ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 212/2022

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 34 din data de 23 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 104 alin. (6), (7) și 10 raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată și văzând dispozițiile mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție), emis la data de 10.03.2022, de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23.03.2022 și până la data de 21.04.2022, inclusiv și predarea acestei persoane autorității judiciare emitente.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

S-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritatea solicitantă și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța, pentru efectuarea urmăririi penale, sub aspectul comiterii a 5 infracțiuni, respectiv:

1) "proxenetism agravat comis în grup infracțional organizat", prev. și ped. de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez;

2) "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prev. și ped. de art. 450-1 alin. (1) și (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez;

3) "trafic de persoane comis în grup infracțional organizat", prev. și ped. de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez;

4) "spălare de bani agravată", prev. și ped. de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez;

5) "violență asupra unei persoane care practică prostituția, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depășit 8 zile", prev. și ped. de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.

S-a luat act că persoana solicitată a fost reținută la data de 22 martie 2022, pe o durată de 24 de ore.

S-a stabilit că predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea dispozițiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca, în termen de 24 de ore după pronunțarea hotărârii, să se comunice prezenta sentință autorității judiciare emitente, respectiv Adjunctului Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia (după traducere), Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 23.03.2022, în Dosarul nr. x/2022, s-a solicitat instanței să aprecieze cu privire la dispunerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., față de care autoritățile judiciare din Franța, respectiv Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis, la data de 10 martie 2022, mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție).

Conform referatului, măsura poate fi necesară în vederea asigurării unei eficiente cooperări judiciare internaționale în materie penală și a unei juste aplicări a legii, având în vedere gravitatea faptelor reținute a fi fost săvârșite, pedeapsa maximă prevăzută de lege, precum și pentru a asigura împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate.

Mandatul european de arestare a fost emis de către o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislația internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului, iar decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, pentru săvârșirea a 5 infracțiuni (mai sus prezentate), pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 20, 10, 20, 10 și, respectiv, 3 ani închisoare.

O parte dintre infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv la pct. 1, 3, 9), care, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre, fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată și a fost emis mandatul european de arestare au corespondență în legea penală română, și anume infracțiunile de: 1) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. 2) constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. 3) trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. 4) spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019; 5) lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) și (2) C. pen.

Persoana solicitată nu și-a dat acordul pentru a fi predată autorităților emitente. Nu s-a constat niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscris în dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În urma verificărilor efectuate la parchete și instanțe, a rezultat că persoana solicitată nu figurează în evidențe cu dosare penale aflate pe rol.

În susținerea referatului, au fost atașate următoarele înscrisuri: mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție), emis la data de 10.03.2022, de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, în limba franceză și traducerea acestuia în limba română; mandatul de aducere emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești; procesul-verbal de depistare al I.P.J. Prahova; adrese, verificare ECRIS; proces-verbal de prezentare drepturi și obligații persoană reținută în baza unui mandat european de arestare; procesul-verbal de identificare din 23.03.2022; declarația persoanei solicitate; ordonanța de reținere din 22.03.2022; fișa personală, copie extras cazier.

Persoana solicitată a fost prezentată instanței cu propunerea de luare a măsurii arestării, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori, și de familie, la data de 23 martie 2022, ora 13:30.

În cursul judecării solicitării formulate nu au fost administrate alte mijloace de probă, iar asistența juridică a persoanei solicitate a fost asigurată prin intermediul apărătorului ales, cu împuternicire avocațială la dosar.

În cursul procedurii derulate în fața instanței, persoana solicitată a făcut obiecțiuni cu privire la identitatea sa, arătând că nu dorește să fie predată autorităților judiciare franceze, deoarece nu este persoana din fotografia atașată la dosarului.

Sub acest aspect, apărarea a solicitat administrarea unor mijloace de probă, respectiv audierea a doi martori și efectuarea unei adrese la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, prin care să se stabilească dacă persoana solicitată a pierdut actul de identitate și dacă a solicitat eliberarea unui act nou de identitate.

Ca urmare a faptului că, în timpul ședinței de judecată, au fost depuse la dosar relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care se aducea la cunoștință că, din eroare, Biroul Sirene Franța a atașat o altă fotografie, respectiv fotografia unui cetățean francez, instanța de fond a considerat că nu se impune efectuarea de verificări suplimentare, cât timp celelalte date de identificare nu au fost contestate.

