ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2021

Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:

În argumentare, a arătat, în esență, că dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel A. are ca obiect contestația în anulare pe care a formulat-o, în temeiul art. 3, art. 64 alin. (1) lit. f) și alin. (4), art. 53, art. 426 lit. d) și art. 430 C. proc. pen. și art. 6 par. l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, împotriva deciziei penale nr. 316 din 11.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel A. în dosarul nr. x/2016 (prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, interzicându-i-se, totodată, ca pedepse complementară și accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și k) C. pen.), întrucât din completul de judecată care a pronunțat această decizie au făcut parte doi judecători care, în opinia sa, nu oferă suficiente garanții de imparțialitate, fiind incompatibili să judece cauza.

A mai arătat că, în mod absolut previzibil, cererea sa de suspendare a executării deciziei contestate, formulată în cadrul contestației în anulare, a fost respinsă, la data de 18.06.2021, după ce declarația de abținere a unuia dintre membrii completului învestit cu judecarea dosarului nr. x/2021 a fost respinsă.

Înainte însă ca soluția cu privire la cererea sa de suspendare a executării deciziei contestate să-i fie comunicată și publicată oficial pe portal-ul instanței, aceasta a apărut în presă, în publicația C..ro, care este deținută de soțul unei doamne judecător la Curtea de Apel A., care nu a făcut parte din completul de contestație în anulare.

Altfel spus, deși cererea de suspendare a executării deciziei contestate primise, ca termen inițial de soluționare, data de 25.06.2021, termen preschimbat ulterior pentru data de 18.06.2021, soluția dispusă cu privire la aceasta, la termenul preschimbat, a fost publicată în C..ro imediat după pronunțare, înainte însă de a fi comunicată și publicată oficial pe site-ul Curții de Apel A.. Or, în acest context, este evident că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității sale, respectiv aceea de fost director al Casei Județene de Pensii Bihor, instituție ai cărei medici și asistenți au fost trimiși în judecată și condamnați pentru infracțiuni de corupție.

Sub acest ultim aspect, petentul a arătat că, după ce au fost reținuți și, ulterior, arestați, medicii și asistenții din cadrul Casei Județene de Pensii Bihor au formulat denunțuri împotriva sa, identice până la semne de punctuație, în scopul evident de a-și ușura situația juridică. Urmare acestor denunțuri, după aproximativ un an, a fost reținut și, ulterior, arestat, în prezența presei, care a primit detalii din dosarul de urmărire penală, deși acestea nu aveau caracter public, fiind prezentat ca "tătucul șpăgarilor", chiar dacă asupra sa nu au fost găsite sume de bani și nu există vreun flagrant sau dovadă că ar fi pretins/primit bunuri sau bani. Nu a avut și nici nu are avere, conturi bancare, bunuri de preț, etc., însă a fost membru D. și a deținut o funcție de conducere din care trebuia să fie înlăturat.

Or, din modul în care s-au derulat procedurile penale împotriva sa, precum și din modalitatea de soluționare a cererii de suspendare a executării deciziei contestate rezultă, în mod evident, că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel A. este afectată.

De altfel, judecătorii aceleiași instanțe au fost expuși în mod public ca fiind apropiați ai DNA și executanți ai ordinelor acestei structuri.

În plus, presa locală a făcut presiuni asupra judecătorilor, publicând tot felul de articole legate de procesul său penal, dar și de cel al medicilor de la Casa Județeană de Pensii Bihor, exemplificativ în acest sens fiind faptul că soluția de condamnare cu suspendarea executării pedepsei, pronunțată de Tribunalul Bihor față de medicul E., a fost catalogată în presa locală ca fiind o "decizie scandaloasă", făcându-se astfel presiuni pentru condamnarea cu executare a medicului, ceea ce s-a și întâmplat. Mai mult, judecătorul de la Tribunalul Bihor care a pronunțat soluția anterior menționată a fost discreditat de presa locală și nevoit să se transfere la Judecătoria Salonta.

Or, în contextul prezentat este evident că, indiferent de probele din dosar, niciun judecător nu a mai îndrăznit să pronunțe o altă soluție decât condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare pentru medicii de la Casa de Pensii Bihor. Ca urmare, pe lângă "conformarea" față de dispozițiile DNA, asupra judecătorilor instanțelor orădene s-a exercitat presiune și prin presa locală.

