ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 70/02.08.2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în baza disp. art. 188, art. 189 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 56 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza disp. art. 65 alin. (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu părțile civile B. și C. și de a se apropia de acestea, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza disp. art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 233, 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen. rap. și la art. 78 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat același inculpat A. la 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. lit). a), b), h) și n) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu părțile civile B. și C. și de a se apropia de acestea, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) și n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza disp. art. art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat același inculpat A. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
În baza art. 343 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat același inculpat, A., la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept.
În baza art. 334 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen. și la art. 60 din C. pen. a fost condamnat același inculpat, A., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat.
În baza disp. art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen. și la art. 60 din C. pen. a fost condamnat același inculpat, A., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza disp. art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. a) din C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa detențiunii pe viață, lângă care s-a aplicat, în baza art. 45 alin. (1) din C. pen., și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. lit). a), b), h) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu părțile civile B. și C. și de a se apropia de acestea, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. lit). a), b), h) și n) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A..
În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 26.02.2019 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A., D., E. și F., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza disp. art. 404 alin. (61) din C. proc. pen., în raport cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. n) din C. pen. ca pedeapsă complementară și/sau accesorie, s-a constatat că cele două părți civile pot solicita emiterea unui ordin european de protecție în condițiile legii.
În baza disp. art. 112 alin. (1) lit. b) și lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor bunuri:
- o armă marca x, cu seria x și un încărcător;
- 30 de cartușe calibrul 9 x 19 mm;
- o armă marca x, model 69, calibrul Long Rifle (5,6 mm), cu seria x și un încărcător;
- un amortizor cu lungimea de aproximativ 22 cm fără inscripții
- un spray cu lungimea de aproximativ 17 cm în combinație de culori galben și negru inscripționat CS-KO dispersant.
În baza disp. art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a unei arme marca x, calibrul 22 Long Rifle (5,6 mm) cu seria x și a unui încărcător.
În baza disp. art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul D. a unui pistol neletal, marca x, model S2, cu aer comprimat de calibru 4,5 mm, împreună cu o cutie metalică și conținutul acesteia constând în muniția aferentă de 245 de diabolouri, aflate la camera de corpuri delicte de la nivelul IPJ Vrancea, conform Dovezii nr. x/23.11.2018.
În baza disp. art. 112 alin. (1) lit. b) și c) din C. pen., printre altele, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a autovehiculului marca x ce poartă număr de înmatriculare x, cu seria de șasiu x.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de confiscare în baza disp. art. 112 alin. (1) lit. c) C. pen. de la inculpatul A. a autovehiculului marca x, înmatriculat cu nr. x, cu seria de șasiu x.
În baza disp. art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor bunuri ridicate la percheziția domiciliară:
- cartelă telefonică G. cu nr. x cu valabilitate până la 30.10.2019;
- un telefon mobil marca x, cod MY9044SV, dual SIM;
- un cartuș cu gaz de calibru 8 mm inscripționat H.;
- patru buc. cărți despre armament - "The illustrated encyclopedia of pistols and revolvers", "The iliustrated encyclopedia of 19th firearms", "La grande enciclopedia dei fucili da caccia" și "Revolver e pistole automatiche"
- un telefon mobil marca x cu seria x- x, având serial number x, fără cartelă SIM în interior;
- un încărcător x cu seria x;
- un sistem de navigație portabil marca x cu seria x, cu ambalajul original;
- un suport de cartelă telefonică I. cu seria x .
S-a dispus restituirea către inculpatul A. a celorlalte bunuri ridicate de la acesta cu ocazia percheziției domiciliare din 25.02.2019.
În baza disp. art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (1) și (2), 1358 și 1369 din C. civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă și au fost obligați inculpații la despăgubiri civile după cum urmează: pe inculpații A., D., E. și F., în solidar, la plata sumei de 70.000 RON cu titlu de daune materiale ambelor părți civile; pe inculpații A., D., E. și F., în solidar, la plata sumei de 60.000 RON daune morale pentru C. și 80.000 RON pentru B.; pe inculpatul A. la 16.625 RON cu titlu de daune materiale ambelor părți civile.
