ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 81 din data de 15 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 14/17.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2020, și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin Sentința penală nr. 14/17.02.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a recunoscut Sentința penală nr. 34/2011-287/2010 R.G. pronunțată de Tribunalul din Rieti la 01.02.2011, definitivă la 23.05.2011, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 56 din C. pen. italian, art. 575 din Codul penal italian, având corespondent în legislația română în dispozițiile art. 32 din C. pen. rap. la art. 188 din C. pen., și a dispus executarea de către cetățeanul român A. a pedepsei principale de 5 ani și 4 luni închisoare într-un penitenciar din România, computând din pedeapsă durata executată în arest preventiv în perioada 05.07.2007 - 07.12.2007.
Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, la data de 05.07.2007, în Contigliano, persoana condamnată a exercitat mai multe acțiuni violente asupra numitului B. prin care a intenționat să provoace decesul acestuia. S-a arătat că, în concret, condamnatul a aplicat persoanei vătămate nenumărate lovituri cu un scaun și cu o lopată de fier, două dintre lovituri fiind aplicate cu lopata de fier în regiunea parietală dreapta și în regiunea occipitală cauzând, astfel, persoanei vătămate un traumatism cranian cu răni multiple în regiunea parietală dreaptă și leziuni cu răni deschise în regiunea occipitală, leziuni vindecabile în termen de 7 zile. Persoana condamnată a fost arestată preventiv la 05.07.2007 și eliberată la 07.12.2007 când a fost aplicată împotriva acesteia măsura interzicerii de a mai locui în același oraș, revocată la 06.07.2009.
Împotriva Sentinței penale nr. 14/17.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2020, persoana condamnată A. a formulat contestație în anulare.
În susținerea cererii, contestatorul a invocat efectele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 565/09.06.2022, cu argumentarea, în esență, că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
Examinând contestația formulată prin prisma motivelor invocate personal și prin apărător desemnat din oficiu, în limitele conferite de art. 431 și art. 432 din C. proc. pen., curtea de apel a notat dispozițiile art. 427 alin. (1) din C. proc. pen. și a constatat că, în concret, contestatorul a apreciat că a intervenit prescripția răspunderii penale a faptei ce face obiectul Sentinței penale nr. 34/2011-287/2010 R.G., pronunțată de Tribunalul din Rieti la data de 01.02.2011, definitivă la data de 23.05.2011.
Notând astfel cazul prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., curtea de apel a reținut, în esență, că analiza incidenței Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale trebuie raportată la prevederile art. 8 din C. pen., conform cărora legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României, precum și la prevederile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală care stabilesc că în ceea ce privește prescripția răspunderii penale și a executării pedepsei, sunt aplicabile numai dispozițiile din legislația statului solicitant.
Împotriva Sentinței penale nr. 81 din data de 15 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a declarat apel condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14.12.2022, sub nr. x/2022.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte este învestită cu soluționarea apelului exercitat de condamnatul A. împotriva unei sentințe pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidența dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, deși dezlegarea vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situațiile în care instanța respinge contestația în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanța supremă reține în decizia amintită că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.
Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu apel, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.
Ca atare, sentința atacată de condamnat este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 81 din data de 15 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 81 din data de 15 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2023.