ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 312/2023

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 58/F din data de 28 martie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statelor Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. (cetățean cu dublă cetățenie - libaneză și belgiană, posesor al pașaportului nr. x emis de autoritățile libaneze la data de 28.09.2020 și al pașaportului nr. x emis de autoritățile belgiene la data de 13.12.2016, valabil până la data de 12.12.2023) față de care a fost emis mandatul de arestare la data de 27.01.2023 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York, în vederea urmăririi pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: conspirație la efectuarea de tranzacții ilegale care implică un terorist global special desemnat, cu încălcarea prevederilor Secțiunii 1705 din Titlul 50 din Codul Statelor Unite pentru care pedeapsa maximă este de 20 de ani închisoare; tentativă de a efectua tranzacții ilegale cu implicarea unui terorist global special desemnat, cu încălcarea prevederilor Secțiunii 1705 din Titlul 50 din Codul Statelor Unite, pentru care pedeapsa este de 20 de ani închisoare; conspirație la spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor Secțiunii 1956 din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, pentru care pedeapsa maximă este de 20 ani închisoare.

În baza art. 49 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța a luat act că persoana extrădabilă a formulat opoziție la extrădare.

Totodată, s-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea regulii specialității, prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 și art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menținută arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei extrădate A. până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată și s-a constatat că persoana extrădată fost reținută, arestată provizoriu în caz de urgență și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 24.02.2023 la zi.

În baza art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 și art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea bunurilor, instrumentelor, obiectelor de valoare, documentelor și a altor dovezi aflate în posesia persoanei extrădabile A. la momentul depistării, identificate conform procesului-verbal întocmit la data de 24.02.2023, către autoritățile judiciare americane.

În esență, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 24.02.2023 a fost înregistrată sesizarea nr. 206/II-5/2023 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, referitor la persoana extrădabilă A. alias A., cetățean cu dublă cetățenie, libaneză și belgiană, privind cererea de arestare provizorie, în caz de urgență, în vederea extrădării către autoritățile judiciare americane, persoana solicitată fiind urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 27.01.2023 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York, în baza Rechizitoriului nr. 23-CR-41(DLI).

S-a mai arătat că, în cuprinsul cererii formulate de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, transmisă prin intermediul Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, este menționată expres solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării persoanei solicitate și intenția de a comunica la o dată ulterioară cererea de extrădare.

Prin încheierea din data de 24.02.2023 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.02.2023 și până la data de 25.03.2023 inclusiv, în vederea executării mandatului de arestare emis la data de 27.01.2023 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York.

La data de 15.03.2023 (și ulterior la data de 17.03.2023) a fost înaintată Lucrarea nr. 206/II-5/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind cererea de extrădare a persoanei solicitate A. formulată în temeiul art. 10 lit. a), art. 37 alin. (4) lit. a) - c1), raportat la art. 402 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, raportate la dispozițiile art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la data de 10.09.2007. S-a mai arătat că se solicită și remiterea obiectelor solicitate de autoritățile judiciare americane, conform art. 52 alin. (3) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Examinând cererea de extrădare formulată, curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii și extrădarea persoanei solicitate.

Astfel, a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, dar și că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale, la care România este parte în situațiile nereglementate.

Cu titlu preliminar, instanța fondului a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenție emis de un judecător, instanță sau de altă autoritate competentă, dar și copia actului de acuzare [alin. (3) lit. a) și b)], documentele purtând certificarea sau sigiliul Departamentului de Justiție al Statelor Unite ale Americii (nefiind necesară o altă certificare, autentificare sau legalizare potrivit art. 10 din același act normativ, contrar apărării) și fiind însoțite de traducerile solicitate (art. 11 din legea precitată).

În acest sens, curtea a avut în vedere faptul că au fost înaintate mandatul de arestare emis la data de 27.01.2023 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York dar și rechizitoriul nr. x înregistrat la data de 27.01.2023 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York .

