ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 965/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 965/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de din data de 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:
În cadrul soluționării contestației la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, contestatorul A. a solicitat, în temeiul art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., cu privire la sintagma "apărare corectă și efectivă".
În fapt, a motivat că această sintagmă este lipsită de previzibilitate și legalitate, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României, art. 6 paragraful 1 și 3 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, având ca obiect contestație la executare, nu a luat niciodată legătura cu apărătorul desemnat din oficiu în vederea pregătirii corecte și efective a apărării. A mai invocat hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva României, respectiv B., C. și D., prin care s-a statuat că simpla numire a unui apărător din oficiu, care să se prezinte doar la termenul de judecată, fără ca acesta să ia legătura cu petentul, contestatorul sau persoana condamnată, constituie o încălcare a dreptului la apărare.
Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În speță, instanța a constatat că excepția nu are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece contestația la executare formulată de către autorul excepției de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru motive ce nu au legătură cu dispozițiile criticate de către petent pentru viciul de constituționalitate invocat.
Astfel, contestația la executare a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit căruia cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
După cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale (deciziile nr. 203/2012, nr. 715/2016) o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Așadar, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, instanța judecătorească ar fi trebuit să respingă excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, aceasta fiind contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Așa fiind, cererea de sesizare a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, ce prevede că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, a formulat recurs petentul A..
În motivarea căii de atac, în esență, recurentul A. a susținut că sintagma "apărare concretă și efectivă" este lipsită de previzibilitate și legalitate, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României, art. 6 paragraf 1, art. 3 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că, în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, având ca obiect contestație la executare, nu a luat niciodată legătura cu apărătorul desemnat din oficiu în vederea pregătirii unei apărări efective.
În opinia recurentului, simpla numire a unui apărător din oficiu, care să se prezinte doar la termenul de judecată, fără să ia legătura cu persoana condamnată, constituie o încălcare a dreptului la apărare.
În concluzie, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv că excepția este ridicată de o parte în fața instanței, privește o dispoziție dintr-o lege în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei, iar prevederile atacate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr- o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția ridicată, iar din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:
- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;
- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;
- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.
În aplicarea acestui text de lege, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.
Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
În ceea ce privește existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."
Din perspectiva considerentelor anterior menționate, Înalta Curte constată că, în speță, excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj (nr. x/33/2021), de către o parte din proces (petentul A.) și vizează dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare (art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.), fără ca acestea să fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale
Prin excepția de neconstituționalitate formulată, recurentul a apreciat că dispozițiile art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. sunt neconstituționale, întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României, art. 6 paragraful 1 și 3 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. are ca obiect o contestație la executare, care a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., conform căruia cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală (art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.) nu au o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze, având în vedere soluția dispusă de prima instanță (astfel cum s-a menționat anterior, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare, potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.).
Conform jurisprudenței Curții Constituționale, o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (decizia nr. 525/2021 a Curții Constituționale).
În concluzie, în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.
Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.