privind formarea și mobilizarea de mobilizare („Legea privind mobilizarea”) nu au fost supuse cererilor de serviciu militar în timpul mobilizării. Acest lucru includea persoane care creează un copil sau copii sub 18 ani pe cont propriu. Într-o altă scrisoare, datată 17 martie 2022, șeful SBGS a definit în continuare documentele care trebuie prezentate de persoanele fizice pentru a dovedi că aparțin la una dintre categoriile de persoane la care nu se aplică restricția privind dreptul de călătorie. Pentru bărbații care creează un copil sau un copil sub vârsta de 18 ani, aceste documente au fost definite după cum urmează: certificatul de naștere al copilului(ren), aссompaned prin: (a) certificatul de deces al mamei copilului sau (b) un ordin judecător de privare a mamei drepturilor parentale, sau (c) un ordin judecător de îndepărtare a copilului din mamă fără privarea drepturilor parentale sau (d) o declarație judecătorească de lipsă sau de moarte. La 29 martie 2022, Guvernul Ucrainei a modificat normele privind trecerea frontierelor de stat de către cetățenii ucrainieni, astfel cum au fost aprobate prin Rezoluția nr. 57 a Cabinetului de Miniștri din 27 ianuarie 1995. Amendamentele au formalizat interdicția, printre altele, prin faptul că, în temeiul legii marțiale, persoanele responsabile pentru serviciul militar care nu au fost supuse cererii de serviciu militar în timpul mobilizării au păstrat dreptul de a trece granița statului. De asemenea, s-a declarat că decizia de a acorda permisiunea de a călători în afara Ucrainei către o persoană masculină care însoțește un copil sub 16 ani depinde de faptul că persoana însoțitoare aparține categoriilor de persoane scutite de serviciu militar și de mobilizare și de furnizarea de documente justificative. Regulile privind trecerea frontierelor de stat, astfel cum au fost modificate, nu au specificat ce documente trebuiau depuse în acest sens. Încercările reclamanților de a părăsi Ucraina și procedurile ulterioare (a) 3 martie 2022 10. Potrivit reclamantului, la 3 martie 2022 el a încercat să părăsească teritoriul Ucrainei cu fiul său T de doi ani, dar a fost refuzat de către Garda de Frontieră de Stat fără a fi furnizat un document scris care înregistrează acest refuz. (b) 26 mai 2022 11. La 26 mai 2022, reclamantul și T au încercat să părăsească țara pentru a doua oară. Reclamantul a prezentat pașapoartele internaționale ale propriului ofițer de frontieră și pașapoartele internaționale ale fiului său, certificatul de naștere al lui T, autorizația mamei lui T de a călători și un acord notat cu mama lui T cu privire la drepturile și obligațiile părinților din 25 mai 2022. Potrivit acordului notat, locul de reședință al lui T a fost cu tatăl său, care a avut obligația unică de a-l sprijini și de a-l menține financiar. La 26 mai 2022 SBGS a refuzat să permită reclamantului să traverseze granița pe baza faptului că nu are motive să plece. Un refuz scris dat reclamantului a făcut trimiteri la decretele nos. 64 și 69 și la Legea de mobilizare și a declarat că reclamantul “nu a furnizat documentele necesare pentru a fi autorizate să traverseze granița”. Nu a fost specificat ce documente lipseau. 12. Reclamantul a contestat licența refuzului în cadrul Curții administrative Lviv. El a susținut, printre altele, că refuzul nu a indicat ce documente ar fi eșuat să prezinte și care este baza juridică pentru solicitarea acestor documente. 13. La 6 iulie 2022, în cadrul unei proceduri separate, soția reclamantului – mama fiului reclamantului T – a fost ordonată de către o instanță să plătească întreținerea copilului reclamantului în ceea ce privește fiul lor. La 21 iulie 2022, reclamantul și soția sa au divorțat. 14. La 26 iulie 2022, Curtea Administrativă Lviv a respins acțiunea reclamantului împotriva hotărârii SBGS din 26 mai 2022. Curtea a remarcat că drepturile constituționale cetățenilor la libertatea de circulație au fost limitate de SBGS în urma decretului nr. 64, având în vedere introducerea legii marțiale și anunțul mobilizării generale. Acesta a constatat că documentele prezentate de reclamant la granița nu au arătat că își ridica fiul pe cont propriu și a remarcat că documentele relevante sunt enumerate în scrisoarea șefului SBGS din 17 martie 2022 (a se vedea punctul 8 de mai sus). 15. 