Au fost respinse celelalte pretenții cu titlu de daune morale ca nefondate.
A fost menținută măsura sechestrului asigurătoriu instituită prin Ordonanțele procurorului nr. 227/P/2019 din 25.02.2019, 19.03.2019, 04.04.2019 și 10.06.2019 și prin încheierea Tribunalului Vrancea din data de 04.11.2019 pronunțată în Dosar nr. x/2019, asupra următoarelor bunuri, în considerarea confiscării speciale și a reparării pagubei: autovehiculul x cu număr de înmatriculare x; autovehiculul x cu număr de înmatriculare x; autovehiculul x cu număr x; sumele de 900 de euro și 560 de RON ridicate de la D.; asupra bunurilor mobile și/sau imobile ale inculpaților A., D., E., și F..
Prin Decizia penală nr. 856/2022 pronunțată la data de 01.07.2022 de către Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Slobozia.
A fost desființată, în parte, Sentința penală nr. 70/02.08.2021 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce îl privește, printre alții, pe inculpații A. și, în rejudecare:
Au fost înlăturate dispozițiile privind soluționarea laturii penale a cauzei, printre alții, față de inculpatul A..
S-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen.
În baza disp. art. 65 alin. (2) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu părțile civile B. și C. și de a se apropia de acestea, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
A fost condamnat, același inculpat, A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 233, 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 77 lit. a) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. lit). a), b), h) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu părțile civile B. și C. și de a se apropia de acestea, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) și n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 41 alin. (1) din C. pen. în ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen.
S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 41 alin. (1) din C. pen. în ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen.
A fost din C. pen. același inculpat la o pedeapsă de din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 41 alin. (1) din C. pen. în ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen.
S-a dispus din C. pen. inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen.
În baza disp. art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite și a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. lit). a), b), h) și n) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
A fost menținută starea de arest preventiv, printre alții, a inculpatului A..
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., reținerea și arestarea preventivă din data de 26.02.2019 la zi.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel, a constatat că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a cadrului legal referitor la probele administrate și, mai ales, la coroborarea acestora, examinând distinct, pentru fiecare inculpat, probele/mijloacele de probă care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și vinovăția acestora.
Din această perspectivă, întrucât, pe de o parte, probele administrate în etapa apelului nu au fost de natură să modifice situația de fapt reținută de instanța de fond, iar pe de altă parte, inculpații au reluat (ca motive de apel) apărările expuse în cursul dezbaterilor la prima instanță, Curtea a apreciat că nu este necesară reluarea argumentelor de fapt și de drept, extrem de detaliate, deja expuse în sentința atacată, argumente pe care și le însușește integral, ci numai unele completări care se vor face în continuare, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt și de drept expuse în partea expozitivă a hotărârii apelate.
S-a menționat că un prim motiv de apel invocat, printre alții, de inculpații A. a vizat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care acesta a fost cercetat și condamnat de prima instanță, în referire strictă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 - 189 lit. a) și d) din C. pen. și tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 233, 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., în infracțiunea unică de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 233 - 234 din C. pen. raportat la art. 236 din C. pen.
Infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, este creată de legiuitor ca o infracțiune complexă în structura căreia intră pe de o parte furtul/furtul calificat, iar pe de altă parte infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte. Astfel, în urma tâlhăriei sau a tâlhăriei calificate se produce preterintenționat moartea victimei. Pentru existenta preterintenției ori a intenției depășite este necesar ca fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată să producă un rezultat mai grav care se datorează culpei făptuitorului. Nu aceasta este cazul în speță, întrucât agresarea victimei nu a constat într-o singură lovitură care să fi avut o urmare pe care nici unul dintre inculpații A. și D. să nu o fi acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, ci în folosirea unor procedee care au provocat direct și previzibil decesul ca unică urmare posibilă.
În cauza de față, astfel cum se reține și de către judecătorul fondului, decesul victimei J. nu a fost produs din culpă, ci a fost plănuit în detaliu de către participanți și a fost intenționat. Fără a relua analiza efectuată de către prima instanță, Curtea a reținut că probatoriul administrat în cauză, precum și declarațiile contradictorii ale inculpaților, dovedesc premeditarea.
