ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 98/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 242 din 13 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător, instituit prin ordonanța din 09.05.2021 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia asupra sumei de 8900 euro, formulată de către petentul A., precum și cererile de restituire a sumei de 8900 euro și de aplicare a sechestrului asigurător asupra altor bunuri ale inculpatului B., formulate de același petent.

În baza art. 2502 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 09.05.2021 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia asupra sumei de 8900 euro, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată la data de 09 decembrie 2021, petentul A. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 09.05.2021 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia asupra sumei de 8.900 euro, sumă ce a fost confiscată prin sentința penală nr. 118/2021 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care inculpatul B. a fost condamnat pentru infracțiunea de dare de mită. Totodată, a solicitat sa i se restituie suma de 8.900 euro și să se aplice sechestrul asigurător asupra altor bunuri ale inculpatului B.

S-a arătat că această sumă de bani oferită de inculpat ca mită i-a fost sustrasă de cel din urmă, el fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Arad. În acest dosar a fost acuzat că i-a sustras persoanei vătămate - petentul în speță - suma de 100.000 euro, din care a recuperat parțial 79.000 euro, pentru restul de 20.100 euro petentul constituindu-se parte civilă. A mai arătat că, din această sumă inculpatul a oferit 8.900 euro mită agenților de politie pentru a fi lăsat să plece, fapt pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de dare de mită în prezenta cauză, context în care a considerat că restituirea sumei de 8.900 euro sechestrată și confiscată de la inculpat prin sentința de condamnare din primă instanță nu afectează buna desfășurare a procesului penal.

Examinând actele dosarului, Curtea a apreciat că cererea de ridicare a sechestrului, de restituire a sumei de bani, și respectiv de aplicare a sechestrului asupra altor bunuri ale inculpatului B., nu este fondată.

S-a reținut că, prin sentința penală nr. 118/2021 din data de 25 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 290 alin. (5) C. pen. raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 8.900 euro depusă la C. S.A., conform recipisei nr. x/11.05.2021, reprezentând suma de bani oferită.

A fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin ordonanța din data de 09.05.2021 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Alba Iulia asupra sumei de 8900 euro.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că, din probele administrate în cauză, a rezultat că fapta inculpatului B., care, în data de 09.05.2021 a promis 12.000 euro și a oferit suma de 8.900 euro agenților de poliție D. și E. din cadrul Biroului Poliției Autostrăzi - A1 - Râmnicu Vâlcea - Deva, care l-au depistat în trafic pe A1 în timp ce se deplasa în calitate de pasager al autoturismului marca x, având numărul de înmatriculare x în direcția Deva - București, pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu prevăzute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 218/2002 și astfel să-l lase să plece și să nu efectueze verificări privind situația de fapt semnalată de I.P.J. Arad referitoare la existența unor suspiciuni legate de sustragerea, de către B., a sumei de 100.000 euro dintr-o locuință de pe raza municipiului Arad, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de apel Alba Iulia la data de 03.11.2021, fiind fixat primul termen de judecată la data de 13.12.2021, ocazie cu care s-a dezbătut apelul și a fost stabilită pronunțarea deciziei la data de 13.01.2022.

Curtea a constatat ca măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumei de bani de 8900 euro ce face obiectul infracțiunii de dare de mită fost instituită în mod legal prin ordonanța din 09.05.2021 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, această măsură fiind obligatorie în vederea confiscării.

Curtea a reținut că legea permite restituirea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii înainte de soluționarea definitivă a procesului, dar cu condiția ca bunurile să nu fie supuse confiscării. Or, în cazul infracțiunilor de dare și luare de mită este obligatorie confiscarea banilor dați sau oferiți.

În consecință, s-a constatat că cererea petentului A. nu este fondată, sub niciuna din variantele solicitate.

De altfel, s-a arătat că petentul s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului pentru recuperarea prejudiciului parțial produs ca urmare a săvârșirii infracțiunii de furt pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Arad, cu suma de 20.100 euro, care include și suma de 8900 RON supusă confiscării obligatorii în prezentul dosar.

Împotriva încheierii penale nr. 242 din 13 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a formulat contestație petentul A., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul faptului că, în esență, suma de 8.900 de euro nu poate fi supusă confiscării, potrivit art. 290 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 112 alin. (1) C. pen., deoarece ea nu aparține făptuitorului, iar în mod evident, petentul nu a cunoscut faptul că banii vor fi oferiți ca și mită de către făptuitor, context în care a solicitat să-i fie restituită în temeiul art. 162 alin. (5) C. proc. pen.