A mai arătat că, deși unul dintre membrii completului de apel învestit cu soluționarea dosarului său, magistratul F., a fost judecător de drepturi și libertăți în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015, în care a fost autorizată și menținută ulterior supravegherea tehnică, iar rezultatele procedeului probator au fost folosite în cauza sa (nr. x/111/2016), cererea de recuzare formulată împotriva acestuia a fost respinsă, împrejurare invocată pe calea contestației în anulare ce face obiectul cererii de strămutare.

Raportat la aspectele învederate, petentul a conchis asupra lipsei de obiectivitate a judecătorilor învestiți cu soluționarea contestației în anulare, susținând că un element suplimentar care afectează obiectivitatea actului de justiție este mediatizarea excesivă a dosarelor sale penale, presa creând un climat de ostilitate prin prezentare sa ca un exponent al corupției.

În final, petentul a susținut că întrucât, atât la judecata în apel, cât și la judecarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației în anulare, toate îndoielile sale privind lipsa de imparțialitate a judecătorilor au fost confirmate, devenind certitudini, în cauza sa au fost încălcate exigentele art. 6 par. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care se impune strămutarea judecării dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel A. la o curte de apel învecinată.

Cererii întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 71 - 74 C. proc. pen., i-au fost atașate: un extras al fișei dosarului nr. x/2021 de pe portal-ul Curții de Apel A.; copia certificatului constatator al C. SR.L. și articolele de presă:

- https://www.x.ro/stiri/Justiție în beznă. Ce conține dosarul foștilor procurori DNA A. acuzați că ar fi șantajat o duzină de judecători -18 decembrie 2019;

- https://G./DNA A. a confiscat justiția din două județe -7 ianuarie 2019;

- https://www.x.ro/stiri/Doi procurori de la DNA A. vor fi revocati după apariția unor înregistrări audio în care plănuiau să bage frica în oasele judecătorilor - 30 ianuarie 2019;

- https://www.x.ro/stiri/Șpăgar iertat: De ce a scăpat condamnat cu suspendare medicul E. de la casa de pensii - 27 februarie 2017;

- https://www.x.ro/stiri/Sentința întoarsă: Doctorul șpăgar E. de la casa de pensii a fost condamnat la închisoare cu executare - 28 iunie 2017;

- https://www.x.ro/stiri/Decizie revoltatoare a Tribunalului Bihor: Doctorul E. de la pensii, trimis în judecată de DNA pentru 235 de șpăgi, a fost condamnat cu suspendare - 20 februarie 2017;

- https://www.x.ro/stiri/actualitate-2/Curtea de Apel A. -Închisoare cu executare pentru fostul director al Casei de Pensii Bihor - 11 mai 2021;

- https://H./DNA l-a reținut pe B., directorul Casei Județene de Pensii Bihor - 9 iunie 2016;

- https://H./Țîrle trimis în judecată din cauza "bursei" de șpăgi de la Casa de Pensii - 4 iulie 2016;

- https://www.x.ro/Știrile județului Bihor/Patru ani de închisoare cu executare pentru fostul director al Casei de Pensii Bihor - 11 mai 2021;

- https://www.x.ro/Fostul director al Casei de Pensii Bihor, B., a fost încarcerat în Penitenciarul A. - 12 mai 2021;

- https://www.x.ro/Fostul șef al Casei de Pensii Bihor, B., rămâne în penitenciar. Curtea de Apel A. i-a respins o cerere de suspendare a executării pedepsei - 18 iunie 2021.

La data de 19 august 2021, Curtea de Apel A. a transmis la dosar informațiile prev. de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect contestația în anulare formulată de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 316 din 11.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel A. în dosarul nr. x/2016 (prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată), dar și un scurt istoric al termenelor și soluțiilor dispuse în cauză până la data formulării cererii de strămutare, precum și situația compunerii completului de judecată învestit cu judecarea cauzei.

În fine, Curtea a comunicat și un succint punct de vedere asupra cererii de strămutare, susținând că motivele invocate de petent în susținerea acesteia nu pot conduce la concluzia că imparțialitatea judecătorilor din Cadrul Curții de Apel A. ar putea fi afectată ca urmare a împrejurărilor, calității părților și obiectului cauzei a cărei strămutare se solicită, neexistând suspiciuni care să poată fi considerate justificate în mod obiectiv și care să pună sub semnul îndoielii obiectivitatea acestora.