În apărare, după audierea persoanei solicitate și consemnarea declarației acesteia, s-a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, până la momentul efectuării verificărilor.

În același timp, în apărarea persoanei solicitate s-a mai invocat faptul că, din conținutul mandatului european de arestare, nu rezultă dacă solicitarea de predare a sa a fost formulată pentru desfășurarea instrucției penale sau pentru desfășurarea judecății, cât timp în mandat este folosită o exprimare de tipul "rechizitoriile procurorului".

De asemenea, au mai fost formulate critici cu privire la descrierea faptelor, cât timp în cadrul prezentării acestora se face referire la o perioadă delimitată între 2020 și 2022, iar apoi se arată că investigațiile financiare au justificat suspiciunea rezonabilă a unor legături între victime și proxeneții acestora, existând date certe cu privire la transferuri semnificative de bani din Franța către România (circa un milion de euro pentru șase victime, în patru ani).

Examinând actele și lucrările cauzei prin raportare la solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Franța, privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție), emis la data de 10.03.2022, de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, privind persoana solicitată A., instanța de fond a constatat că mandatul european de arestare a fost emis de către o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislația internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului și că decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, pentru săvârșirea a 5 infracțiuni, respectiv: 1) "proxenetism agravat comis în grup infracțional organizat", prev. și ped. de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez; 2) "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prev. și ped. de art. 450-1 alin. (1) și (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez; 3) "trafic de persoane comis în grup infracțional organizat", prev. și ped. de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez; 4) "spălare de bani agravată", prev. și ped. de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez; 5) "violență asupra unei persoane care practică prostituția, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depășit 8 zile", prev. și ped. de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.

În fapt, conform mandatului european de arestare, s-a reținut că autoritățile judiciare franceze au deschis o anchetă preliminară, fiind informate pe data de 9 martie 2020 că mai multe persoane conduceau o vastă rețea de prostituate originare din România ce acționa pe teritoriul Francez, în orașele Marsilia, Cannes, Nisa și Montpellier, precum și în România.

În luna ianuarie 2022, un control vamal a condus la descoperirea sumei de 8000 euro în numerar, în posesia lui A., stabilind că au fost efectuate plăți cu ajutorul cartelelor de fidelitate aparținând victimelor, iar adresele locurilor unde era practicată prostituția au fost înregistrate în GPS-ul autoturismului.

Toți cei implicați în actele infracționale ce formează obiectul investigației trăiau împreună într-un apartament din Barcelona, până la începutul verii 2021, întorcându-se ulterior în România și revenind sporadic pe teritoriul Franței.

Investigațiile financiare au justificat suspiciunea rezonabilă a unor legături între victime și proxeneții acestora, existând date certe cu privire la transferuri semnificative de bani din Franța către România (circa un milion de euro pentru șase victime, în patru ani).

Fiind îndeplinite dispozițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, privind sesizarea instanței de judecată, la termenul fixat pentru soluționarea cererii s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta formulând obiecțiuni cu privire la fotografia atașată mandatului european de arestare, apreciind că identificarea de către autoritățile judiciare franceze ar fi trebuit să aibă la bază verificarea ADN-ului sau a amprentelor, și nu o planșă fotografică.

Având în vedere că autoritățile judiciare solicitante au comunicat că fotografia atașată mandatului european de arestare aparține altei persoane, instanța de fond a apreciat că nu sunt necesare verificări suplimentare, cât timp celelalte date de identificare atașate la dosar nu sunt contestate.

Conform art. 103 alin. (3) și art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoștința persoanei arestate drepturile pe care le are în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialității, prevăzute de art. 115, conținutul mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este urmărită persoana solicitată și limitele de pedeapsă prevăzute de legislația statului membru solicitant, posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare din Franța, precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii, în ședința publică din 23 martie 2022, persoana solicitată nu și-a exprimat acordul de a fi arestată și predată autorităților judiciare din Franța în vederea efectuării urmăririi penale în dosarul în care s-a dispus arestarea sa preventivă.

