ÎCCJ, Decizia nr. 258/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea C. pen. din data de 5 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva încheierii C. pen. din data de 5 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, contestatoarea inculpată A. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia nr. 464 din data de 11 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea inculpată A. împotriva încheierii C. pen. din data de 5 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit art. 431 din C. proc. pen. cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. (2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Astfel, s-a apreciat că, din examinarea sistematică și coroborată a dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen. și art. 432 din C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care se respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

De asemenea, instanța supremă a făcut trimitere la decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și cele ale art. 432 din C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinarea admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, s-a apreciat că aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Totodată, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Prin urmare, s-a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare.

Totodată, instanța supremă a constatat că împotriva încheierii pronunțate în procedura admisibilității în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestație), calea de atac fiind dată de lege.

Mai mult decât atât, având în vedere și obiectul cauzei în care s-a pronunțat încheierea a cărei anulare se solicită, au fost avute în vedere de instanța supremă și dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. conform cărora încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7

1

) este definitivă.

Împotriva deciziei nr. 464 din data de 11 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, contestatoarea A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

În cauză, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 464 din data de 11 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva încheierii C. pen. din data de 5 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Prin urmare, se constată că, în speța de față, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 464 din data de 11 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 464 din data de 11 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 septembrie 2021.