ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 35 din 30 iunie 2022 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis excepția necompetenței materiale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul acestei instanțe.

În baza art. 340 alin. (1) C. proc. pen. a trimis judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu plângerea petentului A. formulată împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul emis la data de 29.03.2022 în Dosarul nr. x/2021 al DNA.

Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut că, la data de 30.05.2022 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub Dosar nr. x/2022, plângerea petentului A., formulată împotriva soluției de clasare dispusă prin rechizitoriul emis la data de 29.03.2022 în Dosarul nr. x/2021 al DNA.

S-a notat că, în motivarea cererii petentul a solicitat schimbarea temeiului de drept al clasării din art. art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și, respectiv art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în art. art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru motivele arătate în plângere.

Verificând soluția de clasare pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Prin prisma dispozițiilor legale de mai sus, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții de apel a constatat că soluția de clasare dispusă față de petent a avut în vedere infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută în art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

S-a reținut că, petentul nu are niciuna dintre calitățile prevăzute de art. 38 C. pen. care ar atrage competență curții de apel ca primă instanță și nici autorul infracțiunii de abuz în serviciu nu deține o asemenea calitate.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că urmărirea penală în cauză a fost efectuată de DNA, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 și, corelativ, cele ale art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Față de cele menționate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia a considerat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu este competent să soluționeze plângerea formulată de petent.

Prin încheierea penală nr. 135/CP din 02 noiembrie 2022, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu, secția penală, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu, invocată din oficiu.

În temeiul art. 47 alin. (2) și art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în Dosarul nr. x/2022 privind pe petentul A., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat B., mun. Timișoara str. x, jud. Timiș, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, drept pentru care în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a înaintat Dosarul nr. x/2022 instanței ierarhic superioare comune în drept să hotărască asupra conflictului și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Sibiu a reținut, în esență, că potrivit art. 47 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. "(1) Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive. (2) Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești."

S-a arătat că, prin încheierea penală nr. 35/30.06.2022 a Curții de Apel Alba Iulia, judecătorul de cameră preliminară a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

În primul rând, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, într-adevăr, potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția Națională Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare. Cu privire la faptele de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. urmărirea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție, unitate de parchet emitentă a rechizitoriului data de 29.03.2022 în Dosarul nr. x/2021, care cuprinde inclusiv dispozițiile de clasare cu privire la infracțiunile care fac obiectul prezentei plângeri.

S-a arătat că, în atare situație, față de dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., competența materială pentru soluționarea plângerii formulate de către petentul A. ar reveni Tribunalului.

Cu toate acestea, în acest caz particular, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că a operat în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen. prorogarea de competență materială în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, în ceea ce privește plângerea formulată de petentul A. În acest sens, s-a subliniat că, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen. "Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești."

Astfel, s-a apreciat că excepția necompetenței materiale a instanței superioare celei competente potrivit legii nu poate fi invocată după începerea cercetării judecătorești, depășirea acestui moment procesual făcând ca instanța superioară să rămână competentă material să judece cauza, fiind vorba de o competență câștigată prin prorogare legală.

S-a notat că, prorogarea de competență presupune extinderea competenței materiale sau teritoriale a unei instanțe de judecată, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, și asupra unei cauze penale cu care a fost sesizată, dar care nu intră în competența sa obișnuită.

S-a menționat că, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia a invocat excepția necompetenței materiale a instanței superioare celei competente potrivit legii după ce a început cercetarea judecătorească și după ce a fost acordat cuvântul în ceea ce privește fondul plângerii, atât petentului cât și reprezentantului Ministerului Public, fiind astfel depășită faza procesuală prevăzută de art. 47 alin. (2) din C. proc. pen.

Așadar, s-a apreciat că dacă instanța superioară nu invocă excepția de necompetență materială in limine litis, este incidentă prorogarea de competență materială în favoarea acesteia.

În acest context, pentru rigurozitatea procedurii și pentru a preîntâmpina o nulitate absolută viitoare a tuturor actelor efectuate în cauză de către Tribunalul Sibiu, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. care prevede că "(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente", în cazul în care este incidentă prorogarea de competență materială în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu această excepție de necompetență materială a Tribunalului Sibiu.

Cauza a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 05.12.2022, fiind fixat termen pentru soluționarea conflictului negativ de competența la data de 14.12.2022.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza dedusă judecății, petentul A. a formulat plângere împotriva soluțiilor de clasare dispuse prin rechizitoriul nr. x/2021 din 29.03.2022 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Potrivit art. 340 (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În cazul în care, prin aceleași rechizitoriu, cu privire la unii inculpați/unele fapte se dispune trimiterea în judecată, iar cu privire la alți inculpați/alte fapte, se dispune clasarea, competența de a judeca plângerea formulată în conformitatea cu dispozițiile art. 340 C. proc. pen., aparține judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă a judeca cauza în primă instanță în raport cu infracțiunile și calitatea persoanelor față de care s-a dispus clasarea, iar nu de instanța competentă să judece inculpații trimiși în judecată, având în vedere că, trimiterea în judecată, respectiv clasarea sunt două soluții cu natură și consecințe diferite, care presupun stadii procesuale distincte. În același sens, este și jurisprudența Înaltei Curți, care a statuat într-o decizie de speță că: prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată dar și neînceperea urmăririi penale, două soluții având natură și consecințe juridice diferite față de persoanele și infracțiunile arătate, care presupun stadii procesuale distincte și exclud existența vreunui caz de conexitate (Dec. pen.. nr. 2503/14.04.2015, ÎCCJ, secția penală, www.x.ro).

Deopotrivă, în doctrină s-a arătat că, atunci când actul procurorului cuprinde mai multe soluții (de exemplu se dispun mai multe soluții de clasare, soluțiile privesc mai multe persoane oi când clasarea este dispusă prin rechizitoriu), competența se determină numai prin raportare la soluția atacată cu plângere; celelalte soluții de netrimitere în judecată ori trimiterea în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care ar atrage competența altei instanțe, nu vor influența și competența de soluționare a plângerii (M. Udroiu ș.a. C. proc. pen. Comentariu pe articole. Ediția 3, Ed. C.H. Beck, București 2020, pag. 1801).

Se reține că, în cauză, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție nr. x/2021 din 29.03.2022 s-a dispus, printre altele, clasarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., față de inculpatul-petent A. pentru actele materiale de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) și art. 309 C. pen. clasarea, în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) și art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen., precum și clasarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. față de A., sub aspectul actului material de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actului de sesizare anterior menționat, Înalta Curte constată că petentul A. nu are nicio calitate din cele enumerate la art. 38 alin. (1) lit. c), d), e), f) și g) C. proc. pen., după cum nici infracțiunile cu privire la care s-a dispus soluția de clasare (complicitate la abuz în serviciu) nu sunt prevăzute de art. 38 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., care ar atrage competența în primă instanță, materială sau după calitatea persoanei, a curții de apel.

Ca atare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prevăd că tribunalul judecă în primă instanță (...) infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către (...) Direcția Națională Anticorupție (...).

Totodată, din cuprinsul rechizitoriului prin care s-a dispus, printre altele, soluțiile de netrimitere în judecată împotriva cărora a formulat plângere petentul, rezultă că activitatea presupus infracțională a avut loc pe raza județului Sibiu, context în care organul judiciar competent să soluționeze, în conformitate cu dispozițiile art. 340 - 341 C. proc. pen., plângerea petentului A. este judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Sibiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Tribunalului Sibiu, secția penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Tribunalului Sibiu, secția penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2022.

GGC - ED