Or, în cauză, inculpații au realizat acțiuni de pândire a victimei, procurarea unei mașini și dotarea acesteia pentru producerea unei coliziuni auto, procurarea unor arme letale și a unor cartușe letale, precum și stabilirea unui plan elaborat cu privire la impactarea mașinii conduse de către victimă pe un drum secundar care nu este intens circulat și care nu permite deplasarea cu viteză, ascunderea autoturismului folosit de către inculpați, preluarea inculpaților A. și D. ulterior producerii evenimentului, aruncarea obiectelor folosite (arme, haine și mănuși) plasarea inculpatului E. la casa de schimb valutar pentru a comunica momentul în care victima preia banii și chiar pregătirea ulterioară a acestora pentru a părăsi teritoriul țării împreună cu familiile. Astfel la data de 03.01.2019 inculpatul A. îi solicită martorului K. ajutorul pentru a se deplasa în jud. Suceava în vederea achiziționării unui autoturism căruia ulterior îi sunt aduse mai multe modificări inclusiv în privința culorii. Până în data de 20.02.2019 inculpații A., D. și E. au efectuat mai multe drumuri în Focșani, pe timp de zi și seara aproape de sfârșitul programului de la casa de schimb valutar pentru a afla programul victimei. În data de 20.02.2019 cei trei s-au întâlnit la o benzinărie unde au discutat mai multe detalii, iar în data de 21.02.2019 inculpații A. și E. s-au deplasat la locuința inculpatului D. în jurul orei 05:30 de unde au efectuat un traseu pe distanța Adjudu Vechi - Lespezi- Homocea - Argea - Ploscuțeni - Buciumeni - Nicorești - Cosmești - Doaga - Sat Ciușlea.
În ceea ce privește folosirea armelor și presupusa descărcare accidentală a acestora, dincolo de intenția de intimidare a victimei, este în mod evident contrazisă de modalitatea desfășurării evenimentelor și ansamblul probator administrat în cauză.
Curtea a reținut, în principal, că inculpații au elaborat un plan de acțiune care implica folosirea unor arme letale, încărcate cu muniție letală, deși la domiciliul inculpatului A. a fost identificat cu ocazia percheziției un glonț orb, existând astfel și posibilitatea procurării unei astfel de muniții în eventualitatea în care nu se intenționa suprimarea vieții victimei.
Intervalul de timp de la momentul coliziunii și opririi victimei pe șosea și până la agresarea acesteia este extrem de redus, excluzând astfel o eventuală somare a acesteia și intimidare cu intenția de a preda banii de bună voie. În acest sens se reține procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camera de supraveghere amplasată pe autoturismul x al martorei L., care se deplasa dinspre Slobozia Ciorăști spre DN 2-E 85, după orele 19:00, cameră de înregistrare video cu privire la care s-a constatat că prezenta un decalaj de sincronizare de 7 ore și 37 de minute, ora de pe imagini fiind în avans față de ora reală.
Astfel, conform procesului-verbal din 23.02.2019 de vizualizare a acestor imagini, la ora 11:52:56 auto x se intersectează cu un autoturism venind din sens opus, dinspre DN2-E85, probabil auto x aparținând victimei, după care se intersectează la ora 11:54:28 cu un autoturism cu un singur far, pe partea stângă, venind din sensul opus, dinspre DN2-E85. La orele 11:57:00, este depășită în viteză de un autoturism în apropierea intersecției DJ 205R cu DN2-E 85, acest autoturism virând la stânga pe DN2-E85 spre Râmnicu Sărat.
Martora s-a întâlnit cu mașina victimei la minutul 52:56, până la momentul în care a fost depășită de mașina inculpaților în viteză au trecut 4 minute și 4 secunde, în condițiile în care aceștia veneau din spate, pe același sens de mers al martorei, după ce săvârșiseră faptele. A doua mașină cu care martora s-a întâlnit și care a apărut după cea care părea a fi mașina victimei, este cea cu un singur far funcțional, pe partea stângă, la minutul 54:28, aceasta rezultând că rula în spatele mașinii victimei la o distanță de 1 minut și 32 de secunde.