În raport cu situația de fapt expusă, instanța de fond a reținut că:

- autoritățile judiciare din Franța, respectiv Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție), la data de 10.03.2022, în vederea predării persoanei solicitate A.;

- mandatul european de arestare a fost emis de către o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislația internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului, iar decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, pentru săvârșirea a 5 infracțiuni, respectiv: 1) "proxenetism agravat comis în grup infracțional organizat", prev. și ped. de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez; 2) "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prev. și ped. de art. 450-1 alin. (1) și (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez; 3) "trafic de persoane comis în grup infracțional organizat", prev. și ped. de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez; 4) "spălare de bani agravată", prev. și ped. de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez; 5) "violență asupra unei persoane care practică prostituția, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depășit 8 zile", prev. și ped. de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez;

- trei dintre infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv cele prevăzute la pct. 1, pct. 3 și pct. 9), care, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre, fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări;

- infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată și a fost emis mandatul european de arestare au corespondență în legea penală română și anume: 1) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. 2) constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. 3) trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. 4) spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019; 5) lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) și (2) C. pen.

În cauză nu s-a invocat și nici nu s-a constatat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise în dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Împrejurarea că, în mandatul european de arestare, se face referire, în traducerea oficială, la un act al procurorului care, potrivit legii de procedură române, este întocmit la finalul urmăririi penale, nu a putut conduce instanța de fond la concluzia că, de fapt, predarea ar fi fost solicitată în vederea judecării cauzei, nu a efectuării urmăririi penale. Atât timp cât, în conținutul mandatului european, s-a făcut referire la un număr de parchet și la un număr de instrucție, nu s-a putut reține că, în cauză, ar fi fost finalizată etapa investigativă. S-a apreciat că exprimarea folosită în descrierea faptelor este extrem de elocventă: autoritățile judiciare franceze au deschis o anchetă preliminară, fiind informate pe data de 9 martie 2020 că mai multe persoane conduceau o vastă rețea de prostituate originare din România ce acționa pe teritoriul francez, în orașele Marsilia, Cannes, Nisa și Montpellier, precum și în România.

Prin urmare, contrar susținerilor apărării, în cauză a rezultat, cu certitudine, că predarea persoanei a fost solicitată pentru derularea etapei investigative, nerezultând că ar fi fost dispusă o soluție specifică finalizării anchetei penale.

Deși apărarea a susținut existența unei erori judiciare, din mesajul comunicat de autoritățile judiciare franceze a rezultat că doar planșa fotografică atașată la dosarului este, de fapt, o fotografie a altei persoane, nu a persoanei solicitate. Or, nefiind contestate celelalte date de identificare ale persoanei solicitate, nu s-a putut reține existența unei erori în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare.

Curtea de Apel Ploiești a mai reținut că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 prevăd că instanța română poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când acesta se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, însă situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din lege constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza), și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai mult, fiind descrise fapte referitoare la o sumă consistentă din banii "spălați", presupus a fi fost virați într-un cont deschis în România, s-a apreciat că motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, care face trimitere la dispozițiile art. 96 alin. (2) din același act normativ, nu este incident în cauză, iar aspectele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (că nu este vinovat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, că nu a realizat transferurile, ulterior aflând că alte persoane s-au folosit de datele sale pentru respectivele operațiuni) nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de art. 98 din Legea nr. 302/2004 și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu au putut fi primite.

În concluzie, în speță nefiind incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de fond a constatat că se impune punerea în executare a mandatului european.

S-a reținut că împrejurarea potrivit căreia, în opinia apărării, persoana solicitată nu a avut cunoștință de existența investigațiilor desfășurate de organele judiciare franceze, nefiind atașată la dosar nici hotărârea în baza căreia a fost dispusă măsura arestării preventive de către instanța din Franța, nu reprezintă o chestiune ce poate fi cenzurată de instanța română, fiind vorba despre o modalitate în care a fost aplicată legea de procedură a statului solicitant, aspect care excede competenței instanței române.

Totodată, s-a observat că, deși lapidară, descrierea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare permite verificarea, în esență, a activităților infracționale, a perioadei în care acestea ar fi avut loc, a unei încadrări juridice, prin raportare inclusiv la legea penală română și a beneficiilor de ordin financiar care au fost obținute de membrii grupării. Contrar susținerilor apărării, s-a reținut că instanța română are la dispoziție toate criteriile necesare pentru a verifica respectarea normelor privind punerea în executare a unui mandat european de arestare, nefiind necesară solicitarea unor lămuriri suplimentare de la autoritatea emitentă. Faptul că persoana solicitată nu ar fi fost în Franța, nefiind implicată în activitățile infracționale menționate în mandat, nu reprezintă un aspect care să conducă la refuzul de predare sau la efectuarea unor verificări suplimentare de către instanța din România, aceste chestiuni formând obiectul cercetărilor care se efectuează de către autoritățile franceze.

