ÎCCJ, Decizia nr. 134/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 20 din data de 10 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2019.

II. Împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat contestație petentul A..

Prin decizia nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că, în speță, contestatorul A. a formulat contestație în fața Curții de Apel Suceava împotriva unei încheieri intermediare, pronunțată la data de 2 octombrie 2019 de Tribunalul Suceava, prin care s-a dispus, pe de o parte, respingerea cererii de recuzare formulate de contestator, pe de altă parte s-a stabilit ca deliberarea și pronunțarea în cauză să aibă loc la o dată ulterioară, respectiv 14 octombrie 2019.

În acest sens, instanța supremă a făcut referire la dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen. conform cărora, calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Totodată, în considerentele hotărârii apelate s-a reținut și că potrivit art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

De asemenea, s-a constatat că obiectul căii de atac declarate îl constituie decizia penală nr. 20 din data de 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2019.

În aceste condiții, s-a apreciat că încheierea pronunțată la data de 2 octombrie 2019, fiind o hotărâre intermediară, a urmat același regim juridic cu încheierea nr. 454 din data de 14 octombrie 2019, a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2019, care este definitivă și nu poate fi atacată cu vreo cale de atac, regim juridic menținut și de decizia nr. 20 din data de 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ce face obiectul prezentei contestații.

III. Împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, petentul A. a formulat apel.

Prin decizia penală nr. 56 din 25 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

De asemenea, a mai reținut că apelul a fost exercitat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători a formulat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători la data de 27 iulie 2020, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 7 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate.

V. Examinând actele dosarului și decizia apelată din perspectiva prioritară a admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea apelului promovat de către petentul A., în baza următoarelor considente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, hotărâre definitivă prin care a fost soluționat anterior apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 septembrie 2020.