Examinând contestația formulată sub aspectul prioritar al admisibilității căii de atac, invocate din oficiu, și prin raportare la dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia conform prevederilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestație exercitată de petentul A. împotriva unei încheieri intermediare prin care s-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală, hotărâre pronunțată în faza apelului.

Calea de atac specifică în materia măsurilor asigurătorii dispuse ori, după caz, verificate în cursul judecății este contestația, care urmează regulile statornicite prin art. 2501 C. proc. pen. completate, în mod corespunzător, cu dreptul comun în materia contestației penale (dispozițiile art. 4251 C. proc. pen.).

Or, astfel cum se prevede în mod expres în cuprinsul alin. (1) al 2501 C. proc. pen., sunt supuse contestației exclusiv încheierile prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, instanța de fond sau cea de apel.

În plus, odată cu introducerea în legislația procesual penală, prin Legea nr. 6/2021, a dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen., care stabilesc obligația organelor judiciare de a verifica periodic, în tot cursul procesului penal, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, sunt supuse contestației și încheierile prin care, subsecvent acestei verificări efectuate din oficiu, instanța de judecată dispune, după caz, menținerea, restrângerea, extinderea, respectiv, ridicarea măsurii asigurătorii dispuse.

Hotărârea contestată în speță nu se încadrează în vreuna dintre categoriile de hotărâri anterior menționate.

Prin încheierea din 13.12.2021 nu s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii (aceasta fiind dispusă, în speță, încă din faza de urmărire penală) și nici vreuna dintre soluțiile expres și limitativ prevăzute de art. 2502 C. proc. pen. în ipoteza unei verificări din oficiu a subzistenței temeiurilor care au stat la baza sechestrului asigurător.

Încheierea contestată cuprinde exclusiv soluția de respingere a cererii de ridicare a sechestrului asigurător, fiind pronunțată subsecvent solicitării contestatorului - petent de ridicare a măsurii asigurătorii și de restituire a sumei de bani indisponibilizate anterior de către procuror, în vederea confiscării.

Or, soluția de respingere a cererii unui terț de ridicare a măsurii asigurătorii nu se circumscrie ipotezelor limitativ reglementate în cuprinsul art. 2501 și art. 2502 C. proc. pen., potrivit cărora încheierile instanței de apel pot fi atacate cu contestație la instanța superioară numai atunci când se dispune luarea măsurii ori, după caz, verificarea din oficiu a necesității menținerii ei.

În condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.", caracterul de strictă interpretare și aplicare a normelor de procedură penală incidente în materia măsurilor asigurătorii exclud aplicarea lor la situații neprevăzute de legiuitor și atrag inadmisibilitatea căii de atac exercitate cu nerespectarea prescripțiilor legale.

Inadmisibilitatea căii de atac este o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Or, limitând posibilitatea exercitării contestației exclusiv la cazurile în care instanțele de judecată pronunță încheieri prin care s-a dispun luarea sau, după caz, verificarea din oficiu a subzistenței temeiurilor unei măsuri asigurătorii, rezultă că legiuitorul a exclus din sfera de aplicare a acestei căi de atac orice alte ipoteze în care este examinată tangențial măsura procesuală, cum este și cazul cererii de ridicare formulată în speță.

Prin urmare, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibilă a fi reformată prin exercitarea unor căi de atac prevăzute de C. proc. pen.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că, prin decizia penală nr. 13/2022 din 13 ianuarie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinței penale nr. 118/2021 din data de 25.10.2021, pronunțată de către Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2021. Aceasta înseamnă că atât măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de bani pretinsă de contestator, cât și menținerea subsecventă a indisponibilizării prin sechestru a respectivei sume de bani în vederea confiscării, au dobândit caracter definitiv, nemaiputând face obiect de cenzură pe calea contestației.

Cu privire la mențiunea ce se regăsește în dispozitivul încheierii contestate, în sensul că împotriva acesteia se poate formula "contestație în 48 ore de la comunicare", Înalta Curte apreciază că, în raport de dispozițiile legale anterior analizate, această mențiune nu are nicio relevanță în susținerea demersului contestatorului petent, întrucât, așa cum s-a arătat, calea de atac împotriva unei hotărâri penale este întotdeauna determinată prin lege, iar față de obiectul prezentei cauze, nu se identifică posibilitatea exercitării contestației.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 242 din 13 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B., în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 242 din 13 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B., în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2022.

Procesat de GGC - LM