ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2022

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 09.06.2022, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de contestatorul A., precum și cererea de suspendare a judecății cauzei.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că în susținerea excepției, contestatorul a arătat că art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., în referire la cazul de contestație în anulare invocat, respectiv cel prevăzut la art. 426 lit. d) teza a II-a din C. proc. pen. este neconstituțional prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 11, art. 20 și art. 21 din Constituția României, apreciind că limitarea temporară a invocării cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., la intervalul de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, încalcă dispozițiile menționate.

S-a menționat că reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, Curtea notează că legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 că sesizarea, pentru a fi admisibilă, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe cerințe.

Instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

S-a menționat că, în cauză, Curtea a fost învestită cu soluționarea unei contestații în anulare întemeiată pe dispozițiile care vizează existența unui caz de incompatibilitate a unui judecător care a pronunțat hotărârea pe fondul cauzei, caz prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Obiectul sesizării vizează o dispoziție din C. proc. pen. - art. 428 alin. (1) care prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii instanței de apel în cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a II a- care se referă la situația în care instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii sau a existat un caz de incompatibilitate.

S-a precizat că excepția de neconstituționalitate este un mijloc pus la dispoziția părților de către legiuitor, putând fi folosit și de către instanță din oficiu, pentru ca, în măsura în care s-ar aprecia că un text de lege care are legătură cu cauza care se soluționează, ar fi în contradicție cu legea fundamentală, să poată fi înlăturată această neconcordanță.

Scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate este punerea în acord cu Constituția a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță de guvern, dispoziție care este în contradicție cu legea fundamentală. Nu se poate invoca însă prin intermediul unei astfel de excepții modul în care un text de lege este aplicat sau modul în care un text de lege este ca atare prevăzut de legiuitor, aceste aspecte excedând obiectului sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Astfel, Curtea a constatat că ceea ce se urmărește de fapt prin solicitarea de sesizare a Curții Constituționale este modificarea dispozițiilor legale în sensul dorit, adică modificarea termenului în care se poate formula o contestație în anulare întemeiat pe cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d), aspect care nu are cum să poată fi invocat printr-o excepție de neconstituționalitate.

S-a arătat că textul art. 426 alin. (1) lit. d) teza a II-a din C. proc. pen. nu este incident în cauza de față, acesta vizând doar chestiuni care privesc hotărârile instanței de apel.

Împotriva încheierii penale din 09.06.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală a formulat recurs contestatorul A. apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 428 alin. (1) raportat la art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să poată produce un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, de asemenea, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Înalta Curte constată că recurentul critică dispozițiile art. 428 alin. (1) raportat la art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Potrivit art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri, când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

De asemenea, potrivit art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Înalta Curte constată că recurentul critică termenul de 30 de zile în care se poate formula contestație în anulare în cazul prevăzut de 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și solicită, de fapt, o modificare a textului de lege criticat.

În acest caz, instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

Înalta Curte constată că dispozițiile din Constituție pretins încălcate au fost invocate în mod formal, iar prin cererea de sesizare a Curții Constituționale nu se urmărește constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 428 alin. (1) raportat la art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., ci se dorește o completare sau o modificare a normei procesuale în sensul înlăturării termenului impus de legiuitor pentru formularea căii extraordinare și reglementarea unui termen larg care să profite demersului părții în cadrul contestației în anulare. Or, modificarea sau completarea legii este în competența exclusivă a legiuitorului, Curtea Constituțională neavând o astfel de atribuție.

Pentru acest considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale din 09.06.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale din 09.06.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă ebraică se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM