ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3438/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea (depusă la 04.07.2018) și completată, reclamanții, personal auxiliar de specialitate (specialiști IT) în cadrul Tribunalului Olt, solicită:

- anularea Deciziei nr. 14/02.04.2018 emisă de președintele Curții de Apel Craiova;

- obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare prin care, începând cu data de 01.01.2018 să se stabilească salariul de bază și toate sporurile aferente raportat la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Curții de Apel Bacău și Curții de Apel Galați;

- revocarea Deciziei nr. 34/04.07.2018 emisă de președintele Curții de Apel Craiova și emiterea unei noi decizii de salarizare cu respectarea Legii nr. 153/2017, în sensul stabilirii drepturilor salariale cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal de 45%;

- repararea prejudiciului produs, constând în plata diferențelor dintre sumele care s-au plătit efectiv și sumele care ar fi trebuit să se plătească, actualizate cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 4762 din data de 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de reclamanții A., B., C. și pe pârâta Curtea de Apel Craiova.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții A., B., C. precizând că sentința Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal este nelegală.

Intimații-pârâți Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar intimata-pârâtă Curtea de Apel Craiova a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și a solicitat, în principal anularea acestuia, iar, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenților obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cauza de față, verificând criticile dezvoltate de către recurenți prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu soluția pronunțată de către prima instanță, astfel cum se identifică aceasta în dispozitiv și motivată în considerente.

Lecturând argumentele dezvoltate de instanța de fond, Înalta Curte constată că aceasta a reținut în mod clar și concis că "Prin Decizia nr. 34/04.07.2018, președintele Curții de Apel Craiova a stabilit că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, personalul auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Craiova și al instanțelor din raza de competență a acesteia beneficiază de un salariu stabilit prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015-31.12.2017 personalul antemenționat beneficiază de un salariu de bază lunar stabilit prin raportare la VRS 463,5 RON.

(...)

Reclamanții figurează în anexa la Decizia nr. 34/2018, pct. 41-43 .

Rezultă din cele prezentate că începând cu 01.01.2018, drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite prin mai multe decizii ale președintelui Curții de apel Craiova. În prezent, respectivele drepturi sunt stabilite (începând cu 01.01.2018) prin Decizia nr. 34/2018 a președintelui Curții de Apel Craiova (decizie care a lăsat fără efecte deciziile anterioare de salarizare - deciziile nr. 8/31.01.2018, nr. 14/02.04.2018).

Cu privire la Decizia nr. 34/2018 reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 (nu au contestat respectiva decizie la colegiul de conducere al D.). Neparcurgerea procedurii administrative prealabile conduce la inadmisibilitatea acțiunii (inclusiv a tuturor cererilor accesorii, care urmează soarta juridică a capetelor principale de cerere - obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare, plata diferențelor de drepturi salariale).".

Ce s-a reținut de către prima instanță ca și argumente care au condus la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii promovate de către reclamanți a fost, în esență, aspectul că Decizia nr. 34/2018 a Președintelui Curții de Apel Craiova a lăsat fără efecte deciziile anterioare de salarizare și faptul că reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, respectiv nu au contestat respectiva decizie la colegiul de conducere al D..

Ceea ce s-a criticat a vizat încălcarea principiilor sistemului de salarizare, principiul nediscriminării, principiul egalității, principiul non reformation în peius în privința emiterii deciziilor nr. 14/02.04.2018 și nr. 8/31.01.2018 de către Președintele Curții de Apel Craiova.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurenți nu se critică niciun argument astfel cum a fost reținut de către prima instanță cu privire la aspectele care au condus în mod concret la soluția de respingerea a acțiunii ca inadmisibilă, astfel că lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecința nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Obligația de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, așa cum s-a arătat mai sus, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența acestui motiv de casare.

Simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Recurenții reclamanți A., B., C. nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției. Mențiunea că "instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă motivând faptul că nu am contestat Decizia nr. 34 din 04.07.2018 emisă de președintele Curții de Apel Craiova, nepronunțându-se pe celelalte capete de cerere", nu se poate constitui într-o critică care să se circumscrie vreunui caz de casare reglementat de dispozițiile legale în materia recursului.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A., B., C. împotriva sentinței civile nr. 4762 din data de 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.

GGC - BR