Prin urmare, reținând îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Curtea de Apel Ploiești a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașteri și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

S-a reținut că, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune, implicit, privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În vederea asigurării unei eficiente cooperări judiciare internaționale în materie penală și a unei juste aplicări a legii, văzând că mandatul european conține informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere gravitatea infracțiunilor reținute și regimul sancționator al acestora, pentru asigurarea împiedicării sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate, instanța de fond a apreciat că se impune dispunerea măsurii arestării preventive, pentru un interval de 30 de zile, interval minim necesar pentru transferul către autoritățile judiciare din statul solicitant.

Deși apărarea a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, cum ar fi măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, chiar în ipoteza în care persoana solicitată ar prezenta suficiente garanții că nu se va sustrage procedurii de predare și nici nu va influența în vreun fel aflarea adevărului, instanța a reținut că Legea nr. 302/2004 nu permite dispunerea unei măsuri preventive alternative.

Având în vedere depunerea la dosar a mandatului european de arestare, tradus în limba română, s-a reținut că arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, prin măsura arestării asigurându-se predarea și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare străine. Mai exact, s-a reținut că persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului, pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate și în bune condiții a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară, care asigură, așa cum s-a arătat, punerea în executare a predării persoanei solicitate.

În acest sens, instanța de fond a avut în vedere că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune, implicit, privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant. Or, contrar aprecierilor apărării, prin punerea persoanei solicitate în stare de libertate nu se poate asigura o custodie sub autoritatea statului, care să faciliteze predarea acesteia către autoritățile judiciare din Franța, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și 11 teza finală, cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a mai reținut că, deși autoritățile judiciare franceze nu au stabilit o dată de preluare, neavând cunoștință de soluția pronunțată de instanța română, dispozițiile legale în materie prevăd în sarcina statului solicitat doar posibilitatea dispunerii măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, până la predarea efectivă sau până la împlinirea celor 180 de zile de detenție.

În consecință, instanța de fond a reținut că nu există o dispoziție normativă incidentă care să permită analiza pe fond a solicitării de dispunere a unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive.

Împotriva Sentinței penale nr. 34 din data de 23 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2022, a formulat contestație persoana solicitată A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 24 martie 2022.

Calea de atac nu a fost motivată în scris.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți de către apărătorul ales al contestatorului, s-a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond, pentru administrarea probatoriului, în contextul opoziției la predare, iar până la clarificarea situației juridice a contestatorului, dispunerea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictivă, și anume controlul judiciar sau arestul la domiciliu, măsura arestului provizoriu fiind apreciată ca având caracter excesiv.

În esență, s-a susținut că, în fața primei instanțe, contestatorul persoană solicitată a formulat opoziție la predarea sa către autoritățile franceze, având în vedere, pe de o parte, neclaritățile din cuprinsul mandatului european de arestare, ce vizează motivația pentru care s-a solicitat predarea efectivă, fiind folosită noțiunea de necesitate a predării pentru buna desfășurare a instrucției penale, cu referire la faza de urmărire penală, în vreme ce, în conținutul mandatului național, s-a făcut referire la rechizitoriile întocmite de procuror, iar pe de altă parte, neclaritățile cu privire la stabilirea identității persoanei solicitate, autoritățile judiciare franceze atașând la dosar, în vederea identificării acesteia, fotografia altei persoane.

S-a apreciat, astfel, că respingerea, de către instanța de fond, a cererii în probațiune formulate de apărare, conferă un caracter nelegal hotărârii atacate, conducând la imposibilitatea stabilirii cu certitudine a identității persoanei solicitate.