Conform declarației inculpatului A. dată la data de 27.02.2019, pentru că D. voia să mai stea ca să ia banii, el a urcat în mașină și a strigat la acesta să plece "deoarece dinspre Focșani venea un autoturism care avea un singur far funcțional".
Având în vedere aceste împrejurări se deduce că timpul petrecut de la acțiunea de lovire a autoturismului condus de victimă și încercarea de deposedare a fost de aproximativ 1 minut.
Nici descărcarea accidentală a armelor de foc nu poate fi reținută în apărarea inculpaților, deoarece în cauză a fost întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. x/10.04.2019 al Institutului Național de Criminalistică în care s-a analizat prin mai multe activități și posibilitatea descărcării accidentale a armelor de foc pe care inculpații le-au avut asupra lor. În urma acestor activități s-a concluzionat că arma marca x, model 38 A, calibrul 9 x 19 mm, cu seria x, folosită de către inculpatul A. funcționează normal și nu determină eliberarea accidentală a închizătorului și declanșarea percuției, aceasta fiind posibilă numai prin acționarea directă și către înapoi a oricăruia dintre cele două trăgace ale armei.
La fel de evidentă este plănuirea folosirii armelor încă de la începutul elaborării planului, deoarece victima era cunoscută în mediul infracțional ca fiind greu de deposedat de bani, datorită constituției robuste și a rapidității de reacție de care a dat dovadă.
Pentru toate aceste considerente, s-a menționat că cererile de schimbare a încadrării juridice apar ca fiind vădit nefondate.
Fără a echivala cu răsturnarea sarcinii probei, regulă înscrisă în art. 99 din C. proc. pen., dar nici cu încălcarea prezumției de nevinovăție înscrisă în art. 4 din C. proc. pen., ori cu încălcarea dreptului inculpatului de a nu se autoincrimina, drept prev. de art. 99 alin. (2) din C. proc. pen., Curte a constatat că, deși în declarațiile date apelanții inculpați și-au susținut nevinovăția - declarații date în faza judecății în apel - aceștia nu au oferit explicații rezonabile/convingătoare care să justifice contribuția fiecăruia dintre ei la săvârșirea infracțiunilor și modalitatea în care au ales "să facă rost de bani" - conform susținerilor inculpatului A. cu atât mai mult cu cât în toate intervențiile susținute în fața instanței de apel a rezultat frustrarea evidenta a acestora că deși nu au reușit să își însușească banii pe care îi transporta victima, au fost condamnați de către prima instanță la cea mai gravă dintre sancțiunile prevăzute în legislația penală. Inculpații E. și F. au ales să se prevaleze de dreptul la tăcere în fața instanței de apel.
De asemenea, apelanții inculpați, în motivele de apel, au criticat sentința atacată - în subsidiar - și cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor (cuantum și modalitate de executare), solicitând, după caz, fie reținerea circumstanțelor atenuante, fie - acordarea unui efect sporit de reducere a cuantumului pedepselor, precum și reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 în cazul inculpatului A., urmare a denunțului formulat de către acesta din urmă.
S-a menționat că, prima instanță a procedat justificat atunci când, în stabilirea nivelului pericolului social prezentat de faptele de omor calificat săvârșite, printre alții, de inculpatul A. și se impune aplicarea celei mai grave dintre sancțiunile penale, respectiv detențiunea pe viață, aspect întărit de modalitatea în care au gândit planul infracțional, neobișnuit pentru România, indiferența de care au dat dovadă atât pe parcursul derulării evenimentelor cât și ulterior, precum și lotizarea unor arme de foc și chiar și atitudinea procesual a acestora care pe tot parcursul derulării procesului penal au susținut declarații contradictorii în care plasau responsabilitatea unii altora.