La termenul fixat în cauză, 14 septembrie 2021, apărătorul desemnat din oficiu pentru petentul B. și reprezentantul Ministerului Public și-au expus concluziile asupra cererii de strămutare, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei sentințe.

****

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (I.). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare - existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel A., instanță pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2021, este afectată ca urmare a împrejurărilor cauzei constând în intensa mediatizare a dosarului, în special în publicația C..ro, deținută de soțul unui judecător al Curții de Apel A. și judecarea cauzei de către magistrații orădeni care au "fost expuși public ca fiind apropriați DNA și executanți ai ordinelor acestei structuri", precum și a calități petentului B. care, la momentul săvârșirii faptelor pentru care a fost condamnat, deținea funcția de director al Casei Județene de Pensii Bihor, Înalta Curte constată că acestea nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței.

Prioritar, notează că mediatizarea intensă a cauzei este argumentată de petentul B. pe aspectul publicării, în cotidiene online locale (ebihoreanul.ro, crișana.ro, H., bihon.ro și C..ro), a unor articole vizând împrejurările cauzei și soluțiile pronunțate în dosarul în care a fost cercetat și condamnat definitiv, precum și soluția dată cererii sale de suspendare a executării deciziei din apel, formulată în contestația în anulare ce face obiectul dosarului a cărei strămutare o solicită.

Or, publicarea, în cotidiene de interes local, în stadiile procesuale anterioare ale dosarului în care s-a pronunțat decizia contestată, a unor articole vizând evoluția acestuia, în cuprinsul cărora sunt redate etapele procesuale parcurse în cauză, obiectul acuzațiilor aduse petentului, funcția deținută de acesta la momentul săvârșirii faptelor și soluțiile pronunțate de instanțe, respectiv publicarea, în actualul stadiu - a unei informări cu privire la soluția dată cererii de suspendare a executării deciziei contestate relevă, într-adevăr, un anumit grad de interes media pentru speță și pentru persoana petentului, însă nu pun în evidență pretinsa mediatizare locală excesivă a cauzei, respectiv, o acțiune mediatică zonală concertată împotriva acestuia, de natură a crea presiune asupra magistraților învestiți cu judecarea cauzei aflate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

De altfel, articolele invocate nu aduc în discuție, în mod real, aspecte în raport de care să se poată aprecia asupra unei eventuale lipse de imparțialitate a magistraților Curții de Apel A., instanță învestită, în prezent, în contestație în anulare, singurul articol publicat ulterior înregistrării cauzei pe rolul instanței anterior menționate (14 iunie 2021), respectiv "Fostul șef al Casei de Pensii Bihor, B., rămâne în penitenciar. Curtea de Apel A. i-a respins o cerere de suspendare a executării pedepsei" (publicat la data de 18 iunie 2021), cuprinzând doar o informare laconică cu privire la soluția de respingere a cererii petentului de suspendare a executării deciziei contestate, iar nu și informații relative la calea extraordinară de atac ce face obiectul dosarului de strămutat, de natură să contureze o anumită conduită a magistraților învestiți cu judecarea acesteia.

Celelalte articole invocate de petent vizează cauza în care acesta a fost condamnat definitiv (dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel A.), iar nu situația dosarului nr. x/2021 și au apărut în presă într-un interval de timp semnificativ anterior învestirii Curții de Apel A. cu soluționarea contestației în anulare, respectiv, în perioada 9 iunie 2016 - 12 mai 2021.

Deopotrivă, vizează soluțiile pronunțate într-un dosar penal conex celui al petentului, în care a fost judecat E., medic specialist în cadrul Serviciului de Expertiză Medicală al Casei Județene de Pensii Bihor și alți medici din cadrul aceleiași instituții.

În fine, restul articolelor de presă atașate de petent cererii, apărute în publicații online locale și naționale (ebihoreanul.ro, G. și gândul.ro) abordează aspecte legate de acuzațiile aduse unor procurori din cadrul DNA - S.T. A. într-un dosar de notorietate, precum și de soluțiile de condamnare pronunțate față de medicul E., subalternul petentului, într-un dosar penal conex. Fiind extranee cauzei aflate în prezent în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, în mod evident, aceste elemente nu pot susține temerea că judecătorii învestiți în prezent cu judecarea acesteia nu pot da dovadă de imparțialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv.

