ÎCCJ, Decizia nr. 144/2020

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de abținere formulată de doamnele judecător A. și B. (membre ale completului de judecată C7A PEN) în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 1 aprilie 2020.

Împotriva încheierii penale din data de 20 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, petentul C. a formulat contestație, cale de atac care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 275 din data de 15 mai 2020, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că a fost sesizată cu calea de atac a contestației formulată de C. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava prin care au fost soluționate declarațiile de abținere formulate în cauză, încheiere care, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen., nu este supusă niciunei căi de atac.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, instanța a constatat că petentul C. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în materia abținerii, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Împotriva Deciziei penale nr. 275 din data de 18 mai 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, contestatorul C. a formulat, la data de 18 mai 2020, apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispozițiile art. 408

alin. (

1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, conform dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de C. împotriva Deciziei penale nr. 275 din data de 15 mai 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționată anterior contestația formulată de contestatorul C. împotriva încheierii penale din data de 20 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă.

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul C. împotriva Deciziei nr. 275 din data de 15 mai 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul C. împotriva Deciziei nr. 275 din data de 15 mai 2020, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.

GGC - ED