64 prevedea posibila restricție a unor drepturi constituționale, în conformitate cu Constituția, o astfel de restricție ar putea fi impusă numai printr-o lege, care nu a fost cazul în ceea ce privește interzicerea părăsirii țării. Legislația în vigoare nu prevedea delegarea de competențe pentru restricționarea drepturilor constituționale SBGS sau guvernului. Actul de mobilizare menționat de autoritățile nu a reglementat aspectele legate de trecerea frontierei de stat și nu a specificat ce documente sunt necesare în acest sens. Regulile privind trecerea frontierelor de stat se referă la „probe documentare” care urmează să fie furnizate de o persoană care însoțește un copil în străinătate, dar nici nu stabilesc o listă a documentelor necesare sau corespunzătoare, nici nu se referă la o lege care stabilește o astfel de listă. Scrisoarea SBGS din 17 martie 2022 nu a fost o lege, ci un document intern; nu a fost publicată sau înregistrată în mod corespunzător la Ministerul Justiției. În conformitate cu art. 19 din Constituția Ucrainei, reclamantul s-a plâns că SBGS acționează ultra vire în împiedicarea bărbaților, inclusiv reclamantul însuși, să părăsească țara, susținând, de asemenea, că o astfel de interdicție este discriminatorie, deoarece este impusă numai bărbaților. 16. La 5 octombrie 2022, a opta Curtea Administrativă de Apel („Curtea de Apel”) a susținut decizia Curții Administrative Lviv din 26 iulie 2022, declarând că SBGS a introdus interdicția sub autoritatea conferită prin decretul nr. 64 și că documentele furnizate de reclamant nu au arătat că își creștea copilul singur și, prin urmare, aparține categoriei de persoane scutite de mobilizare în temeiul legii marțiale. 17. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, menționând, ca motive de reexaminare, că problema interdicției constituie o chestiune de mare interes public, având în vedere că aceaceasta a fost susținută în fața Președintelui Ucrainei în cereri publice de trei ori la rând, și că problema era de o importanță personală excepțională pentru el. 18. La 28 noiembrie 2022, Curtea Supremă a Ucrainei a refuzat să deschidă proceduri de casă, hotărând că nu există motive juridice pentru reexaminarea deciziilor instanțelor de jos. Acesta a remarcat, în special, că nu a existat nimic care să sugereze că cazul se referă la orice problemă de mare interes public, că examinarea cauzei era necesară pentru a asigura aplicarea uniformă a legii sau că problema era de o importanță excepțională pentru reclamant. (c) 21 septembrie 2022 19. La 21 septembrie 2022, reclamantul a încercat să părăsească țara pentru a treia oară, însoțit de fiul său și de fiica sa de 17 ani. În plus față de documentele prezentate în timpul încercărilor sale anterioare de a părăsi țara, el a furnizat SBGS decizia de divorț, ordinul de judecată pentru ca mama lui T să plătească întreținerea copilului și certificatele din grădinița, medicul de familie și autoritățile de locuință care atestă că T a locuit cu tatăl său și că a fost tatăl care a avut grijă de copil. În aceeași zi, reclamantul a fost împiedicat să treacă granița pentru că nu a arătat niciun motiv pentru a fi acordat permisiunea, deoarece nu a furnizat documentele relevante” autorizand-o să părăsească țara în temeiul legii marțiale. Acesta a afirmat că dreptul reclamantului de a părăsi țara a fost temporar restricționat pe baza Legii Marțiale și a Decretului nr. 64. El a menționat, în continuare, art. 23 din Legea privind mobilizarea și normele privind trecerea frontierelor de stat ca fiind stabilirea cadrului juridic pentru utilizarea dreptului de a trece granița statului. 20. Reclamantul a contestat refuzul de la Curtea Administrativă Lviv, menționând, printre altele, că niciuna dintre legile și normele menționate de SBGS nu l-a interzis să traverseze granița de stat. El a susținut, de asemenea, că cererea orală a ofițerului de frontieră pentru o ordonanță judiciară care definește locul de reședință al lui T ca fiind cu reclamantul a avut conflict cu Codul de familie, cu condiția ca o astfel de ordonanță să fie pronunțată numai dacă părinții nu sunt de acord cu reclamantul în ceea ce privește locul de reședință al copilului, în timp ce el și mama lui T nu au avut niciun litigiu cu privire la această chestiune și au semnat un acord notarizat care definește locul de reședință al lui T ca fiind cu reclamantul. 