ÎCCJ, Decizia nr. 238/2021

asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârile judecătorești ce formează obiectul recursului Prin decizia civilă nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 5924 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019. Prin decizia civilă nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 201 din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Prin sentința nr. 201 din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenție teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva hotărârilor judecătorești menționate la pct. 1, A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători. 3. Apărările părților Intimatul nu a depus întâmpinare. II. Considerentele Înaltei Curți: Analizând excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc.

civ.: "sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că: "hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Conform art. 460 alin. (1) din C. proc. civ.: "o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac". Totodată, art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

prevede că: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". În cauză, petentul a declarat recurs atât împotriva Decizie nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, cât și împotriva deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a sentinței nr. 201 din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte reține că petentul a formulat anterior recurs atât împotriva sentinței nr. 201 din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cât și împotriva deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care, la rândul său, a fost soluționat prin decizia civilă nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc.

civ., atât decizia nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, cât și decizia nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sunt hotărâri definitive ce nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului, așa încât recursul declarat împotriva acestor două decizii este inadmisibil. În plus, față de prevederile art. 460 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin declararea recursului împotriva deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost epuizată calea de atac a recursului, sens în care recursul declarat din nou împotriva acestei hotărâri judecătorești apare ca fiind inadmisibil.

Prin sentința nr. 201 din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., mai sus citat, hotărârea prin care instanța se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, în consecință nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, sens în care recursul declarat împotriva acestei sentințe este inadmisibil. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă doar căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, a deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a sentinței nr. 201 din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2021.