Astfel, a apreciat că rechizitoriul menționat conține suficiente informații care descriu faptele care stau la baza infracțiunilor, actul procedural având o structură dată, în principal, de numărul acuzațiilor aduse inculpatului persoană extrădabilă A. (trei), fiind arătate pe larg data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică și făcute referiri la dispozițiile legale aplicabile.

Astfel, împotriva persoanei extrădabile au fost formulate trei acuzații:

"Cap de acuzare unu - conspirație de asociere a unei organizații în cadrul căreia să efectueze și să participe în mod direct sau indirect Ia administrarea organizației prin activități de racket, faptă prevăzută și pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secțiunile 1962(d)

(Titlul 50 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1705(a) și 1705(c): Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 3238 și 3551 și urm.)

Cap de acuzare doi - tentativă de efectuare de tranzacții ilicite care implică un Terorist Global Desemnat în mod Special

(Titlul 50 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1705(a) și 1705(c): Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 3238 și 3551 și urm.)

Cap de acuzare trei - conspirație la spălare de bani

(a) efectueze una sau mai multe tranzacții financiare în cadrul și care au afectat comerțul interstatal și internațional, și anume: transferul și livrarea de valută din Statele Unite și transferul și vânzarea titlului de proprietate imobiliară și anume: Sediul Central, tranzacții care, de fapt, au implicat veniturile provenite din activități ilegale specificate, și anume: infracțiuni incriminate de IEEPA, cu încălcarea prevederilor din Titlul 50 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1705 (denumită în continuare "activitatea Ilegală Specificată") știind că bunurile implicate în aceste tranzacții financiare reprezentau veniturile provenite dintr-o anumită formă de activitate ilegală, (i) cu intenția de a promova desfășurarea unei astfel de Activități Ilegale Specificate, contrar prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956(a)(1)(A)(i) și (ii) știind că tranzacțiile au fost concepute, în totalitate sau în parte, pentru a ascunde și disimula natura, locul, sursa, proprietatea și controlul produselor unei astfel de activități ilegale specificate, contrar prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956(a)(1)(B)(i); și (b) să transporte, să transmită și să transfere instrumente monetare și fonduri din unul sau mai multe locuri aflate în Statele Unite către și prin unul sau mai multe locuri aflate în afara Statelor Unite, și anume China și Liban, (i) cu intenția de a promova desfășurarea Activității Ilicite Specificate, contrar prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956(a)(1)(A)(i) și (ii) cunoscând că instrumentele monetare și fondurile implicate în transportul, transmiterea și transferuri reprezentau produsul unei anumite forme de activitate ilicită și că astfel de transporturi, transmiteri și transferuri au fost concepute, în totalitate sau parțial, pentru a ascunde și disimula natura, locația, sursa, proprietatea și controlul produsului unei astfel de Activități Ilicite Specificate, contrar prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, 1956(a)(1)(B)(i)

(Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1956(a), 3238 și 3551 și urm.)"

În continuare, Curtea de Apel București a observat că Rechizitoriul nr. x înregistrat la data de 27.01.2023 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York a fost emis (și) pe numele persoanei extrădabile A., ca urmare a votului exprimat în acest sens de către membrii Marelui Juriu, care a avut a examina dovezile privind comiterea infracțiunilor pentru care a fost inculpată persoana extrădabilă pe teritoriul statului american, stabilind caracterul suficient al faptelor și dovezilor că s-au comis infracțiunile, dar și că acestea au fost comise de inculpat (în acest sens declarația sub jurământ, în susținerea cererii de extrădare a domnului C., procuror în cadrul Biroului de Procuratură al Statelor Unite pentru Districtul de Est din New York, din data de 02.03.2023 care conține, de altfel, și un scurt istoric al cazului din punct de vedere procedural și declarația sub jurământ a agentului special al D.) reprezintă o informație, în accepțiunea art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, de natură să ofere și ea motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunile pentru care se cere extrădarea.

Or, din aceste puncte de vedere, s-a apreciat că textul art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 se referă la motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunile pentru care se cere extrădarea (standardul de probă fiind astfel net inferior celui necesar pentru dispunerea unei soluții de condamnare), pe de altă parte, la aceleași informații din care să reiasă îndeplinirea aceleiași condiții. În aceste sens, contrar celor invocate de către apărătorii persoanei extrădabile, la acest moment informațiile comunicate de către autoritățile judiciare americane sunt suficiente pentru a conduce la reținerea concluziei existenței de "motive rezonabile" de a se crede că persoana căutată ar fi săvârșit infracțiunile pentru care se efectuează cercetări, în această procedură instanța solicitată nefiind aptă de a verifica pe fond acuzația penală. (atât fiecare dintre cele trei acuzații, cât și procedura anterioară prin care persoana solicitată a fost desemnată în calitatea de terorist global special desemnat). Ca atare, înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către persoana solicitată, prin apărător, atestă faptul că aceasta a contestat, în decursul anilor precedenți emiterii rechizitoriului, procedura prin care i-a fost atribuită această calitate, fără ca autoritățile judiciare americane să fi retras, revocat, revenit asupra măsurii. În acest context, se reține că prezenta instanță, în procedura extrădării, nu are competențe de aprecia cu privire la aceste aspecte, cu privire la procedura și motivele pentru care persoana extrădabilă a fost încadrată în categoria de persoane amintită, ci nu poate decât să constate că există motive rezonabile. în sensul că, persoana extrădabilă, astfel cum a fost desemnată ai "finanțator principal al organizației Hezbollah care a furnizat organizației Jezbollah asistență financiară de mai mulți ani și a furnizat milioane de dolari organizației Hezbollah proveniți din activitățile sale de afaceri din Belgia, Liban, Irak și din întreg teritoriul din Africa de Vest" ar fi încălcat interdicțiile ce rezultă din desemnarea sa în calitatea amintită, prin pretinsa săvârșire a faptelor expuse anterior, in extenso.

Totodată, s-a apreciat că, potrivit art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării.

Curtea a mai constatat că au fost atașate dispozițiile legale aplicabile din C. pen. al Statelor Unite ale Americii.

În continuare, curtea a reținut că este îndeplinită și condiția dublei incriminări, dar și condiția limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea, condiții prevăzute de art. 2 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007.

Potrivit acestor din urmă dispoziții legale, o infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârșirea oricăreia dintre aceste infracțiuni. Nu în ultimul rând, indiferent dacă legea statului solicitant și statului solicitat încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiune în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie.

Astfel, faptele pentru care este cercetată persoana extrădabilă pare că au fost săvârșite pe teritoriul statului american, astfel cum mai sus au fost prezentate și sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii de maxim 20 de ani (capătul trei de acuzare), au corespondent în legislația penală română, realizând elementele de tipicitate ale infracțiunilor prevăzute de art. 35 și 36 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, pedepsite cu închisoarea de la 5 la 12 ani, precum și a infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Îndeplinirea acestor condiții analizate a fost contestată de persoana extrădabilă, susținându-se, pe de o parte, că infracțiunea nu a fost săvârșită pe teritoriul Statelor Unite și, pe de altă parte, că faptele pentru care este cercetat nu ar fi incriminate și de legea statului solicitat, câtă vreme, în esență, acuzația de finanțare a organizației Hezbollah nu face parte din descrierea faptei imputate persoanei extrădabile prin rechizitoriu, desemnarea acestuia ca terorist special global desemnat ar fi urmare a unei proceduri administrative, iar faptele au rămas doar în etapa actelor premergătoare nepedepsibile câtă vreme conspirația în vederea efectuării tranzacțiilor financiare ilicite a rămas fără rezultat.

Din primul punct de vedere, contrar acestora, Curtea de Apel București a făcut trimitere la cele reținute în cuprinsul rechizitoriului, în care se prevede că faptele ar fi fost săvârșite în Districtul de Est din Statul New York. Ca atare, s-a remarcat că este îndeplinită condiția ca faptele pentru care se efectuează cercetări să fi fost săvârșite pe teritoriul statului solicitant, de vreme ce fapta de a conspira în efectuarea de tranzacții financiare ilicite, în calitate de autor, instigator ori complice, nu presupune în mod necesar și prezenta fizică a participantului la locul desfășurării activității infracționale. De altfel, potrivit art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare. În acest sens, se reține că, potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. Or, urmarea presupuselor fapte imputate este tocmai activitatea prin care s-au încălcat interdicțiile impuse de autoritățile judiciare americane, ca urmare a desemnării persoanei solicitate ca terorist global special desemnat.

În ceea ce privește celelalte susțineri, în sensul că faptele presupus săvârșite nu ar putea fi încadrate în infracțiunile amintite anterior, prevăzute de legislația din România, curtea a reținut că, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, diferențele existente între calificarea juridică și denumirea dată aceleiași infracțiuni de legile celor două state nu prezintă relevanță, dacă prin convenție internațională sau, în lipsa acesteia, prin declarație de reciprocitate nu se prevede astfel. Curtea a avut în vedere descrierea faptelor imputate persoanei extrădabile, respectiv că aceasta, în calitatea de terorist global special desemnat (persoană care ar fi acționat pentru sau în numele organizației Hezbollah, respectiv a acordat asistența, sponsorizare sau a furnizat sprijin financiar, material sau tehnologic pentru, sau servicii financiare sau alte servicii pentru sau în sprijinul organizației Hezbollah"), a conspirat în vederea efectuării de tranzacții ilicite, ar fi încercat să efectueze asemenea tranzacții și ar fi conspirat la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. Ca atare, instanța fondului a observat că întreaga situație de fapt a fost avută în vedere în cuprinsul rechizitoriului și, contrar celor susținute de persoana extrădabilă, situația de fapt expusă fiind de natură a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 35 și 36 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, pedepsite cu închisoarea de la 5 la 12 ani, precum și a infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Totodată, curtea a mai reținut și împrejurarea că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea nu sunt infracțiuni politice [fiind deplin respectate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007], că în cauză nu se pune problema nici a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale potrivit legii statului solicitant (art. 6 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007), iar persoana extrădabilă este o persoană urmărită penal, în cauza indicată anterior pentru săvârșirea celor trei de acuzare, care nu vor mai fi reluate, totodată, pe numele lui fiind emis mandatul de arestare indicat.

Curtea a reținut și faptul că, pentru aceleași infracțiuni pentru care se solicită extrădarea, persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată în statul solicitat (art. 5 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007).

De asemenea, a constatat că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Astfel, referitor la motivul obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, constând în aceea că "nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România", Curtea constată că, pe de o parte, acesta nu poate fi analizat în procedura finalizată cu emiterea mandatului de arestare emis la data de 27.01.2023 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York, iar pe de altă parte, că extrădarea persoanei extrădabile se solicită tocmai pentru participarea la procedura derulată în fața autorităților judiciare americane, cu respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil, care implică și participarea persoanei acuzate in personam la proces.

Referitor la motivul opțional de refuz al extrădării, invocat de persoana extrădabilă, motiv prevăzut de art. 22 din Legea nr. 302/2004, constând în aceea că "predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.", curtea a arătat că, în susținerea acestora s-a invocat, în esență, împrejurarea că desemnarea inculpatului ca terorist global special desemnat este de natură a determina persoana extrădabilă să se teamă pentru viața sa și pentru integritatea sa fizică. Curtea reține, însă, că desemnarea în această calitate a persoanei extrădabile, în lipsa altor elemente, nu poate fi, prin sine, considerată suficientă pentru a contura concluzia existenței unui potențial de consecințe de o gravitate deosebită, cu atât mai mult cu cât această calitate a fost acordată persoanei extrădabilă încă din anul 2018. Afirmațiile persoanei extrădabile în acest sens rămân la nivelul de simple alegații, în lipsa altor elemente suplimentare care să poată fi analizate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana extrădabilă A., solicitând, în esență, admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, în principal, respingerea cererii de extrădare formulată de autoritățile din SUA, pentru argumentele detaliat prezentate în concluziile redate în practicaua prezentei decizii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 31 martie 2023, fiind stabilit prim termen la data de 06 aprilie 2023.

La termenul din data de 06 aprilie 2023, în cauză s-a acordat termen în vederea emiterii unei adrese către Ministerul Justiției- Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară, în vederea acordării sprijinului necesar pentru obținerea de la autoritatea judiciară competentă din Statele Unite ale Americii, implicată în procedura de extrădare a unor informații detaliate privind locul de deținere în care va fi plasată persoana extrădabilă în ipoteza admiterii cererii de extrădare, condițiile de detenție specifice acestui loc și dacă există un risc de supunere a acesteia la tratamente inumane sau degradante având în vedere calitatea de terorist special global desemnat atribuită acesteia în statul solicitant.

Analizând contestația formulată de persoana extrădabilă A. prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale relevante în materie, Înalta Curte o apreciază nefondată, pentru următoarele considerente:

Obiectul procedurii pendinte îl constituie solicitarea autorităților judiciare americane de extrădare și predare a persoanei extrădabile A., persoană cu dublă cetățenie, libaneză și belgiană, față de care a fost emis mandat de arestare la data de 27.01.2023 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York, în vederea urmăririi pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la efectuarea de tranzacții ilegale care implică un terorist global special desemnat, cu încălcarea prevederilor Secțiunii 1705 din Titlul 50 din Codul Statelor Unite pentru care pedeapsa maximă este de 20 de ani închisoare, tentativă de a efectua tranzacții ilegale cu implicarea unui terorist global special desemnat, cu încălcarea prevederilor Secțiunii 1705 din Titlul 50 din Codul Statelor Unite, pentru care pedeapsa este de 20 de ani închisoare și conspirație la spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor Secțiunii 1956 din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, pentru care pedeapsa maximă este de 20 ani închisoare.

În acest context factual, procedând, prioritar, la stabilirea cadrului normativ care guvernează prezenta cauză, Înalta Curte constată, similar primei instanțe că, în cauza sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, dar și dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române, iar dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd expressis verbis că "prezenta lege se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate".

În raport cu dispozițiile legale aplicabile, în consens cu prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autoritățile americane.

În ceea ce privește condițiile de formă, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare americane au înaintat documentele prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, cererea de extrădare fiind însoțită de informații privind identitatea și localizarea probabilă a persoanei căutate; informații care descriu faptele care stau la baza infracțiunii și un scurt istoric al cazului din punct de vedere procedural; textele legale relevante care reglementează elementele constitutive ale infracțiunii pentru care se solicită extrădarea; pedeapsa pentru infracțiunea pentru care se solicită extrădarea; prescripția răspunderii penale și informații privind aplicarea acestora în cazul infracțiunii pentru care se solicită extrădarea.

De asemenea, cererea de extrădare a fost însoțită de copia mandatului de arestare emis de un judecător, copia actului de acuzare și informații de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunea pentru care se cere extrădarea. Se impune a se preciza faptul că persoana extrădabilă a luat cunoștință de actele transmise de autoritățile americane în limba engleză, susținerile acestuia în sensul că nu cunoaște motivele extrădării fiind, în acest context, lipsite de fundament obiectiv cu atât mai mult cu cât acesta a beneficiat de asistență judiciară din partea unui avocat, fiind asigurată și prezența unui interpret pe parcursul procedurii.

