ÎCCJ, Decizia nr. 377/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din data de 29 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanței nr. x/2020 din data de 21.10.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2020, privind pe intimata B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Împotriva încheierii F/CP din data de 29 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, petenta A. a formulat contestație.

Prin Încheierea nr. 344 din data de 13 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația declarată de petenta A. împotriva încheierii F/CP din data de 29 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că a fost sesizată cu o contestație formulată de petenta A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea/F/CP din data de 29 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În acest sens, instanța supremă a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (71) este definitivă.

Pe de altă parte, s-a subliniat faptul că, potrivit art. 341 alin. (10) din C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestației, exclusiv încheierea prin care s-a pronunțat soluția prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiași articol - încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desființat soluția atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală - limitându-se, așadar, calea de atac menționată, exclusiv la respectiva soluție.

În aceste condiții, s-a apreciat că petenta A. nu se află în situația anterior menționată, ci a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile ... pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Împotriva încheierii nr. 344 din data de 13 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 noiembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În speță, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii nr. 344 din data de 13 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația declarată de aceeași contestatoare împotriva încheierii F/CP din data de 29 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În acest context, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu aceste dispoziții legale, se reține că, în ceea ce privește hotărârea prin care se soluționează calea ordinară de atac a contestației, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege. Așadar, calea de atac declarată de către contestatoare nu poate fi calificată nici formal, într-o cale de atac din cele prevăzute de legea procesual penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 344 din data de 13 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 344 din data de 13 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - ED