ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2022

Cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate (art. 20 alin. (3), între România și Statele Unite ale Americii fiind încheiat un Tratat privind extrădarea, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008.

În cauză nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) - f), Curtea constatând că: - nu există date din care să rezulte că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România; - nu există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; - nu există date că situația persoanei solicitate riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunțate la lit. b); - cererea de extrădare nu este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaționale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal; - cererea de extrădare nu se referă la o infracțiune de natură politică sau la o infracțiune conexă unei infracțiuni politice; - cererea de extrădare nu se referă la o infracțiune militară care nu constituie infracțiune de drept comun.

În cauză nu este incident vreunul dintre motivele opționale de refuz al extrădării, prevăzute de art. 22 alin. (1) și (2), Curtea constatând că: - faptele care motivează cererea nu fac obiectul unui proces penal în curs în România și nici nu pot face obiectul unui proces penal în România. - nu există date că extrădarea persoanei solicitate este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.

Faptele pentru care este suspectată persoana a cărei extrădare se solicită sunt prevăzute ca infracțiune, atât de legea statului solicitant, cât și de legea română (art. 24 alin. (1). În continuare, Curtea a constatat că, calificarea juridică dată faptelor conform legii penale a statului solicitant a fost precizată în cererea de extrădare, iar din descrierea faptelor imputate a rezultat că acestea sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea penală română putând constitui infracțiunile de: - Constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; - Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 350 alin. (1) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani; - Accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) - (3) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani; - Operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) lit. b) în referire la art. 360 alin. (1) - (3) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Faptele de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată atrag, potrivit legislației statului solicitant și legii române, o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an (art. 26).

Faptele de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată nu sunt pedepsite cu moartea de către legea statului solicitant (art. 27).

Pentru faptele de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată acțiunea penală se angajează din oficiu și nu numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (art. 30).

Nu există date că persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare sau de un tribunal național instituit anume pentru cauza ce face obiectul extrădării (art. 31).

Faptele de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată au fost comise în perioada februarie 2017 - iulie 2020, astfel că prescripția răspunderii penale nu este împlinită, atât potrivit legislației române, cât și potrivit legislației statului solicitant (art. 33).

Faptele de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată nu au fost amnistiate în România (art. 34).