În mod asemănător, nici aspectele vizând judecarea cauzei de către magistrații orădeni care, potrivit petentului, au "fost expuși public ca fiind apropriați DNA și executanți ai ordinelor acestei structuri", fundamentate pe articolele de presă anterior menționate, nu susțin suspiciunea lipsei de imparțialitate a judecătorilor acestei instanțe.

Argumentele petentului evocă, în realitate, îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor învestiți în primă instanță și apel cu judecarea cauzei, antamând critici referitoare la legalitatea și temeinicia soluției definitive de condamnare, iar nu bănuieli cu privire la obiectivitatea judecătorilor învestiți ulterior în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

În strânsă corelație cu argumentul vizând mediatizarea intensă a cauzei, petentul B. a invocat și faptul publicării soluției de respingere a cererii sale de suspendare a executării deciziei contestate, formulate în dosarul obiect al cererii de strămutare, în presa locală, înainte de a-i fi comunicată și publicată oficial pe site-ul Curții de Apel A., susținând că acesta reprezintă o împrejurare de natură a naște suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe.

Altfel spus, invocând, pe de o parte, faptul că soluția de respingere a cererii sale de suspendare a executării deciziei de condamnare era "previzibilă" în contextul respingerii declarației de abținere formulată de unul dintre membrii completului de contestație în anulare, iar pe de altă parte, că această soluție ar fi fost publicată în presă în condițiile anterior menționate, petentul susține că aceste aspecte fundamentează temerea că în calea extraordinară de atac prev. de art. 426 C. proc. pen. nu va avea parte de o judecată corectă.

Or, soluțiile date declarației de abținere formulate de unul dintre membrii completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare (și cererii de suspendare a executării deciziei contestate formulată în această procedură) nu pot fi cenzurate în actuala procedură nici măcar în mod indirect. Strămutarea constituie un remediu pentru situațiile în care împrejurări obiective, strict prevăzute de lege, impun derogări de la normele generale de competență teritorială, nicidecum un mijloc de cenzurare a soluțiilor date incidentelor procedurale grefate pe pretinsa incompatibilitate a anumitor magistrați.

Ca urmare, în lipsa unor informații verificabile vizând pretinsa afectare a obiectivității tuturor judecătorilor Curții de Apel A., aspectele punctuale invocate de petent nu susțin în mod rezonabil o suspiciune cu privire la imparțialitatea acestora, aceeași concluzie impunându-se și în raport de susținerile nedovedite ale petentului privind contextul publicării celei din urmă soluții în presa locală.

În fine, Înalta Curte constată că nu există date obiective care să releve că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel A. ar putea fi afectată urmare a calității petentului.

Împrejurarea că, la momentul săvârșirii faptelor pentru care a fost condamnat definitiv, petentul B. deținea funcția de director al Casei Județene de Pensii Bihor, nu este aptă a susține eo ipso temerea că asupra obiectivității judecătorilor instanței anterior menționate planează o suspiciune rezonabilă.

În virtutea specificului funcției deținute, magistrații judecători au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților sau a altor persoane care participă la procedurile judiciare, asumându-și, totodată, riscul ca unele dintre soluțiile pe care le pronunță să facă obiectul unor articole de presă.

În mod special, în cauzele penale, implicarea unor părți care dețineau ori dețin funcții publice este relativ frecventă, tocmai în considerarea particularităților subiectului activ al unora dintre infracțiunile ce pot face obiectul judecății, astfel încât nu se poate prezuma că simpla calitate a unei persoane participante la procedură ar fi suficientă pentru a da naștere unor prejudecăți în rândul magistraților.

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea vizează atitudini sau comportamente care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate a judecătorilor învestiți cu judecarea cauzei obiect al cererii de strămutare, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Pentru a justifica admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că, supunând controlului de constituționalitate a posteriori dispozițiile art. 71 C. proc. pen., Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M.Of. , Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

Ca urmare, simpla părere sau supoziție a petentului că anumite împrejurări preexistente pot determina o judecată părtinitoare a cauzei obiect al cererii de strămutare, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă justificată obiectiv, aceasta din urmă trebuind să se bazeze pe fapte sau împrejurări verificabile, de natură a crea unui observator neutru suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor unei instanțe este afectată.

În caz contrar, suspiciunea exprimată cu privire la parțialitatea judecătorilor curții de apel are, în realitate, valoarea unei simple alegații, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului B., simpla susținere că instanța de contestație în anulare nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel A..

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul aflat în stare de detenție, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel A..

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.

GGC - MM