Față de solicitarea privind reducerea limitelor de pedeapsă urmare a denunțului formulat de către inculpatul A., Curtea a apreciat că aceste dispoziții legale sunt aplicabile în situația în care în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, instanța se orientează spre pedeapsa închisorii, nu și în situația în care se orientează spre detențiunea pe viață. Acest aspect se deduce din dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată, care prevăd ca:
"persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege". În textul de lege menționat, precum și în cuprinsul întregii legii nu sunt prevăzute dispoziții pentru situația în care sancțiunea aplicată inculpatului care realizează un astfel de denunț este detențiunea pe viață. A aprecia că în situația acestui inculpat, în cazul infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 43 alin. (5) și art. 56 din C. pen., ar trebui aplicată o pedeapsă ale cărei limite se reduc la jumătate ar însemna practic o reindividualizare, stabilind inițial că inculpatul ar trebui sancționat cu pedeapsa închisorii, deși faptele grave și rolul său principal în desfășurarea evenimentelor din cauză nu converg spre o astfel de soluție. Totodată, în opinia Curții, s-ar crea și o situație inegală față de inculpatul D. care a fost sancționat tot cu pedeapsa detențiunii pe viață.
Însă pentru celelalte infracțiuni pentru care inculpatul A. a fost cercetat și condamnat de prima instanță, s-a efectuat o nouă individualizare ținând cont de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor.
Astfel, pentru aceste infracțiuni, instanța a apreciat că se impune aplicarea pentru fiecare infracțiune a unei pedepse constând în închisoare, orientată către maximul special prevăzut de lege în cazul infracțiunilor de tentativă la tâlhăria calificată, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, uz de armă fără drept, punerea în circulație a unui autoturism neînmatriculat și distrugere calculat urmare a aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 dar și a dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., privind recidiva postexecutorie.
S-a menționat că, hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen., pe o durată de 5 ani alături de pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață.
În lege nu s-a prevăzut posibilitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pe lângă pedeapsa principală a detențiunii pe viață. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pe lângă detențiunea pe viață nu și-ar avea niciun rost întrucât (teoretic) condamnatul nu ar mai avea cum să execute o astfel de pedeapsă complementară, după terminarea executării detențiunii pe viață. În cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, instanța nu va putea aplica și pedeapsa complementară, întrucât potrivit art. 67 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară se aplică pe lângă pedeapsa principală a închisorii sau a amenzii. Dacă, însă, condamnatul, pe parcursul executării detențiunii pe viață împlinește 65 de ani, va putea beneficia de înlocuirea detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani (art. 58 C. pen.) și obligatoriu i se va aplica pedeapsa complementară interzicerii exercitării unor drepturi pe durata maximă.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond a fost reformată, în rejudecare, și s-a dispus înlăturarea dispozițiilor privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor alături de pedeapsa rezultantă, aplicată în cazul inculpaților A. și D.
Cu privire la apelurile formulate de către părțile civile B. și C., Curtea a apreciat că latura civilă a fost corect soluționată de către instanța de fond și nu se impune modificarea acesteia. Fără a nega suferințele psihice la care au fost supuse părțile civile în urma dispariției fulgerătoare a victimei, tot demersul mediatic care a urmat acelor evenimente, Curtea a considerat că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale au fost cuantificate corespunzător, fiind evidentă împrejurarea că majorarea acestora nu va putea aduce o alinare.
S-a admis apelul declarat de inculpatul A., precedându-se la o nouă individualizare a pedepselor aplicate pentru infracțiunile sancționate cu pedeapsa închisorii, conform dispozițiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor și la înlăturarea dispozițiilor privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor alături de pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 856/2022 din 1 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori familie, au declarat recurs în casație inculpații A. și E..
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.11.2022, când s-a stabilit termen la data de 19.01.2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost întemeiată pe art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În esență, recurentul - inculpat a arătat că i s-a aplicat o pedeapsă nelegală, în alte limite decât cele prevăzute de lege.
S-a subliniat că, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de către art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și a) art. 41 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 43 alin. (5) din C. pen., pedeapsa stabilită a detențiunii pe viață încalcă prevederile imperative ale art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Recurentul a susținut că, deși, instanța de apel a reținut, în cauză, incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002 a decis să valorifice arbitrar amintitul articol, neaplicându-l și pentru infracțiunea de omor calificat (deși l-a aplicat pentru celelalte, concurente).
