ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 218/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea F din 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în baza art. 131 din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea de preluare a judecății formulată de Tribunalul Districtual Sokolov, Republica Cehă, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul inculpat A.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin referatul nr. x/2021 din 07.12.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a solicitat preluarea judecății formulată de Tribunalul Districtual Sokolov, Republica Cehă, în Dosarul nr. x/2021, privind pe persoana condamnată A., care, în fapt, la data de 19.08.2020, în jurul orei 13:15, în timp ce se afla încarcerat în celula nr. x, Secțiunea F - OZST2 "C" din Penitenciarul Horni Slavkov, în urma unui conflict spontan cu numitul B., persoană privată de libertate, inculpatul A., cu ajutorul unei forfecuțe, a aplicat persoanei vătămate un număr de 3 lovituri în partea stângă a toracelui, victima suferind leziuni corporale grave care i-ar fi putut pune viața în pericol dacă nu i s-ar fi acordat, de urgență, îngrijiri medicale intensive.

Prin rechizitoriul nr. x din data de 17.05.2021, Parchetul de pe lângă Tribunalul Districtual Sokolov a sesizat Tribunalul Districtual Sokolov în vederea judecării cauzei privindu-l pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de vătămare corporală gravă, prev. de art. 21 alin. (1) rap. la art. 145 alin. (1) C. pen. ceh, fiind anexate actele de urmărire penală efectuate, respectiv procesele-verbale de sesizare, de investigare a locului faptei, de predare, de primire și ridicare de obiecte, rapoarte de expertiză dactiloscopică, biologice și medicale, acte medicale, declarațiile persoanei vătămate B. și ale inculpatului A., care este cetățean român, în prezent, se află încarcerat în Penitenciarul Giurgiu.

Prin Sentința penală nr. 110/F/2020, pronunțată la data de 22.06.2020, în Dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin neapelare, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a recunoscut Sentința nr. 5 To 283/2019 - 621 a Curții Regionale din Usti Nad Labem, rămasă definitivă la 10.10.2019, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la viol (2 fapte), loviri și alte violențe și tâlhărie calificată și a dispus transferarea sus-numitului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Prin rechizitoriul nr. x/2019 întocmit la 02.09.2021 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., fapte comise la 01/02.08.2018, respectiv 07.09.2018, în dauna persoanelor vătămate C. și D., cauza penală fiind înregistrată la Tribunalul Teleorman sub nr. x/2021.

Revenind la analiza cererii formulate de autoritățile cehe, Curtea a constatat că, în cauză, este îndeplinită condiția dublei incriminări, fapta penală pentru care este inculpat numitul A. având corespondent în legislația penală română, fiind incriminată în dispozițiile art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. și, raportându-se la dispozițiile art. 131 alin. (5) și art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a reținut că, dacă procesul s-ar desfășura în Republica Cehă, singurele inconveniente ar fi cele legate de participarea inculpatului la procedura judiciară, în condițiile în care acesta este încarcerat pe teritoriul României, însă aceste aspecte pot fi surmontate, deoarece inculpatul poate fi audiat prin videoconferință; nu există riscul încălcării dreptului la apărare al inculpatului, prin prisma faptului că acesta nu cunoaște limba cehă; inculpatului i se va desemna un interpret care să asigure contactul cu apărătorul desemnat din oficiu și care să-i traducă ce se discută în cursul ședinței de judecată.

Având în vedere complexitatea cauzei, Curtea a apreciat că desfășurarea întregii judecăți cu inculpatul audiat prin videoconferință nu ar genera cheltuieli inutile, iar, ulterior rămânerii hotărârii judecătorești, dacă acesta este condamnat, se poate cerere recunoașterea hotărârii, însă, dacă procesul penal s-ar desfășura pe teritoriul României, ar trebui avute în vedere o serie de aspecte, față de poziția inculpatului în sensul că persoana vătămată a căzut și s-a înțepat, nu a avut intenția de a-l omorî, respectiv soluționarea cauzei va presupune desfășurarea unei cercetări judecătorești obișnuite, prin audierea persoanei vătămate și a celor doi agenți din penitenciar și nici nu există informații dacă, în prezent, persoana vătămată se mai află sau nu încarcerată pe teritoriul Cehiei, aspecte care ar determina audierea a cel puțin 3 persoane străine, prin videoconferință, iar dacă persoana vătămată nu mai este încarcerată, instanța din România ar trebui să audieze un cetățean ceh, cu privire la care nu are date de contact, context în care emiterea unui ordin european de anchetă în vederea identificării domiciliului persoanei vătămate și audierii acesteia ar conduce la o prelungire nejustificată a soluționării cauzei.