21. La 25 noiembrie 2022, Curtea Administrativă Lviv a constatat pentru reclamant și a declarat refuzul din 21 septembrie 2022 ilegal. Curtea a constatat că combinația de documente prezentate de reclamant la SBGS a confirmat că își ridica copilul singur. În plus, Comisia a remarcat că nici în conturile refuzului de a permite reclamantului să traverseze granița, nici în argumentele sale la instanță, SBGS a explicat de ce nu au fost considerate suficiente documentele prezentate de solicitant. De asemenea, SBGS nu a indicat niciodată ce documente lipseau și ce lege a obligat reclamantul să prezinte documentele respective. 22. La 22 martie 2023, Curtea de Apel a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a constatat că SBGS a refuzat în mod legal să permită reclamantului să traverseze granița la 21 septembrie 2022. Acesta a remarcat, printre altele, faptul că divorțul și acordul privind drepturile și obligațiile părinților nu ar putea fi dovada că reclamantul își ridică pe cont propriu, deoarece drepturile și obligațiile familiale sunt atașate unei persoane și nu ar putea fi delegate altor persoane. Prin urmare, numai documentele care stabilesc un fapt juridic (cum ar fi un certificat de deces) sau un ordin judecător (privirea mamei drepturilor părintelor sau recunoașterea că ea a fost incapacitată, moartă sau lipsă) ar fi putut servi drept dovezi că reclamantul își ridica copilul pe cont propriu, dar reclamantul nu a furnizat aceste documente. Această decizie a fost finală. COMPLAINTE 23. Reclamantul se plânge că restricția privind călătoria sa în străinătate în timpul războiului a fost încălcarea dreptului său la libertate de circulație în temeiul art. 2 din Protocolul nr. 4. El susține în continuare, în baza art. 14 din Convenție, că interdicția de părăsire a țării este discriminatorie deoarece nu a existat nici o interdicție pentru femeile care călătoresc în străinătate. Este scrisoarea din 28 februarie 2022 de la Reprezentantul Permanent al Ucrainei la Consiliul Europei, informand Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la declarația de drept marțial prin decret nr. 64/2022 din Președintele Ucrainei, precum și scrisorile ulterioare care prelungesc valabilitatea măsurilor luate, care trebuie înțelese de Curte ca fiind implicarea unei derogări de la obligațiile Ucrainei în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4, luate singur și coroborate cu art. 14? Dacă da, interzicerea cetățenilor bărbați cu vârstă între 18 și 60 de ani a părăsit țara, ca măsură de derogare a obligațiilor guvernului contestat în temeiul dispozițiilor menționate mai sus ale convenției, justificată și limitată la ceea ce era strict necesară de exigența situației? Restricția privind călătoria reclamantului în străinătate în încălcarea dreptului său la libertatea de circulație în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4? Mai precis: (a) Refuzurile de a permite reclamantului să traverseze granița ucraineană au o bază legală? În special, Interdicția asupra cetățenilor bărbați cu vârste între 18 și 60 de ani a părăsit Ucraina, a fost bazată de SBGS ca bază juridică pentru refuzul de a permite reclamantului să traverseze granița, „în conformitate cu legea” în sensul Convenției, având în vedere afirmațiile reclamantului că decretul nr. 64 nu pune nicio restricție asupra drepturilor constituționale ale cetățenilor, ci doar prevede posibilitatea unei astfel de restricții în viitor și că nici SBGS, nici Guvernul nu avea puterea de a adopta norme care restricționează drepturile constituționale? Dispozițiile care permit excepții la restricția de trecere a graniței, și anume în ceea ce privește persoanele care cresc un copil pe cont propriu, în conformitate cu cerința de „calitate a dreptului” în temeiul Convenției? Aceste dispoziții, în special în ceea ce privește „documentele” care trebuie furnizate, sunt accesibile publicului și previzibile în ceea ce privește aplicarea acestora? (b) Restricția libertății reclamantului a fost „necesară într-o societate democratică” și, în special, proporțională în circumstanțele individuale ale reclamantului? A suferit reclamantul discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale pe motiv de genul său, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție?