ÎCCJ, Decizia nr. 379/2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 502 din data de 9 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. x/2019 din data de 29 octombrie 2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Împotriva încheierii nr. 502 din data de 9 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, petenta A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Prin Decizia nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 502 din data de 9 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a instanței supreme a reținut că potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

Totodată, s-a reținut că în această etapă procesuală instanța examinează dacă respectiva contestație în anulare privește o hotărâre definitivă, dacă este declarată de persoanele prevăzute de art. 427 din C. proc. pen., dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar și dacă motivele și probele în baza cărora a fost formulată cererea au mai făcut obiectul unei contestații în anulare.

Prin prisma dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., secția penală, a Înaltei Curți a constatat că, indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care se rezolvă acțiunea penală printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, aspect ce reiese din interpretarea sistematică a normelor ce reglementează această cale de atac.

În atare condiții, instanța supremă a constatat că deși hotărârea contestată este definitivă, aceasta nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a contestației în anulare, întrucât prin aceasta nu s-a soluționat fondul unei cauzei penale, ci o plângere împotriva soluției de clasare dispusă de procuror, formulată de petentă în baza art. 340 C. proc. pen.

În consecință, instanța supremă a constatat că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, context în care apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte cerințe, a căror îndeplinire cumulativă permite instanței să admită în principiu contestația în anulare.

Împotriva Deciziei nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, contestatoarea A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 noiembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, conform art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, în cauză, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 502 din data de 9 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În acest context, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că potrivit prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., "Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate."

De asemenea, se reține că în conformitate cu art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

Prin urmare, analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea I a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 din C. proc. pen., iar dispozițiile legii procesual penale prevăd posibilitatea exercitării căii de atac a apelului numai împotriva sentinței date în contestație în anulare, ca urmare a soluționării pe fond a acestei căi de atac, însă împotriva hotărârii pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac, astfel încât această din urmă hotărâre are caracter definitiv.

În aceste condiții, se constată că, în cauză, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în etapa examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă întrucât în situația contrară s-a încălca principiul instituit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile ... pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 329 din data de 8 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - ED