În ceea ce privește măsura preventivă dispusă în cauză, a fost criticată motivarea din cuprinsul hotărârii supuse apelului, în sensul că arestarea este singura măsură preventivă care poate fi luată, în condițiile punerii în executare a mandatului european de arestare, în opinia apărării fiind posibilă luarea unei alte măsuri, și anume controlul judiciar sau arestul la domiciliu, până la clarificarea situației juridice a persoanei solicitate.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că autoritățile judiciare franceze, respectiv Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis, la data de 10.03.2022, un mandat european de arestare, cu nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție), pe numele persoanei solicitate A., în vederea predării sale, pentru efectuarea urmăririi penale, sub aspectul comiterii a 5 infracțiuni, respectiv:

1) "proxenetism agravat comis în grup infracțional organizat", prev. și ped. de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez;

2) "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prev. și ped. de art. 450-1 alin. (1) și (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez;

3) "trafic de persoane comis în grup infracțional organizat", prev. și ped. de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez;

4) "spălare de bani agravată", prev. și ped. de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez;

5) "violență asupra unei persoane care practică prostituția, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depășit 8 zile", prev. și ped. de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea, de către un alt stat membru, a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Din ansamblul dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecții privind identitatea persoanei solicitate, precum și la analiza motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Conținutul și forma mandatului european de arestare sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut a fi îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale.

Astfel, mandatul european de arestare a fost emis de către o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a transpus în legislația internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului, decizia judiciară fiind luată în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată A., sub aspectul săvârșirii celor 5 infracțiuni menționate anterior, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 20, 10, 20, 10 și, respectiv, 3 ani închisoare.

O parte dintre infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (la pct. 1, 3, 9), care, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre, fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Totodată, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată și a fost emis mandatul european de arestare au corespondență în legea penală română, și anume infracțiunile de: 1) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. 2) constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. 3) trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. 4) spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019; 5) lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore, începând din data de 22 martie 2022.

Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, făcând obiecțiuni cu privire la identitatea sa, sens în care a învederat că nu este persoana din fotografia atașată la dosarului, transmisă de către autoritățile franceze.

În acest context, s-a solicitat instanței de fond administrarea unor mijloace de probă, care, în opinia apărării, ar fi fost apte a conduce la stabilirea, cu certitudine, a identității persoanei solicitate.

Înalta Curte reține, însă, că nu se justifică efectuarea unui astfel de demers, neclaritățile invocate de apărare, sub aspectul identității persoanei solicitate (determinate de lipsa unor elemente de identificare suficiente, dar și de atașarea la dosar, din eroare, a fotografiei altei persoane), fiind pe deplin lămurite, respectiva fotografie fiind înlăturată, ca urmare a împrejurării că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a comunicat instanței de fond că, din eroare, Biroul Sirene Franța a atașat o altă fotografie, aparținând unui cetățean francez, nemaifiind necesar a se efectua verificări suplimentare sub acest aspect. Totodată, se reține că datele de identificare ale contestatorului se regăsesc la filele x din raportul întocmit de Europol, aflat la dosar, din care rezultă că persoana solicitată este A.

Nici criticile aduse mandatului european de arestare, în sensul că, în cuprinsul acestuia, nu se arată în mod explicit motivul pentru care este solicitată persoana, respectiv pentru judecată sau pentru efectuarea urmăririi penale, nu pot fi primite de către Înalta Curte, din analiza acestui mandat și din descrierea faptelor rezultând, fără echivoc, că autoritățile judiciare franceze au pornit o anchetă preliminară, fiind informate, la data de 9 martie 2020, că mai multe persoane conduceau o vastă rețea de prostituate, originare din România, ce acționa pe teritoriul Francez, în orașele Marsilia, Cannes, Nisa și Montpellier, precum și în România, cauza aflându-se, așadar, în faza urmăririi penale.

Cât privește celelalte condiții prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că acestea sunt îndeplinite, nefiind incident niciun motiv de refuz al executării, obligatoriu sau facultativ, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Pe de altă parte, se constată că, în speța dedusă judecății, soluția dispusă de instanța de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, este legală și temeinică, prin raportare la dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 (potrivit cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate), măsura fiind necesară, așadar, în scopul predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, respectiv pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, luarea unei alte măsuri preventive, în actualul stadiu procesual al cauzei, nefiind posibilă.

Pentru considerentele expuse, constatând că Sentința penală nr. 34 din data de 23 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2022, este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva acesteia.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 34 din data de 23 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2022.

GGC - ED