ÎCCJ, Decizia nr. 110/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 238 din 7 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 174 din 5 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, a Deciziei civile nr. 5924 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a Sentinței nr. 201 din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurentul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.

Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus note scrise prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este inadmisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 februarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

La data de 22 februarie 2022, recurentul A. a depus la dosar punct de vedere prin care precizează că a achitat taxa judiciară de timbru și susține că raportul este nul, deoarece în cauză este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, care nu necesita întocmire raport conform procedurii prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 600 RON reprezentând cheltuieli cu deplasarea la instanța de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte reține că împotriva hotărârilor judecătorești, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

În cauză, recurentul a formulat calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 238 din 7 iunie 2021 în Dosarul nr. x/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, care este o hotărâre definitivă.

Așadar, prezentul dosar are ca obiect recursul declarat împotriva hotărârii judecătorești pentru care nu se prevede nicio cale de atac și, din acest motiv, recursul va fi privit ca inadmisibil.

Argumentele de inadmisibilitate privesc încălcarea dispozițiilor generale în materia căilor de atac, respectiv legalitatea și unicitatea căii de atac, prevăzute de art. 457 și 460 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea recurentului de acordare de cheltuieli de judecată în cuantum de 600 RON, Înalta Curte o va respinge, constatând că recurentul nu este îndreptățit sa primească cheltuielile de judecată solicitate, în raport cu soluția ce urmează a se pronunța în cauză și față de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Pentru toate motivele expuse mai sus, va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 238 din 7 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 238 din 7 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2022.

GGC - NN