Nu există un act de grațiere adoptat de statul solicitant cu privire la faptele de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată (art. 35). Referitor la obiecțiunile formulate de persoana solicitată A., cetățean român și moldovean, care a susținut că nu este una și aceeași persoană menționată în rechizitoriul întocmit de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate și nu pot atrage respingerea cererii de extrădare. În continuare, Curtea a constatat că așa cum s-a arătat în relațiile furnizate de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, a existat o greșeală de tipar privind data de naștere menționată în cererea de extrădare și în rechizitoriu, în sensul că data de naștere corectă este 12 august 1984 și nu 14 august 1984. Cât privește faptul că în mandatul de arestare din cuprinsul cererii de extrădare, nu există menționată data nașterii persoanei față de care s-a dispus emiterea mandatului, s-a reținut că acesta nu este de natură să creeze un dubiu cu privire la identificarea persoanei solicitate de către autoritățile judiciare din S.U.A., câtă vreme în toate celelalte acte este menționată o dată de naștere a persoanei solicitate, dată care, conform precizărilor rectificatoare făcute ulterior, este aceea de 12 august 1984, adică data de naștere a numitului A., persoană prezentată în fața instanței în vederea extrădării. Totodată,s-a constatat că, audiat fiind de instanță (pagina 75 dosar), numitul A., a confirmat că a fost în perioada februarie 2019 - septembrie 2020 în Statele Unite ale Americii, arătând chiar că în anturajul pe care l-a frecventat în California a auzit despre anumite persoane că se ocupau cu fraude cu carduri, dar că nu s-a implicat în astfel de activități, ceea ce întărește convingerea că cauză nu este vorba despre o altă persoană A., chiar în condițiile în care, conform relațiilor furnizate de autoritățile din Republica Moldova, în această țară există și alte persoane cu acest nume. În plus, faptul că A., cel prezentat în fața instanței, este persoana vizată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, a rezultat și din fotografiile furnizate (paginile 87, 89, 91, 100 dosar urmă), ce fac parte integrantă din rechizitoriul întocmit în cauză, fotografii în care se observă cu claritate că este vorba despre persoana mai sus arătată și nu despre o altă persoană. Cât privește faptul că în actele transmise de autoritățile judiciare din S.U.A. numele persoanei solicitate este ortografiat A. și nu A.,s-a apreciat că acest aspect nu constituie un impediment privind stabilirea identității reale a persoanei solicitate, în contextul existenței suficientor alte date de identificare, fiind cauzat de diferențele dintre alfabetul limbii engleze și cel al limbii române. Față de toate cele mai sus arătate, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Curtea a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii și a dispus extrădarea persoanei solicitate A. din România în Statele Unite ale Americii. Totodată, a constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității. În baza art. 52 alin. (3) în referire la art. 57 din Legea nr. 302/2004, a fost menținută starea de arest provizoriu a persoanei solicitate A., până la predarea acesteia autorităților judiciare din Statele Unite ale Americii, și s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată provizoriu în cauză, începând cu data de 31.05.2022. Totodată, în baza art. 52 alin. (6) și art. 17 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus remiterea către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii a bunurilor ridicate de la persoana solicitată A. și depuse la instanța de judecată. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, desemnat inițial în cauză pentru persoana solicitată, a fost virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație persoana extrădabilă A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. Astfel, contestatorul, reiterând susținerile formulate în fața instanței de fond, a solicitat, în esență, respingerea cererii având în vedere că la dosar se află adresa sosită de la autoritățile americane, însă documentele care au fost prezentate, atașate cererii de extrădare conform art. 8 din Legea nr. 111/2008, nu corespund cerințelor textului de lege, în aceste documente existând o eroare, care din punctul său de vedere reprezintă o eroare gravă, eroare care trebuia corectată de autoritățile străine, dacă era posibil. A solicitat a se constata că la filele x se regăsește data de naștere 14 august. De asemenea, și în mandatul de arestare prevăzut la fila x nu se regăsește decât numele persoanei, or în situația aceasta trebuie analizate numele, prenumele, data nașterii și fotografii, fiind singurele elemente care pot duce la o identificare a persoanei. A menționat că într-adevăr numele și prenumele aparțin persoanei față de care s-a solicitat extrădarea, însă nu și data nașterii. A apreciat că elementul datei nașterii nu a fost corectat suficient, iar documentele care au fost prezentate și în baza cărora va fi judecată cererea nu sunt corectate, prezentând în continuare această eroare. Astfel, există un dubiu foarte mare ca persoana solicitată să fie de fapt o altă persoană. În privința pozelor atașate la dosar, a precizat că acestea au fost făcute cu ocazia intrării pe teritoriul Americii. Față de aceste susțineri a apreciat că dubiul cu privire la persoana solicitată trebuie să subziste în continuare, urmând a se constata că în cauză nu sunt suficiente documente care să stabilească identitatea persoanei solicitate. Examinând, cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. *4251 din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază contestația formulată de persoana extrădabilă A. ca fiind nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Prioritar analizei motivelor de legalitate și temeinicie invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 387 din 21 mai 2008. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române, iar prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd expressis verbis că "prezenta lege se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate". Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că, în situația în care, prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal. Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod pertinent și detaliat condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispuse extrădarea. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate. În cauză, persoana extrădabilă A. are cetățenie română și moldoveană, iar între România și Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare. Referitor la dubla incriminare, condiție impusă, atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât și de art. 2 din Tratat, Înalta Curte reține că toate infracțiunile enunțate dau loc la extrădare, având corespondent în legislația română. Astfel, este îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege, întrucât faptele respective, indiferent de forma de participație și independent de încadrarea juridică și terminologia folosită, sunt incriminate și de legea penală română, ca infracțiuni de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani;- Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 350 alin. (1) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani; - Accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) - (3) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani;-Operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) lit. b) în referire la art. 360 alin. (1) - (3) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de 6 luni la 3 ani sau cu amenda. De asemenea, toate faptele pot atrage potrivit legislației ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puțin 1 an, fiind respectată condiția prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar în raport cu data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004). În continuare, instanța constată că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) rap. la art. 20 alin. (3) din Lege, în raport cu care cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor din tratatele bilaterale și pe bază de reciprocitate și, respectiv, potrivit art. 3 din Tratat, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România și Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate. Înalta Curte reține că, față de primul motiv invocat, cel care vizează identificarea persoanei extrădabile, instanța a făcut demersurile necesare pentru a clarifica eroarea cu privire la data nașterii. Astfel, autoritățile judiciare americane au transmis că a existat o greșeală de tipar privind data nașterii menționată în cererea de extrădare și în rechizitoriu și au comunicat că, într-adevăr, aceasta este 12 august 1984. Totodată, Înalta Curte constată, în acord cu instanța fondului, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării (art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004). Deși persoana extrădabilă s-a opus la extrădare invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (extrădarea va fi refuzată când nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 04.11.1950 sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de Românie), argumentul adus în acest sens a fost acela că, deși a confirmat că a fost în perioada februarie 2019 - septembrie 2020 în Statele Unite ale Americii, arătând chiar că în anturajul pe care l-a frecventat în California a auzit despre anumite persoane că se ocupau cu fraude cu carduri, dar că nu s-a implicat în astfel de activități, ceea ce întărește convingerea că cauză nu este vorba despre o altă persoană A., chiar în condițiile în care, conform relațiilor furnizate de autoritățile din Republica Moldova, în această țară există și alte persoane cu acest nume. Înalta Curte reține că susținerile persoanei solicitate privind prezența sa în S.U.A. se coroborează cu fotografiile de supraveghere de la bancă care îl arătau când instala un dispozitiv de skimming la un terminal de plată de la un magazin de îmbrăcăminte din New York City, la data de 26 iulie 2019, cu fotografiile de supraveghere care îl arată pe A. descărcând informațiile furate de la un skimmer de la terminalul de plată al unui magazin de îmbrăcăminte din New Jersey, la data de 27 iulie 2019 și cu fotografiile de supraveghere ale lui A. instalând un dispozitiv de skimming și/sau efectuând încasări la un bancomat (ATM) din New Jersey în luna februarie 2020, în toate aceste fotografii fiind persoana solicitată A.. Sub acest aspect Înalta Curte reține că fotografiile se regăsesc la dosarul de urmărire penală, din ele rezultând că identitatea persoanei extrădabile a fost stabilită în mod corect. Totodată, Înalta Curte apreciază că în diverse faze ale procesului penal se poate pune în discuție respectarea dreptului la un proces echitabil, însă motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privește fără îndoială un proces deja încheiat printr-o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, iar echitabilitatea procedurii nu se poate reduce oricum la citarea sau nu a persoanei extrădabile. Acest lucru rezultă indirect din dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, deoarece în situația în care se pune problema unei hotărâri date în lipsă împotriva persoanei extrădabile (când extrădarea se solicită în vederea executării unei pedepse), statul român poate refuza extrădarea (refuzul fiind prin urmare facultativ). Așadar, chiar și în situația în care procesul s-a finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, simpla împrejurare că persoana extrădabilă nu a fost prezentă la judecată reprezintă un motiv facultativ de refuz. Or, în situația în care procesul nu s-a finalizat, cum este cazul în speță, desfășurarea lui în lipsă până la acest moment nu se circumscrie nici măcar acestei ipoteze. Astfel, în mod corect, instanța fondului a reținut că persoana extrădabilă nu este condamnată și nici cercetată penal de către autoritățile judiciare române, în vreo cauză, față de aceasta nefiind efectuată o urmărire penală in personam și cu atât mai puțin pusă în mișcare acțiunea penală, neavând, astfel calitatea de suspect sau inculpat. În ceea ce privește sechestrarea și remiterea unor bunuri care au legătură cu infracțiunile pentru care se acordă extrădarea, această posibilitate este prevăzută, atât de art. 17 alin. (1) și (5) din lege, cât și de art. 16 alin. (1) din Tratat și, având în vedere natura bunurilor (telefon x; telefon x; card x nr. x, cu data expirării la 02/2023; card x nr. x, cu data expirării la 12/2023; 6 RON românești; 291 RON moldovenești; 300 dolari americani; 6.300 euro) și natura infracțiunilor la care se referă cererea de extrădare, fiind posibil ca acele bunuri să constituie produs al faptelor de care este acuzată ori să servească drept dovezi (aspecte pe care, în mod obiectiv, numai autoritățile judiciare din statul solicitant le pot verifica), se constată că, în mod corect, s-a dispus remiterea bunurilor respective către autoritățile competente ale statului solicitant (astfel cum s-a solicitat prin cererea de extrădare), odată cu predarea acesteia. Față de toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege și de tratat, reținând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța fondului a dispus extrădarea persoanei extrădabile A., astfel încât va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.