ÎCCJ, Decizia nr. 317/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 70 din data de 8 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A..

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că noul C. proc. pen. a introdus în legislația procesual penală în capitolul privind procedurile speciale o nouă instituție, respectiv "contestația privind durata procesului penal" reglementată de dispozițiile art. 4881 - art. 4886 C. proc. pen.

Scopul introducerii acestei proceduri a fost acela de a consacra în sistemul judiciar român un remediu efectiv pentru sancționarea lipsei de celeritate a organelor judiciare în desfășurarea procedurilor penale. Instituirea unei astfel de reglementări a fost determinată de numeroasele condamnări pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a pronunțat împotriva statului român ca urmare a omisiunii legiuitorului român de a prevedea în legislația internă remedii efective care să asigure garantarea respectării art. 13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce consacră dreptul unei persoane ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate, în speță dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind soluționarea cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful I din Convenție, să se adreseze efectiv unei instanțe naționale.

Prioritar analizării temeiniciei contestației formulate, judecătorul trebuie să verifice condițiile de admisibilitate a contestației, respectiv existența unei calități procesuale prevăzute de lege și a unui termen după care contestația poate fi introdusă.

Astfel, potrivit art. 4881 alin. (2) C. proc. pen. contestația poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În cursul judecății contestația poate fi introdusă și de către procuror.

Potrivit art. 4881 alin. (3) C. proc. pen. contestația poate fi formulată după cum urmează:

a) după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;

b) după cel puțin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță;

c) după cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

S-a arătat că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a prevăzut că termenul rezonabil al procedurilor prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană se aplică tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală, indiferent dacă sunt sau nu în stare de arest și are ca scop protecția acestora contra lentorii excesive a procedurilor, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.

Analizând dispozițiile legale prezentate și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că o condiție de admisibilitate pentru analizarea unei contestației privind durata procesului penal o reprezintă existența unui proces penal în curs (urmărire penală, judecată în primă instanță, sau în căile ordinare ori extraordinare de atac), scopul instituirii acestei proceduri fiind tocmai consacrarea unui remediu pentru accelerarea procedurilor penale.

Or, în cauză s-a constatat că petentul A. a formulat contestație la durata unui proces penal finalizat prin încheierea nr. 121 din 10.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, petentul formulând contestația la durata procesului la data de 15.12.2020, așadar după pronunțarea încheierii menționate.

Împotriva încheierii penale nr. 70 din data de 8 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație numitul A..

II. Prin Decizia nr. 372 din data de 14 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva Încheierii penale nr. 70 din data de 8 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru minori.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte, secția penală a reținut că această contestație este formulată împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva încheierii penale nr. 70 din data de 8 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...). Așadar, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Prin urmare, conform dispozițiilor legale precitate, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții definitive, învestind Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, secția penală a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 70 din data de 8 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

III. Împotriva Deciziei nr. 372 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 10 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 372 din data de 14 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii penale nr. 70 din data de 8 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Or, Decizia nr. 372 din data de 14 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 372 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Decizie nr. 372 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM