ÎCCJ, Decizia nr. 173/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Prin încheierea nr. 84 din 05 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 30 decembrie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în cauză, a fost formulată cerere de recuzare a unui judecător, respinsă prin încheierea definitivă din 30 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, astfel încât dispozițiile art. 68 alin. (7) din C. proc.

pen., au următorul conținut: "Încheierea prin care se soluționează [...] recuzarea nu este supusă nici unei căi de atac." Or, în condițiile în care prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva încheierilor definitive pronunțate în temeiul art. 68 C. proc. pen., o atare procedură, cea în speță, nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit de art. 129 din Constituția României, conform căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (...) pot exercita căile de atac, în condițiile legii.". II. Împotriva acestei încheieri petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 5 octombrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente: În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficiență principiului dublului grad de jurisdicție, prevăzut de art. 2 par. 1 al Protocolului 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casație"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A., încheierii nr. 84 din 05 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva nr. 84 din 05 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 84 din 05 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2020. GGC - ED