Referitor la condițiile de fond, se reține că persoana extrădabilă este urmărită penal pe teritoriul Statelor Unite pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

a) capătul de acuzare unu - conspirație de asociere a unei organizații în cadrul căreia să efectueze și să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizației prin activități de racket, faptă prevăzută și pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secțiunile 1962(d)

b) capătul de acuzare doi - tentativă de efectuare de tranzacții ilicite care implică un Terorist Global Desemnat în mod Special, faptă prevăzută și pedepsită de Titlul 50 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1705(a) și 1705(c): Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 3238 și 3551 și urm.

c) capătul de acuzare trei - conspirație la spălare de bani faptă prevăzută și pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunile 1956(a), 3238 și 3551 și urm.).

Înalta Curte constată că persoana extrădabilă A. este subiectul Rechizitoriului nr. x înregistrat la data de 27.01.2023 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului New York, iar situația de fapt a fost descrisă pe larg de către instanța fondului.

Se constată astfel, că ne regăsim în ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 care se referă la motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunile pentru care se cere extrădarea.

Totodată, art. 2 din același tratat prevede că o infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă, tentativa, asocierea sau participarea la săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate putând de asemenea da loc la predare.

În ce privește criteriile de evaluare a condiției dublei incriminări, dispozițiile art. 2, alin. (3) lit. a) din același tratat statuează expres în sensul că o infracțiune dă loc la extrădare indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie.

Evaluând în aceste coordonate condiția dublei incriminări, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta este îndeplinită cu privire la toate cele trei fapte ce formează cele trei capete de acuzare menționate în rechizitoriul autorităților judiciare americane, criticile contestatorului nefiind fondate sub acest aspect.

Astfel, din descrierea faptei de conspirație de asociere a unei organizații în cadrul căreia să efectueze și să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizației prin activități de racket, Înalta Curte reține că persoana extrădabilă este cercetată pentru că, în perioada mai 2018 și ianuarie 2023, împreună cu alții a conspirat pentru încălcarea uneia sau mai multor licențe, ordine, reglementări și interdicții emise în temeiul IFEPA.

În legea penală română fapta pentru care este cercetat contestatorul are corespondent în art. 367 din C. pen. care reglementează aceeași împrejurare și care o sancționează cu pedeapsa de la 1 la 5 ani, iar în varianta agravantă prevăzută de alin. (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

În ceea ce privește infracțiunea de tentativă de efectuare de tranzacții ilicite, constând în aceea că, în aceeași perioadă, împreună cu mai multe persoane, cu bună știință a decis să încalce și să creeze condiții pentru încălcarea uneia sau a mai multe licențe este reglementată în legislația autohtonă, în cuprinsul dispozițiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, potrivit cărora "constituie infracțiune de finanțare a terorismului colectarea sau punerea la dispoziție, direct ori indirect, de fonduri, licite sau ilicite, cu intenția de a fi folosite sau cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot ori în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism sau pentru susținerea unei entități teroriste și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, tentativa fiind sancționată, conform art. 371 din aceeași lege", în noțiunea de entitate teroristă, așa cum este prevăzută de dispozițiile art. 4 din același act normativ încadrându-se persoana, gruparea, grupul structurat sau organizația care, prin orice mijloc, direct sau indirect "a) comite sau participă la acte de terorism; b) se pregătește să comită acte de terorism; c) promovează sau încurajează terorismul; d) sprijină, sub orice formă, terorismul".

Cu privire la infracțiunea vizată de al treilea capăt de acuzare, Înalta Curte constată că descrierea infracțiunii de conspirație la spălare de bani, constând în aceea că, în aceeași perioadă, împreună cu alte persoane a conspirat să efectueze una sau mai multe tranzacții financiare și au efectuat transferul și livrarea de valută din Statele Unite și transferul și vânzarea titlului de proprietate imobiliară, și anume: Sediul Central, tranzacții care, de fapt, au implicat veniturile provenite din activități ilegale, știind că bunurile implicate în aceste tranzacții financiare reprezentau veniturile provenite dintr-o anumită formă de activitate ilegală, cu intenția de promova desfășurarea unei astfel de activități ilegale specificate, știind că tranzacțiile au fost concepute, în totalitate sau în parte, pentru a ascunde și disimula natura, locul, sursa, proprietatea și controlul produselor unei astfel de activități; să transporte, să transmită și să transfere instrumente monetare și fonduri din una sau mai multe locuri aflate în Statele Unite către și prin unul sau mai multe locuri aflate în afara Statelor Unite, cu intenția de a promova activități ilicite specificate, cunoscând că instrumentele monetare și fondurile implicate în transportul, transmiterea și transferuri au fost concepute, în totalitate sau parțial, pentru a ascunde și disimula natura, locația, proprietatea și controlul produsului unei astfel de activități ilicite.

Această infracțiune are corespondent în legislația penală română, fiind incriminată în Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în art. 49. Care prevede: "(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. (2) Tentativa se pedepsește.

Așadar, se constată îndeplinită, atât condiția dublei incriminări, cât și condiția privind durata minimă a pedepsei pentru infracțiunile care dau loc la predare, atât în statul solicitant, cât și în statul solicitat.

Totodată, se constată că, în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, expres stipulate în art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, și cele asimilate lor, prevăzute de art. 33 și art. 34 din aceeași lege, dar nici cele opționale prevăzute de art. 22 și niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele prevăzute la art. 4 - 7 din Tratatului între Statele Unite ale Americii și România, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Deși contestatorul a formulat opoziție la extrădare, Înalta Curte apreciază că argumentele sale nu se încadrează în dispozițiile art. 49 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora "opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare" (alin. (3), ci, dimpotrivă, observă că acesta nu și-a contestat în niciun moment identitatea.

Nu în ultimul rând se reține, sub aspectul competenței, că persoana extrădabilă A. este cercetat în Statele Unite în virtutea principiului teritorialității, de vreme ce bunurile ce urmau a face obiectul presupuselor infracțiuni de care este acuzat contestatorul se află pe teritoriul SUA [art. 2 alin. (4) din Tratatul bilateral de extrădare, art. 29 din Legea nr. 302/2004 republicată]. Astfel, infracțiunea de spălarea banilor reținută în sarcina inculpatului a presupus transferuri de instrumente monetare și fonduri din SUA în afara Statelor Unite, așa cum s-a expus deja.

În raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că prima instanță, în mod judicios a autorizat extrădarea și predarea către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. (cetățean cu dublă cetățenie - libaneză și belgiană, posesor al pașaportului nr. x emis de autoritățile libaneze la data de 28.09.2020 și al pașaportului nr. x emis de autoritățile belgiene la data de 13.12.2016, valabil până la data de 12.12.2023).

Cu referire la critica formulată în contestație de persoana solicitată, vizând nemotivarea sentinței contestate, instanța de control judiciar, Înalta Curte consideră că nu poate fi reținut acest motiv de contestație întrucât, din examinarea acestuia rezultă că instanța de fond a făcut o analiză exhaustivă asupra cererii formulate de autoritățile americane, precum și a dispozițiilor legale ale Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Evaluând celelalte critici formulate de contestatorul persoană extrădabilă, Înalta Curte mai reține că, prin criticile formulate, acesta a susținut faptul că hotărârea de extrădare a fost soluționată de către un complet de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, care nu avea competența să judece, în raport, cu dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, a solicitat ca instanța de control să constate că, în mod nelegal au fost respinse toate solicitările de probatorii de către instanța de fond, prin această abordare fiind încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, dar și art. 3 din Convenție, existând riscul de a fi supus unor tratamente inumane în centrul de detenție.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că cererea de extrădare nu a fost soluționată de un judecător de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, completul de judecată fiind compus dintr-un judecător, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 42 din Legea de cooperare judiciară, nefiind încălcată nicio normă privind compunerea acestuia.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se soluționează de un complet format dintr-un judecător al secției penale a curții de apel componente, în cuprinsul hotărârii atacate nefiind făcută nicio mențiune, în sensul că ar fi fost pronunțată de un judecător de drepturi și libertăți.

