ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 586/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37/P din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 597 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 1072/P/02.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2015

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că prin cererea formulată la data de 03.03.2021, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 1072/P/02.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2015, motivând că s-a reținut în favoarea condamnatului o circumstanță atenuantă care determină reducerea cu o treime a pedepsei, astfel că, în aceste condiții, trebuia redusă cu o treime pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată de prima instanță, respectiv la 10 ani și 8 luni închisoare, iar nu la 11 ani închisoare, cum a reținut instanța de apel, ceea ce reprezintă o nelămurire cu privire la pedeapsa ce trebuie executată.

Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 166/19.04.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 1072/P/02.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/2015, a fost respins apelul părții civile B. și a fost admis apelul declarat de inculpatul A., cu consecința reducerii pedepsei principale aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. de la 16 ani închisoare la 11 ani închisoare, ca efect al reținerii dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen.

Curtea a reținut că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. permit formularea contestației la executare atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, ceea ce presupune ca nelămurirea să vizeze dispozițiile susceptibile de executare.

Prin contestația la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe aceasta cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

În opinia Curții, contestatorul a invocat, în concret, o greșită aplicare a dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen. privind efectele circumstanțelor atenuante, susținând că, prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. se impunea reducerea cu o treime a pedepsei de 16 ani închisoare aplicată de prima instanță, ceea ce determina aplicarea unei pedepse de 10 ani și 8 luni închisoare, iar nu pedeapsa de 11 ani închisoare.

Curtea a apreciat că nu se invocă de contestator motive din care să rezulte că dispozițiile cuprinse în Decizia penală nr. 1072/P/02.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2015, sunt contradictorii sau neclare și ar fi necesare lămuriri suplimentare care să asigure executarea hotărârii.

S-a reținut că instanța de apel a modificat modalitatea de soluționare a laturii penale dispusă de prima instanță, în sensul reducerii cuantumului pedepsei la 11 ani închisoare, dispoziția instanței de apel fiind clară și fără echivoc, pentru a mai necesita alte clarificări.

Eventualele nemulțumiri ale contestatorului privind modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen. nu pot constitui motive pentru formularea unei contestații la executare, în temeiul cazului prev. de art. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., întrucât acestea nu relevă nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, ci reprezintă pretinse neregularități ale deciziei instanței de apel.

Pe de altă parte, în opinia Curții, reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. determină reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor, iar nu ale pedepsei de 16 ani închisoare aplicate în concret de prima instanță. Astfel, circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a determinat reducerea limitelor de pedeapsă cu închisoarea de la 10 la 20 ani la limite de pedeapsă cuprinse între 6 ani și 8 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare, limite reduse între care instanța de apel trebuia să stabilească cuantumul concret al pedepsei, condiție care s-a respectat, prin aplicarea unei pedepse de 11 ani închisoare, situată între limitele speciale reduse prin efectul circumstanței atenuante.

Curtea a concluzionat că motivul invocat de contestator nu constituie caz de contestație la executare prin care să se urmărească în mod efectiv lămurirea dispozitivului hotărârii, ci se aduc critici hotărârii instanței de apel cu privire la modul de determinare a pedepsei, chestiune care nu se circumscrie cazului prev. de art. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul A. a formulat contestație, reiterând, prin motivele de contestație, criticile invocate în contestația la executare formulată.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

Sub un prim aspect, se reține că dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. stabilesc calea de atac a contestației la instanța ierarhic superioară împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia executării.

Prin urmare, numai în ipoteza formulării unei contestații la executare împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță, legea permite formularea căii de atac a contestației.

Or, în speță, condamnatul A. a formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva Hotărârii nr. 1072/P/02.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în faza de judecată a apelului, ca ultim grad de jurisdicție.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestația la executare de către contestatorul A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de Decizia penală nr. 1072/P/02.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, care constituie hotărârea pronunțată de către instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară.

Înalta Curte constată că, prin hotărârea atacată de către contestator, s-a statuat cu caracter definitiv asupra solicitării lămuririi dispozitivului Deciziei penale nr. 1072/P/02.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în sensul că a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A..

Titlul reprezentat de o decizie pronunțată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de instanța ce a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că (...) în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, dat fiind că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

Înalta Curte reține că mențiunea din dispozitivul hotărârii penale atacate privitoare la dreptul de exercitare a contestației este lipsită de relevanță juridică, întrucât căile de atac ale unei hotărâri sunt prevăzute de lege, drept pentru care decizia supusă controlului judiciar este definitivă, astfel că demersul inițiat de către contestator este inadmisibil.

Prin urmare, contestatorului condamnat nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Sentinței penale nr. 37/P din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

În atare condiții, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor contestatorului invocate în cauza pendinte.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 37/P din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 37/P din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - GV