S-au formulat aprecieri de interpretabilitate a textului de lege antereferit concluzionându-se că, în spiritul acestuia, reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege trebuie să intervină și atunci când pedeapsa este detențiunea pe viață.
S-a apreciat că, prin modul de soluționare a acțiunii penale cu privire la fapta de omor calificat, instanța de apel a adăugat la lege.
S-a recurs la argumentare prin analogie, indicându-se cazul prevăzut de către art. 33 alin. (2) teza a II-a din C. pen. unde, legiuitorul prevede limite de pedeapsă ale închisorii, aplicabile în locul detențiunii pe viață. S-a amintit Decizia nr. 3/28.02.2018 a Înaltei Curți, în acord cu care beneficiul reducerii la jumătate a limitelor speciale de pedeapsă ar opera cu privire la toate infracțiunile comise de martor și care fac obiectul judecății în cauza respectivă.
S-a apreciat că prin decizia recurată instanța de apel a făcut inaplicabil art. 19 din Legea nr. 682/2002 întrucât a fixat pedeapsa detențiunii înainte de stabilirea limitelor de pedeapsă, în condițiile în care, simpla incidență a cauzei de reducere a pedepsei ar exclude posibilitatea aplicării maximului special. S-a menționat că ar fi încălcat principiul nediscriminării și al egalității în fața legii.
Subsumat aceluiași caz de casare, recurentul - inculpat, prin apărător ales, a arătat că pedeapsă stabilită aferent infracțiunii de tâlhărie calificată este nelegală. S-a arătat că, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 237 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen. maximul pedepsei este de 10 ani. După aplicarea cauzelor de atenuare prevăzute de art. 33 alin. (2) din C. pen., referitoare la tentativă, și art. 19 din Legea nr. 682/2002, maximul special devine 2 ani și 6 luni.
S-a contestat pedeapsa stabilită pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, de 5 ani închisoare, în contextul în care după majorarea cu jumătate impusă de prevederile referitoare la recidivă s-ar fi ajuns la 3 ani și 9 luni, în contextul în care s-a arătat că instanța de apel nu a reținut și incidența art. 78 alin. (1) teza a II-a din C. pen.
În cererea de recurs în casație formulată de inculpatul E. nu a fost indicat vreun caz de casare.
Criticile recurentului au privit situația de fapt, astfel cum aceasta a fost definitiv reținută de către cea de-a doua instanță de fond.
În esență, recurentul a contestat faptul condamnării sale pentru complicitate la omor calificat în contextul în care nu a avut reprezentarea uciderii persoanei vătămate/nu a știut că persoana vătămată va fi ucisă. Recurentul a susținut că a recunoscut ceea ce a intenționat să facă "ducând două persoane să fure o geantă cu bani" în continuare, acesta arată că "din greșeala celorlalți coinculpați" persoana vătămată a decedat și că el nu avea de unde cunoaște ceea ce s-a întâmplat, aflându-se la 5 km distanță de locul faptei.
S-au făcut aprecieri care nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare, recurentul criticând: modalitatea de consemnare a declarațiilor cu prilejul procedeelor probatorii ale ascultării, modalitatea de administrare a probatoriului, fapte și împrejurări de fapt care ar implica rejudecarea fondului.
Prin Încheierea nr. 51/RC din data de 19 ianuarie 2023 Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat E. și a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. acordând termen pentru data de 02 februarie 2023.
IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.
Cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea reținerii sau cenzurarea omisiunii reținerii unei cauze de reducere/agravare a pedepsei ori a unei circumstanțe prin decizia din apel, ci, permite doar evaluarea stabilirii sancțiunii în limitele de lege, ca urmare a efectelor cauzei sau circumstanței doar dacă acestea au fost reținute de instanța de apel.
În motivarea cazului de recurs întemeiat pe art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., inculpatul A. a criticat, în esență, faptul că instanța de apel cu toate că a reținut, în cauză, incidența art. 19 din Legea 682/2002 a decis să-l valorifice arbitrar, neaplicându-l și pentru infracțiunea de omor calificat, deși l-a aplicat pentru celelalte infracțiuni concurente; precum și că pedeapsa stabilită pentru tentativa la infracțiunea de tâlhărie calificată este în alte limite decât cele legale.
Conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, "persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."
Prin Decizia nr. 3/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că instituția prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta și stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă.
Înalta Curte reține că, dată fiind natura juridică a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în fața instanțelor care soluționează fondul acuzațiilor care fac obiectul unei cauze penale, întrucât implică o apreciere din partea instanței, care excedează procedurii în casație. Incidența acestei cauze speciale de reducere a pedepsei, care a fost analizată de instanță nu mai poate fi reexaminată în cadrul prezentei căi de atac, a recursului în casație.
Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casație la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condițiilor pentru aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 implică o apreciere, operațiune ce excedează acestei căi de atac și nu poate fi efectuată de instanța învestită cu soluționarea recursului în casație.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu îi permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai situarea pedepsei aplicate în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, dacă prin hotărârea definitivă de condamnare ea a fost reținută.
Astfel, în cauză, infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani. Având în vedere că inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru această infracțiune, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită este în limite legale.
De altfel, criticile care se referă exclusiv la necesitatea reținerii unor cauze de reducere a pedepsei nu vizează aspecte de nelegalitate și implică examinarea, evaluarea și stabilirea unor elemente factuale, cu consecința modificării cuantumului pedepsei și a modalității de executare, care depășesc limitele recursului în casație.
Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanțelor de fond sau apel și care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpații au fost condamnați, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepselor principale stabilite în mod definitiv.
În consecință, Înalta Curte reține că nu poate examina prin intermediul acestei căi extraordinare de atac incidența cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere că, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu poate fi cenzurată individualizarea pedepsei, acest aspect vizând temeinicia hotărârii.
Cu privire la cea de-a două critică, Înalta Curte reține că instanța de apel l-a condamnat pe același inculpat A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 233, 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 77 lit. a) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen.
Referitor la critica apărării care a arătat că instanța de apel nu a făcut referire și la art. 78 alin. (1) din C. pen. și că, prin urmare, aceste dispoziții nu mai pot fi aplicate pentru stabilirea pedepsei, Înalta Curte observă că instanța de apel a procedat la o nouă individualizare a pedepselor aplicate pentru infracțiunile sancționate cu pedeapsa închisorii, doar prin aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, menținând aceeași încadrare juridică reținută de instanța de fond.
Potrivit art. 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., tâlhăria calificată săvârșită în condițiile reținute la lit. a) și d) din același articol se sancționează cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Potrivit art. 79 din C. pen.: alin. (1) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine; alin. (2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă; alin. (3) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).
Astfel, fiind reținute dispozițiile art. 32 alin. (1) din C. pen., limitele de lege prevăzute pentru infracțiunea consumată se reduc la jumătate, respectiv, în cauză, vor fi cuprinse între 1 an și 6 luni și 5 ani, apoi reduse potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 vor fi cuprinse între 9 luni și 2 ani și 6 luni.
Totodată, Înalta Curte reține că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 77 lit. a) din C. pen. care prevăd că se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, instanțele nestabilind însă vreun spor.
Potrivit art. 43 alin. (5) din C. pen.: Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Or, având în vedere art. 79 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. unde se prevede că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, rezultă că legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă până la care se poate agrava pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și nu pedeapsa rezultată ca urmare a aplicării cauzelor de atenuare. În aceste condiții, limitele pedepsei în urma aplicării cauzei de agravare în cauză se vor raporta la limitele prevăzute de lege ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, astfel că vor fi cuprinse între 2 ani 9 luni și 7 ani 6 luni.
Prin urmare, pedeapsa aplicată se va stabili între cele două limite rezultate în urma celor două operații anterioare, respectiv limitele rezultate ca urmare a aplicării cauzelor de atenuare și limitele rezultate ca urmare a aplicării cauzelor de agravare.
Raportat la aceste limite, văzând că instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este în limite legale.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 856/2022 din 1 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul - inculpat A. și intimatul-inculpat D., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON; precum și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați F. și E., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 856/2022 din 1 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat D., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați F. și E., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 februarie 2023.