ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2022

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49/F din 19 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 15/F- C. civ./11.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că, prin contestația la executare, formulată la data de 12.05.2022, A. a solicitat contopirea pedepselor recunoscute prin sentința penală nr. 15/F- C. civ. din 11.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și să-i fie aplicată pedeapsa cea mai mare de 3 ani și 10 luni.

Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 15/F- C. civ. din 11.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia, înaintată prin adresa nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut Hotărârea nr. 2020/325 din data de 14.05.2020, pronunțată de Tribunalul de primă instanță Namur, definitivă la data de 15.06.2020, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea următoarelor infracțiunii: furt cu violențe și amenințări, prev. de art. 461 alin. (1), art. 468 și art. 483 din C. pen. al Regatului Belgiei, comis prin efracție, escaladare sau chei false, tentativă la comiterea infracțiunii de furt simplu prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei comis prin efracție, escaladare sau chei false, îngreunarea circulației prin acțiuni de natură să o facă periculoasă prev. de art. 406 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei, rebeliune fără arme prev. de art. 269, art. 271 și art. 483 din C. pen. al Regatului Belgiei, infracțiune comisă în grup, ca urmare a unei înțelegeri prealabile, participare la o asociere formată în scopul de a atenta la persoane sau proprietăți prev. de art. 322, art. 323 și art. 324 alin. (3) din C. pen. al Regatului Belgiei și Hotărârea nr. 1775/2020 pronunțată la data de 31.07.2020 de Tribunalul de primă instanță Dendermonde definitivă la data de 31.08.2020, prin care a fost condamnat numitul A. la 2 ani închisoare, din care un an cu executare și un an cu suspendare pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: furt prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei, comis prin efracție, escaladare sau prin folosirea de chei false, participarea la o asociere formată în scopul de a atenta la persoane sau la proprietăți prev. de art. 322, art. 323 și art. 324 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. al Regatului Belgiei.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea 302/2004, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când: b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Din textul de lege menționat rezultă că în cazul concursului de infracțiuni pedeapsa poate fi adaptată atunci când durata pedepsei aplicate depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Pedepsele aplicate prin hotărârile penale recunoscute sunt de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, din care un an cu executare și un an cu suspendare, iar din certificatul prevăzut la art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 rezultă că pedeapsa rezultantă pe care persoana condamnată trebuie să o execute este în cuantum de 4 ani și 6 luni, pedeapsă ce nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru adaptarea pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 49/F din 19 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, condamnatul A. a formulat contestație, motivele acesteia fiind susținute de apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, la momentul recunoașterii celor două hotărâri judecătorești de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia, instanța română competentă să aplice în cauză prevederile Legii nr. 302/2004 a luat în considerare și dispozițiile privind adaptarea pedepsei la care a fost condamnat cetățeanul român A., în sensul ca pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare belgiene să fie compatibilă ca natură și durată cu legislația română; astfel, s-a avut în vedere că, potrivit certificatului prevăzut la art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, persoanei condamnate i s-a aplicat pedeapsa rezultantă în cuantum de 4 ani și 6 luni, pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care există corespondent în legislația penală română, respectiv: furt cu violențe și amenințări, prev. de art. 461 alin. (1), art. 468 și art. 483 din C. pen. al Regatului Belgiei, comis prin efracție, escaladare sau chei false, tentativă la comiterea infracțiunii de furt simplu prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei comis prin efracție, escaladare sau chei false, îngreunarea circulației prin acțiuni de natură să o facă periculoasă prev. de art. 406 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei, rebeliune fără arme prev. de art. 269, art. 271 și art. 483 din C. pen. al Regatului Belgiei, infracțiune comisă în grup, ca urmare a unei înțelegeri prealabile, participare la o asociere formată în scopul de a atenta la persoane sau proprietăți prev. de art. 322, art. 323 și art. 324 alin. (3) din C. pen. al Regatului Belgiei (pedeapsa aplicată fiind de 3 ani și 6 luni închisoare), respectiv furt prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) din C. pen. al Regatului Belgiei, comis prin efracție, escaladare sau prin folosirea de chei false, participarea la o asociere formată în scopul de a atenta la persoane sau la proprietăți prev. de art. 322, art. 323 și art. 324 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. al Regatului Belgiei (pedeapsa aplicată fiind de 2 ani închisoare, din care un an cu executare și un an cu suspendare).

Analizând cererea condamnatului A., transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de autoritățile judiciare din Belgia, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea cuprinsă în art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind adaptarea pedepsei, nefiind aceea de contopire, conform legii române, a pedepselor individuale aplicate prin hotărârile străine recunoscute de către instanța română.

În temeiul art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit Deciziei nr. 23 din 12 octombrie 2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii, "instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român".

În consecință, Înalta Curte apreciază justă soluția primei instanțe de respingere a contestației la executare.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 49/F din 19 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 49/F din 19 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2022.

GGC - MM