Totodată, s-a arătat că nu poate fi exclusă posibilitatea solicitării unor documente medicale sau necesitatea dispunerii unui supliment de expertiză medico-legală, aspecte care ar întârzia și mai mult pronunțarea unei hotărâri definitive.

Împotriva încheierii F din 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin motivele de contestație formulate în scris, parchetul a susținut, în esență, că motivul de refuz prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004 nu este aplicabil în cauză, întrucât se referă la preluarea urmăririi penale, iar în ceea ce privește motivul de refuz prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, solicitarea de preluare a judecății este justificată, întrucât intimatul A. este cetățean român și are rezidența în România unde, în prezent, execută o pedeapsă cu închisoarea.

Parchetul a mai susținut că, prin Decizia nr. 338 din 23 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva Sentinței penale nr. 150 din 21 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 8 luni închisoare în care a fost cuprinsă pedeapsa recunoscută prin Sentința penală nr. 110/F/2020, pronunțată la data de 22 iunie 2020, în Dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin neapelare, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, context în care transferul procedurii penale servește intereselor unei bune administrări a justiției din perspectiva respectării dreptului la apărare al inculpatului, acesta având posibilitatea să participe la o procedură desfășurată în limba sa maternă și să beneficieze de apărare calificată în condițiile legii române, drepturi care primează în fața altor considerente legate de modalitatea în care urmează să se desfășoare cercetarea judecătorească, fiind de natură să faciliteze reintegrarea socială a acestuia în cazul în care va fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii comise pe teritoriul statului ceh.

Examinând contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Procedura de preluare a judecății implică, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, o primă etapă privind admisibilitatea cererii de preluare a judecății și o a doua etapă privind judecata.

Potrivit art. 131 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, curtea de apel este instanța competentă să dispună, prin încheiere motivată, cu privire la admisibilitatea cererii de preluare a judecății, încheiere supusă căii de atac a contestației, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Conform art. 131 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care cererea de preluare a judecății a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispozițiilor C. proc. pen. privind competența materială.

Sintetizând, rezultă din analiza dispozițiilor legale invocate că legiuitorul a stabilit, în cadrul procedurii de preluare a judecății, două etape: prima, propriu-zisă, vizează admisibilitatea cererii, iar cea de-a doua privește judecata ce trebuie efectuată de către autoritățile judiciare romane competente, fiecare etapă fiind guvernată de norme procedurale proprii.

În continuare, Înalta Curte reține ca fiind aplicabile în cauză, dispozițiile art. 133 din Legea nr. 302/2004 care prevăd, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele:

(1) Cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis în idem sau dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.

(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:

a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;

b) făptuitorii sunt necunoscuți;

c) persoana cercetată nu are reședința obișnuită în România;

d) persoana cercetată nu este cetățean român și nu avea reședința obișnuită pe teritoriul României în momentul săvârșirii faptei;

e) infracțiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală;

f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naționalitate sau opinii politice;

g) legea penală română este deja aplicabilă faptei și, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;

h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaționale ale României;

i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;

j) față de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună.

Analizând în aceste coordonate actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că numitul A. a fost trimis în judecată de către autoritățile judiciare ale statului solicitant pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de vătămare corporală gravă, prev. de art. 21 alin. (1) rap. la art. 145 alin. (1) C. pen. ceh, iar raportat la circumstanțele factuale descrise în conținutul actului de sesizare, fapta are corespondent în legislația penală română, fiind incriminată în dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. drept pentru care, în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări.

