VOLGHIN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 67517/01

depusă de Alexandru VOLGHIN

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 27 martie 2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta

,

Dna

P.

Hirvelä,

judecători,

și dl

T.L.

Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 14

decembrie

2000,

Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,

Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Alexandru Volghin, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1961 și care locuiește în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamantul este avocat și membru al Baroului Avocaților din Republica Moldova. La 10 octombrie 1998, poliția a efectuat o percheziție la domiciliul unuia dintre clienții săi. Reclamantul a protestat împotriva unor acte procedurale, pretinse ilegale, și poliția l-a învinuit de comiterea unei contravenții administrative. El a fost reținut pentru aproximativ treisprezece ore. Printr-o hotărâre irevocabilă din 13

octombrie 1998, Judecătoria sectorului Bălți l-a achitat.

La 25 decembrie 1998, reclamantul a intentat o acțiune împotriva Ministerului Finanțelor (Ministerul), pretinzând plata unei compensații de 650,000 lei moldovenești (MDL, echivalentul a 63,286 euro (EUR) la acea dată) pentru prejudiciul moral suferit ca rezultat al detenției sale de către poliție, pretinsă ilegală.

La 26 aprilie 1999, Judecătoria sectorului Ciocana a decis în favoarea lui și i-a acordat MDL 60,000 (EUR 5,841). Ambele părți au depus apel.

La 29 iunie 1999, Tribunalul Chișinău a respins apelurile și a menținut hotărârea judecătorească din 26 aprilie 1999. Ambele părți au depus recurs.

Printr-o decizie irevocabilă din 15 februarie 2000, Curtea de Apel a respins recursurile înaintate și a menținut hotărârea primei și decizia celei de-a doua instanțe.

În iunie 2000, Procurorul General a depus recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție la hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea reclamantului și a solicitat redeschiderea procedurilor.

La 5 iulie 2000, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare al Procurorului General, a casat hotărârea judecătorească irevocabilă și a redus suma acordată cu titlu de prejudiciu moral până la MDL 5,000 (EUR 422).

După comunicarea acestei cauze Guvernului, la 5

iulie

2004, reclamantul a primit MDL 5,000 de la Minister. La 19 ianuarie 2005, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia sa din 5

iulie 2000 și a încetat procedura în recurs în anulare. Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea prin care reclamantului i s-au acordat MDL

60,000 și, la 18 aprilie 2005, acesta a primit de la Minister suma de MDL

55,000.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului

5 §

5 al Convenției de imposibilitatea de a primi compensații pentru detenția sa ilegală.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, de casarea de către Curtea Supremă de Justiție a hotărârii judecătorești irevocabile din 15 februarie 2000 în urma recursului în anulare depus de Procurorul General.

ÎN DREPT

La 14 februarie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 13 februarie 2007, părțile au semnat un acord de reglementare amiabilă a cauzei. El a prezentat Curții o copie a acordului, prin care Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenție și și-a asumat obligația să-i plătească, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, suma de EUR 4,000 pentru orice prejudiciu cauzat reclamantului. În schimb, reclamantul s-a angajat să ceară Curții scoaterea cererii de pe rol. Guvernul a solicitat Curții să scoată această cerere de pe rol.

La 20 februarie 2007, și reclamantul a informat Curtea că părțile au semnat un acord de reglementare amiabilă în condițiile sus-menționate și că el nu mai dorea să mențină cererea.

Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său

.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte