ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 28.10.2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Ministrul Justiție au formulat plângere, în temeiul art. 8 și 11 din Legea 554/2004, împotriva refuzului pârâților de a soluționa cererea de emitere a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării începând cu data de 9.04.2015(data intrării în vigoare a legii 71/2015) a indemnizației de încadrare în-acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcției îndeplinite în cadrul instanței și cererea de acordare a diferențelor salariale rezultate din această recalculare și au solicitat:

Obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a emite pentru fiecare în parte, a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării, începând cu data de 9.04.2015, a indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcției îndeplinite în cadrul instanței.

Obligarea pârâților la acordarea începând cu data de 9.04.2015 în baza art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 71/2015 a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1.01.2011.

Obligarea pârâtului Ministerul Justiției ca la emiterea ordinului de salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirilor în funcții de conducere de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Prin sentința civilă nr. 4628 din data de 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Ministrul Justiție, ca lipsită de interes.".

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și casarea excepției lipsei de interes cu consecința admiterii cererii sau, dacă pârâtul își îndeplinește obligațiile în cursul procesului, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

În motivarea căii de atac, recurenții au susținut, în esență, că prima instanță a pronunțat hotărârea prin greșita admitere a excepției lipsei de interes și a făcut o aplicare greșită a legii în momentul respingerii solicitării de acordare a actualizărilor cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, ceea ce se încadrează în motivele de casare de la art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.. Invocă, totodată, și prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., cu privire la soluția dată asupra cererii de actualizare a diferențelor salariale.

Mai arată recurenții că prima instanță a respins acțiunea ca lipsită de interes, motivând că la data de 24.05.2018 pârâtul a emis Ordinul 2066/C/2018 prin care s-a stabilit salarizarea pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 prin acordarea valorii de referință 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 valoarea de referință de 463,5 RON. Or, în mod greșit, prima instanță a apreciat lipsa de interes raportat la conduita pârâtului de a emite un ordin general, deși nu s-au emis ordine individuale și nici plata drepturilor nu a fast efectuată.

Pe de alta parte, recurenții apreciază că atâta vreme cât nu s-a făcut plata drepturilor solicitate, pentru toate perioadele menționate, au interes în a solicita plata prejudiciului, iar în cazul în care această plată este făcută în timpul procesului, instanța trebuie să acorde actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, deoarece aceste actualizări cu dobânda penalizatoare nu se acordă fără o hotărâre judecătorească.

De asemenea, soluția primei instanțe privind neacordarea actualizărilor este nemotivată și nu corespunde exigențelor art. 425 C. proc. civ., instanța "observând că nu are a se pronunța asupra acestor cereri", dat fiind caracterul subsecvent stabilirii sumelor. Or, motivarea apare drept contradictorie și neconformă logicii, față de soluția dată capătului principal, care a fost respins ca lipsit de interes pentru că pârâtul a recunoscut aceste sume. 4. Apărările intimaților

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații-pârâți Ministerul Justiției, Ministrul Justiției și Curtea de Apel Iași au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței civile nr. 4628 din data de 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce privește critica din recurs referitoare la soluția pronunțată asupra excepției lipsei de interes, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate, vizând modalitatea de soluționare a acestei excepții, se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Astfel, acest motiv de casare cuprinde încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se și cele care vizează:

- încălcarea dreptului la apărare - când instanța a soluționat fondul cauzei fără a da cuvântul părților pe acest aspect și fără a le da posibilitatea să formuleze și să administreze probe în dovedirea pretențiilor;

- încălcarea principiului disponibilității - când instanța a lăsat necercetate criticile ce au făcut obiectul acțiunii și a lăsat nesoluționat fondul pricinii;

- încălcarea principiului contradictorialității care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Instanța nu poate pronunța hotărârea reținând aspecte pe care nu le-a pus, în prealabil, în discuția părților.

- încălcarea principiului oralității dezbaterilor a cărui nerespectare va atrage nulitatea hotărârii judecătorești;

- decăderea din proba testimonială în anumite condiții vătămătoare pentru partea care a solicitat proba reprezentând o nesocotire a unor reguli în desfășurarea judecății.

Or, analizând sentința recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei de interes, apreciind că prin emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2066/C/2018, prin care s-a stabilit că reclamanții sunt salarizați pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 prin acordarea valorii de referință 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 cu valoarea de referință de 463,5 RON, pot determina lipsa de interes a acțiunii.

În acest context, susținerile recurenților-reclamanți, conform cărora hotărârea atacată nu analizează pretențiile acestora, respectiv drepturile salariale aferente perioadelor 9.04.2015-30.11.2015 și 01.12.2015-31.12.2017, sunt întemeiate.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat întocmai solicitările reclamanților privind:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a emite pentru fiecare reclamant în parte, a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării, începând cu data de 9.04.2015, a indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcției îndeplinite în cadrul instanței;

- obligarea pârâților la acordarea începând cu data de 9.04.2015 în baza art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 71/2015 a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1.01.2011;

- obligarea la actualizarea plăților cu indicele de inflație și la plata dobânzii egale penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, și nu a răspuns fundamentat cererii formulate, în considerentele hotărârii identificându-se analizarea excepției lipsei de interes, admiterea acesteia cu consecința respingerea acțiunii ca lipsită de interes.

Conform celor menționate la pct. 1 din prezenta decizie, reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu mai multe capete de cerere, printre care, obligarea pârâților "să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare lunare, începând cu data de 9.04.2015, ..."

Or, aprecierea de către instanța de fond a lipsei de interes prin raportare la conduita pârâtului de a emite un ordin general, deși, în speță, nu au fost emise ordine individuale este eronată.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Or, este clar că reclamanții justifică un interes în promovarea acestei acțiuni față de împrejurarea că pârâtul nu a emis ordine individuale care să reflecte drepturile/diferențele salariale calculate pentru fiecare dintre reclamanți prin raportare la încadrarea fiecăruia.

Procedând de această manieră, instanța de fond a ignorat cererile și susținerile părților și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat.

Examinarea sentința atacate, prin raportare la considerentele de principiu anterior expuse, conduce Înalta Curte către concluzia că instanța de fond nu a răspuns solicitărilor invocate prin cererea de chemare în judecată, care vizau emiterea unor ordine de salarizare individuale în vederea recalculării drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015, în acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 71/2015 și acordării începând, cu aceiași dată, a diferențelor salariale rezultate și a plății prejudiciului actualizat cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Rezultă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a tot ce s-a cerut, în limitele învestirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., ci dimpotrivă, a ignorat pretențiile reclamanților, o asemenea situație fiind echivalentă necercetării fondului.

Așa fiind, nu a lămurit în mod corespunzător situația de fapt și de drept existentă în cauza dedusă judecății. Or, cercetarea fondului cauzei presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pe care judecata în primă instanță le conferă părților, apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță va proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată și de pârâți prin întâmpinare, urmând să analizeze cauza prin raportare la mijloacele de probă administrate și la toate aspectele de fond necesare lămuririi situației de fapt.

În raport cu soluția preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenții-reclamanți în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. și va casa sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. împotriva sentinței civile nr. 4628 din data de 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.

GGC - BR