ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 34 din 4 mai 2020 pronunțată de Curtea Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul revizuent A., de revizuire a Sentinței penale nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2020.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 27 aprilie 2020, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2020, în motivarea cererii arătând că a fost condamnat de Tribunalul din Rieti la o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare, că prin această sentință s-a reținut o corespondență din textul de incriminare din legislația străină și prevederile din noul C. pen. referitoare la infracțiune a de omor, și considerând că instanța trebuia să se raporteze la codificarea anterioară, ca și lege mai favorabilă, întrucât a săvârșit fapta în perioada în care era în vigoare reglementarea anterioară, motiv pentru care se impune reducerea sancțiunii astfel aplicate.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. sub aspectul admisibilității în principiu, instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin neapelare la 2 martie 2020, în baza art. 172 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind recunoașterea și executarea Sentinței penale nr. 34/2011 - 287/2010 R.G. pronunțată de Tribunalul din Rieti la 1 februarie 2011, definitivă la 23 mai 2011.

În baza art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentința penală sus menționată, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 56 C. pen., art. 575 C. pen. având corespondent în legislația română în dispozițiile art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., dispunându-se executarea pedepsei principale într-un penitenciar din România, fiind computată din pedeapsă durata executată în arest preventiv în perioada 5 iulie 2007 - 7 decembrie 2007.

În baza art. 172 alin. (5) Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată de autoritățile italiene și, în baza art. 214, art. 215 și art. 2151 C. proc. pen., a fost luată față de numitul A., măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, iar, în temeiul art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen., i s-a impus numitului A. să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la IPJ Hunedoara, organ judiciar desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat; să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.

Sentința penală nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia a rămas definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2020, fiind emis Mandatul de executare nr. 14/2020 emis la 2 martie 2020.

Totodată, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de către revizuentul condamnat A. este inadmisibilă, întrucât vizează o hotărâre (Sentința penală nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală) ce nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunțată în procedura recunoașterii și executării unor hotărâri judecătorești străine, și nu în rezolvarea unei acțiuni penale, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a se invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 453 C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 34 din 4 mai 2020 pronunțată de Curtea Apel Alba Iulia, secția Penală, a formulat apel revizuentul A., solicitând, potrivit concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună, în temeiul art. 459 alin. (3) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire și reducerea pedepsei aplicate, apreciind că sunt incidente dispozițiile codificării anterioare.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Astfel, Înalta Curte constată că Sentința penală nr. 14 din 17 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanțial, cu consecința pronunțării unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoașterea unei hotărâri a instanțelor italiene emise pe numele condamnatului A., precum și transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că motivele invocate de apelant în cererea introductivă la instanță, nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres și limitativ în art. 453 C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A..

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 4 mai 2020 pronunțată de Curtea Apel Alba Iulia, secția Penală, și, având în vedere culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 4 mai 2020 pronunțată de Curtea Apel Alba Iulia, secția Penală.

Obligă apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2020.

GGC - LM