ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 146/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.624/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în Dosarul nr. 5.391/107/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulat un punct de vedere la raport de pârâta Casa Națională de Pensii Publice.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din 7 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 5.391/107/2023, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a dispus, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă reclamanții, angajați ai Casei Județene de Pensii Alba, desfășurând activitatea de evaluare a dosarelor de pensie în vederea recalculării pensiilor, raportat la Reforma R8 - Reforma sistemului public de pensii din PNRR, pot fi considerați personal încadrat într-o instituție publică și nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile sau personal implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență, prevăzut de art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, raportat și la Hotărârea Guvernului nr. 234/2023, fiind astfel îndreptățiți să beneficieze de majorarea de până la 50%, calculată la salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv alocat activităților în cadrul PNRR.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 noiembrie 2024 cu nr. 2.624/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 5 mai 2025. II. Dispozițiile legale și infralegale relevante

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " Art. 16. - (1) Personalul din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, precum și personalul implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență prevăzut la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, aprobată prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare cu până la 50%, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat. Această majorare se aplică proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 7 septembrie 2020, aprobată prin Legea nr. 230/2021, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020) " Art. 6. - (1) La nivelul beneficiarilor de fonduri din PNRR se pot constitui unități de implementare și monitorizare a proiectelor, prin decizie a conducătorului unității în cadrul căreia funcționează unitatea de implementare și monitorizare. Dimensionarea personalului necesar gestionării proiectelor aferente PNRR are loc în funcție de evoluția etapelor de implementare a acestora cu respectarea principiilor de gestionare eficientă a fondurilor alocate. Personalul care desfășoară activități în cadrul unităților de implementare și monitorizare a proiectelor, din cadrul beneficiarilor instituții publice, beneficiază de majorarea prevăzută la art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2021 privind stabilirea cadrului instituțional și financiar pentru gestionarea fondurilor europene alocate României prin Mecanismul de redresare și reziliență, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1178 din 14 decembrie 2021, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 178/2022, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2021) " Art. 3. - Instituțiile și organismele cu atribuții în coordonarea, gestionarea și controlul fondurilor acordate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență sunt: (...) e) instituțiile responsabile de implementarea reformelor și/sau investițiilor stabilite în cadrul PNRR, denumite în cele ce urmează coordonatori de reforme și/sau investiții, cu care MIPE încheie acorduri de finanțare, ministerele/instituțiile/agențiile responsabile de implementarea reformelor și/sau investițiilor, inclusiv investițiile specifice locale, componentelor aferente reformelor și/sau investițiilor, respectiv Secretariatul General al Guvernului, în calitate de responsabil de implementare de reforme și/sau investiții sau de componente aferente reformelor și/sau investițiilor, inclusiv investiții specifice locale, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, precum și ministerele care au în subordine/coordonare/sub autoritate entități responsabile de implementarea componentelor aferente reformelor și/sau investițiilor; (...)"

Regulamentul-cadru privind criteriile pe baza cărora se stabilește procentul de majorare salarială pentru persoanele prevăzute la art. 16 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și condițiile de înființare a posturilor în afara organigramei în cadrul instituțiilor și/sau autorităților publice care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau prin Mecanismul de redresare și reziliență, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 234/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 16 martie 2023 (Hotărârea Guvernului nr. 234/2023) " Art. 4. - (1) Personalul din cadrul instituției și/sau autorității publice, nominalizat, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, precum și pentru implementarea proiectelor finanțate prin Mecanismul de redresare și reziliență, pe perioada în care își desfășoară activitatea în aceste condiții, beneficiază de o majorare a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, cu până la 50%, în funcție de timpul efectiv lucrat lunar pentru activitățile proiectului și prevăzute corespunzător în fișa postului, după cum urmează: a) până la 20 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 10%; b) între 21 și 40 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 20%; c) între 41 și 60 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 30%; d) între 61 și 80 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 40%; e) peste 80 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 50%."

Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 76 din 14 februarie 2023 " Art. I. - Potrivit art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2021, se constituie Unitatea de Implementare Proiect, numită în continuare UIP. Art. 2. - Unitatea de Implementare Proiect, prevăzută la art. 1, este alcătuită din angajații CNPP și/sau din instituțiile aflate în subordine, responsabili pentru fiecare etapă/intervenție/măsură prevăzută în PNRR, după cum urmează: (...) b) persoanele nominalizate în cadrul UIP sunt cele menționate în Anexele nr. 1-5, corespunzător activităților cuprinse în Componenta nr. 8 - Reforma nr. 6 din PNRR; c) atribuțiile specifice fiecărei structuri din cadrul CNPP, în raport cu atribuțiile generale ale membrilor UIP, potrivit competențelor și pregătirii profesionale, vor fi incluse în anexa la fișa postului. (...) Art. 4. - Personalul nominalizat în anexele nr. 1-5 ale prezentului ordin beneficiază de majorarea salariilor de bază cu până la 50%, indiferent de numărul proiectelor în care este implicat, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, coroborate cu prevederile art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017. Această majorare se aplică proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect."

Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 390 din 6 iunie 2023 " Art. 1. - Se anulează Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 79 din 14 februarie 2023, având în vedere temeiul legal eronat care a stat la baza emiterii lui, respectiv art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2021, care se referă la coordonatorii de reformă." III. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență la 28 decembrie 2023, reclamantul Sindicatul "Liber Pensii" Alba, în reprezentarea a 17 membri de sindicat, funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii Alba, a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii Publice să vireze sumele necesare ordonatorului terțiar de credite, reprezentând diferențele dintre drepturile salariale achitate și cele cuvenite pentru lunile martie-mai 2023, ca urmare a majorării salariului de bază lunar, proporțional cu timpul alocat activităților din cadrul PNRR, prin raportare la fiecare raport de activitate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, precum și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Alba să plătească aceste diferențe salariale, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare.

Reclamanții au susținut că, în temeiul art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 și al art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017, sunt îndreptățiți să beneficieze de majorarea salariului de bază cu până la 50%, proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect, învederând că, în anexa nr. 5 la Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023, au fost nominalizați ca membri/experți ai unității de implementare a proiectului, că fișele de post au fost completate cu atribuții specifice implementării PNRR, că au întocmit rapoarte pentru lunile martie-mai 2023, prin care fac dovada activităților prestate în cadrul proiectului Evaluarea dosarelor de pensii în vederea recalculării acestora, cuprinse în componenta PNRR C8 - Reforma fiscală și reforma sistemului de pensii, precum și că Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023 a produs efecte juridice până la momentul anulării sale, astfel că nu le pot fi afectate drepturile deja câștigate.

Pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Alba au solicitat respingerea acțiunii, susținând că, din moment ce responsabilitatea implementării reformelor din cadrul PNRR aparține Ministerului Muncii și Protecției Sociale, iar nu Casei Naționale de Pensii Publice, a fost emis Ordinul nr. 390 din 6 iunie 2023, prin care a fost anulat Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023, constatându-se că nu se impune înființarea unității de implementare a proiectului la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice, întrucât aceasta este beneficiar, iar nu coordonator de reforme. Au mai precizat pârâtele că Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023 nu a produs efecte juridice până la momentul anulării lui, întrucât, conform anexei 1 la Contractul de finanțare nr. 2.375 din 26 mai 2022, termenele de desfășurare a activității figurează în trimestrul IV al anului 2023, precum și că activitatea de evaluare a dosarelor de pensii, pe care se bazează rapoartele de activitate din lunile martie-mai 2023, nu se încadrează în tipul de activități specifice pentru implementarea PNRR, nefiind realizată în baza Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2024), ci în temeiul art. 157 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 127/2019).

Prin Încheierea de ședință din 7 noiembrie 2024, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, suspendând judecata până la soluționarea sesizării. IV. Punctul de vedere al părților

Părțile nu au exprimat un punct de vedere asupra chestiunii de drept. V. Punctul de vedere al instanței de trimitere

Cu privire la admisibilitatea sesizării, instanța de trimitere a apreciat că singura condiție impusă de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, condiție pe care a considerat-o îndeplinită. Prin încheierea de sesizare s-a mai arătat că nu trebuie verificată condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, întrucât legiuitorul a prevăzut că sesizarea este obligatorie, nelăsând la aprecierea instanței care judecă procesul evaluarea dificultății chestiunii de drept.

Punctul de vedere al instanței de trimitere asupra chestiunii de drept este acela că, pentru analiza condițiilor de acordare a drepturilor salariale de care pot beneficia persoanele desemnate să îndeplinească atribuții pentru implementarea proiectelor în cadrul PNRR, trebuie să se țină seama de existența unei nominalizări a acestora, de o manieră justificată și conformă cu prevederile legale, context în care instanța de trimitere a apreciat că, în ipoteza anulării actului administrativ prin care angajații au fost nominalizați în cadrul unității de implementare a proiectului, pentru motivul că instituția angajatoare nu poate înființa unitatea de implementare a proiectului și nici nominaliza persoane în cadrul acesteia, angajații respectivi nu pot beneficia de majorarea salariului de bază cu până la 50%. VI. Jurisprudența instanțelor naționale

Curțile de apel nu au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, însă au comunicat puncte de vedere teoretice ale judecătorilor.

Într-o primă opinie s-a apreciat că angajații unei case județene de pensii nu pot beneficia de majorarea salariului de bază cu până la 50%, în situația în care activitatea de evaluare a dosarelor de pensie s-a efectuat în temeiul art. 157 din Legea nr. 127/2019 sau în ipoteza în care s-a revocat actul administrativ prin care au fost nominalizați în cadrul PNRR, în considerarea faptului că instituția angajatoare nu putea înființa unitatea de implementare a proiectului și nici nominaliza persoane în cadrul ei.

Într-o altă opinie s-a arătat că, de principiu, angajații unei case județene de pensii, care desfășoară activitatea de evaluare a dosarelor de pensie, raportat la R8 - Reforma sistemului public de pensii din PNRR, pot fi considerați personal implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență, prevăzut la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, fiind îndreptățiți să beneficieze de majorarea salariului de bază cu până la 50%. S-a argumentat că actul administrativ prin care s-a constituit unitatea de implementare a proiectului a produs efecte juridice, fiind prestată activitatea de către funcționarii publici nominalizați în cadrul unității de implementare a proiectului, astfel că nu poate fi negat dreptul acestora de a beneficia de majorarea de până la 50%, fiind lipsită de relevanță revocarea ulterioară a actului administrativ respectiv.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VII. Jurisprudența Curții Constituționale a României și a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În urma consultării jurisprudenței Curții Constituționale a României și a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Pentru a evalua dacă sesizarea este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariției practicii neunitare la nivel național - se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Sesizarea este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ ce cuprinde unele norme derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4 din ordonanța de urgență anterior menționată.

Sesizarea formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate anterior enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința privind existența unei chestiuni de drept.

Prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun, drept condiție de admisibilitate a sesizării, existența unei chestiuni de drept, iar, potrivit preambulului ordonanței, la adoptarea sa s-a ținut seama și de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept". Așa fiind, jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în legătură cu această condiție, rămâne actuală și după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Sub un prim aspect, se reține că, potrivit jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru a se putea considera că există o chestiune de drept, caracterul complex și/sau precar al normei legale, de natură a conduce la interpretări diferite, trebuie să rezulte din încheierea de sesizare, completul învestit cu soluționarea litigiului fiind ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare, care să prezinte dificultate și care să conducă la riscul unor dezlegări diferite din partea instanțelor de judecată (Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021).

Din această perspectivă se constată caracterul inform al încheierii de sesizare, în contextul în care instanța de trimitere a apreciat, fără temei legal, faptul că singura condiție impusă de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

După cum s-a arătat, sesizarea formulată în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 are ca obiect o chestiune de drept, iar încheierea de sesizare trebuie să respecte dispozițiile art. 520 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, de la care legea specială nu derogă, respectiv să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării. De altfel, această obligație rezultă și din prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care impun completului de judecată să verifice și să constate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate și să dispună sesizarea instanței supreme doar dacă rezultatul acestor verificări este afirmativ. În lipsa verificării tuturor condițiilor de admisibilitate, sesizarea nu îndeplinește condițiile legii, iar instanța supremă nu se poate substitui instanței de trimitere în ceea ce privește identificarea și enunțarea unei chestiuni de drept cu privire la care se solicită o dezlegare de principiu (Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024).