De asemenea, se constată că cererea statului solicitant de preluare a judecății nu este contrară principiului non bis în idem, față de numitul A. nefiind pronunțată o hotărâre definitivă pentru aceeași faptă în Republica Cehia sau în România și nici nu a intervenit prescripția răspunderii penale prevăzute de art. 155 C. pen. și art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., iar din actele dosarului rezultă că persoana cercetată este cetățean român (în prezent, încarcerat în altă cauză la Spitalul Penitenciar Jilava).

Analizând în continuare ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată, contrar argumentelor reținute de prima instanță, că cererea formulată de autoritățile din Republica Cehia este întemeiată și sub aspectul oportunității desfășurării procedurii penale în România, în condițiile în care administrarea probatoriului poate fi realizată de instanța română prin videoconferință ori prin intermediul unui ordin european de anchetă.

Prin urmare, apreciind esențială asigurarea prezenței persoanei acuzate la judecarea cauzei și constatând, totodată, că executarea unei eventuale pedepse în România ar asigura posibilități reale de reintegrare socială a acesteia, văzând că sunt îndeplinite astfel cerințele Convenției europene privind preluarea de proceduri în materie penală adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, cu referire la art. 2 (existența unei solicitări a unui alt stat contractant), art. 6 și art. 7 (dubla incriminare a faptelor), art. 8 pct. 1 lit. a), b) și f) (acuzatul are reședința obișnuită în statul solicitat, respectiv România; acesta este cetățean român; există posibilitatea ca în cazul unei condamnări în statul solicitat să se amelioreze posibilitatea de reintegrare socială a celui condamnat), Înalta Curte, în temeiul art. 131 din Legea nr. 302/2004, consideră admisibilă cererea de preluare a procedurii penale privind judecata intimatului A. de către autoritățile judiciare române.

În consecință, în dezacord cu instanța fondului, Înalta Curte constată că, prin desfășurarea procedurilor judiciare în fața unei instanțe din România, sunt create premisele ca intimatul A. să fie prezent la judecarea cauzei, să beneficieze de asistență juridică din partea unui apărător ales cu care poate comunica în limba nativă, procedura judiciară urmând a se desfășura în limba română, dar și pentru a facilita intimatului accesul la toate actele instrumentate în cursul anchetei penale, având posibilitatea, în acest context, să-și organizeze și să-și susțină în mod real și obiectiv apărările pe care le consideră necesare.

Așadar, constatând că cererea de transfer de procedură în materie penală satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie și nu există niciun motiv pentru respingerea cererii statului solicitant de preluare a judecății, nici din cele obligatorii prevăzute de art. 133 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nici din cele facultative prevăzute de art. 133 alin. (2) din aceeași lege, Înalta Curte apreciază, ca întemeiată, contestația formulată de parchet, urmând a o admite.

Întrucât infracțiunea imputată intimatului A. a fost comisă în afara teritoriului țării, respectiv pe teritoriul statului ceh, competența de judecată a infracțiunii reținute în sarcina acestuia revine, potrivit art. 42 alin. (1) C. proc. pen., instanței în a cărei circumscripție se află locuința sa, respectiv Judecătoria Alexandria.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va a admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii F din 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Va desființa încheierea contestată și, rejudecând:

Va admite cererea de preluare a judecății formulată de Tribunalul Districtual Sokolov, Republica Cehă, în Dosarul nr. x/2021, privind infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 21 alin. (1) raportat la art. 145 alin. (1) C. pen.ceh, reținută în sarcina intimatului A., (domiciliat Jud. Teleorman, în prezent, încarcerat în altă cauză la Spitalul Penitenciar Jilava).

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului, iar în raport cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 964 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii F din 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Desființează încheierea contestată și, rejudecând:

Admite cererea de preluare a judecății formulată de Tribunalul Districtual Sokolov, Republica Cehă, în Dosarul nr. x/2021, privind infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 21 alin. (1) raportat la art. 145 alin. (1) C. pen.ceh, reținută în sarcina intimatului A., (domiciliat Jud. Teleorman, în prezent, încarcerat în altă cauză la Spitalul Penitenciar Jilava).

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 964 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 aprilie 2022.

GGC - ED