Totodată, în cauză nu au fost constatate indicii privind nerespectarea dreptului la un proces echitabil în sensul Convenției Europene, nu s-au constatat încălcări ale prevederilor privind cooperarea judiciară și nu s-au identificat motive de fond pentru ca autoritatea judiciară română să refuze extrădarea în prezenta cauză.

Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, extrădarea a fost cerută pentru ca persoana extrădabilă să fie cercetată pentru faptele menționate în rechizitoriul nr. x și pentru care s-a emis un mandat de arestare și nu se poate susține că autoritățile judiciare americane nu garantează persoanelor a căror extrădare a fost solicitată, o procedură de judecată care să le salvgardeze dreptul la apărare.

De asemenea, Înalta Curte consideră că nici critica cu privire la nerespectarea dreptului la un proces echitabil în procedura administrativă de desemnare ca special global terorist nu poate fi examinată în prezenta cauză, întrucât tocmai prin natura juridică a acesteia excedează cadrului legal instituit de Legea nr. 302/2004 în art. 21 alin. (1) lit. a), referitor la dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției, procedura în care s-a formulat cererea de extrădare vizând o acuzație penală în fața instanței și nicidecum o procedură administrativă ale cărei reguli speciale nu presupun desfășurarea unui proces.

Cu referire la critica vizând condițiile degradante de detenție din SUA, care ar putea expune persoana extrădabilă unui tratament incompatibil cu art. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit căruia "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.", sens în care s-a invocat cauza Trabelsi împotriva Belgiei din 4 septembrie 2014, Înalta Curte apreciază că nu poate reține încălcarea acestor dispoziții, prin raportare la actele depuse de apărare dar și la răspunsul înaintate de statul solicitant.

Așa cum reiese din relațiile furnizate de Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii Înalta Curte apreciază că sunt date suficiente pentru a se crea convingerea instanței că, odată predat, A. nu va fi expus pe durata custodiei lui de către autoritățile americane, unor tratamente contrare art. 1 din Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În cuprinsul acelorași relații s-a arătat că deținuții aflați în faza pre-procesuală sunt supuși acelorași condiții de detenție ca deținuții condamnați aflați în custodia E. și au acces la aceleași servicii medicale, dentare, psihologice și psihiatrice ca și deținuții condamnați. De asemenea, E. asigură persoanelor private de libertate un mediu sigur, spațiu, lumină, ventilație, curățenie, hrană, recreere în aer liber, îngrijire medicală și posibilități de învățământ, condiții care nu pot să fie catalogate drept tratamente inumane sau degradante.

Totodată, cauza invocată în argumentarea acestui motiv de contestație nu are legătură cu cauza pendinte, persoana extrădabilă neregăsindu-se în situația avută în vedere în cauza Trabelsi împotriva Belgiei, cu argumentarea că pentru a constata încălcarea art. 3 din Convenție, curtea a analizat dacă pedeapsa detențiunii pe viață de care era pasibil reclamantul era ireductibilă de jure și de facto.

Nu în ultimul rând, nici înscrisurile și nici jurisprudența depusă de apărătorul ales al contestatorul persoană extrădabilă, respectiv rapoarte, opinii și observații ONU, extrase de articole de presă și cauza Elmagharaby c. Ashcroft, nu se susțin în contextul concret al cauzei, față de relațiile primite din partea autorităților judiciare americane.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 58/F din data de 28 martie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 58/F din data de 28 martie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limbă engleză se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2023.

GGC - NN