Prin urmare, este îndeosebi necesar ca instanța de trimitere să expună, în cuprinsul încheierii de sesizare, argumentele din care rezultă existența unei chestiuni de drept. În lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că este vorba despre o normă legală imperfectă, incompletă, neclară sau contradictorie, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice, susceptibile a genera practică neunitară, fiind necesară intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice (Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021).

În al doilea rând, se reține că, potrivit jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie denaturat de la scopul său firesc, nu trebuie declanșat în scopul tranșării aspectelor litigioase, aplicarea dispozițiilor legale la circumstanțele particulare ale litigiului fiind în competența exclusivă a instanței învestite cu soluționarea cauzei (Decizia nr. 46 din 19 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 19 septembrie 2017; Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024). Ca atare, dacă, prin sesizarea formulată, nu se urmărește stabilirea înțelesului sau conținutului unei norme de drept, ci se are în vedere identificarea soluției ce trebuie pronunțată în cauză, nu se poate vorbi despre o chestiune de drept, în înțelesul art. 519 din Codul de procedură civilă și al art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Având în vedere modalitatea de formulare a întrebării ce constituie obiectul sesizării, se constată că nu este îndeplinită condiția privind existența unei chestiuni de drept, întrucât instanța de trimitere nu urmărește a obține interpretarea unei norme de drept incomplete, neclare sau contradictorii, ci chiar stabilirea elementelor faptice care conduc la soluționarea cauzei, din moment ce solicită să se stabilească dacă reclamanții (care sunt angajați ai Casei Județene de Pensii Alba și care afirmă că în perioada martie-mai 2023 au desfășurat activitatea de evaluare a dosarelor de pensie, în vederea recalculării acestora, în cadrul proiectului cuprins în componenta PNRR C8 - Reforma fiscală și reforma sistemului de pensii) pot fi considerați personal nominalizat sau implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență, prevăzut la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, și dacă sunt astfel îndreptățiți să beneficieze de majorarea salariului de bază cu până la 50%, proporțional cu timpul alocat activităților în cadrul PNRR.

Observând istoricul litigiului, modul de formulare a întrebării și punctul de vedere exprimat în cuprinsul încheierii de sesizare, se reține că instanța de trimitere nu evidențiază o problemă de interpretare a unei norme legale, ci solicită, în realitate, ca instanța supremă să stabilească ce efecte s-au produs asupra drepturilor salariale ale reclamanților, ca urmare a anulării Ordinului nr. 76 din 14 februarie 2023, emis de către președintele Casei Naționale a Pensiilor Publice.

Astfel, prin Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023, emis de președintele Casei Naționale de Pensii Publice, s-a constituit unitatea de implementare a proiectului (U.I.P.), alcătuită din angajații Casei Naționale de Pensii Publice și/sau din instituțiile subordonate, responsabili pentru fiecare etapă/intervenție/măsură prevăzută în PNRR, au fost nominalizate, în cadrul U.I.P., persoanele menționate în Anexele nr. 1-5 la acest ordin și s-a stabilit că atribuțiile specifice vor fi incluse în fișa postului. La art. 4 din acest ordin s-a prevăzut că personalul nominalizat în anexele nr. 1-5 beneficiază de majorarea salariilor de bază cu până la 50%, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, coroborate cu cele ale art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017, majorarea urmând a se aplica proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect.

Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023 a fost anulat prin Ordinul nr. 390 din 6 iunie 2023, emis tot de către președintele Casei Naționale de Pensii Publice, "având în vedere temeiul legal eronat care a stat la baza emiterii lui, respectiv prevederile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2021, care se referă la coordonatorii de reformă". Conform precizărilor din întâmpinări, Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023 a fost emis în mod nelegal, întrucât responsabilitatea implementării reformelor din cadrul PNRR aparține Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nu Casei Naționale de Pensii Publice, astfel că aceasta din urmă, având calitatea de beneficiar, nu de coordonator de reforme, nu putea înființa unitatea de implementare a proiectului la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice și nici nu putea nominaliza persoane în cadrul acestei unități.

Litigiul în care s-a formulat sesizarea a fost generat tocmai în urma emiterii Ordinului nr. 390 din 6 iunie 2023, ce a stat la baza refuzului plății diferențelor dintre drepturile salariale achitate și cele pretins cuvenite pentru lunile martie-mai 2023, reclamanții susținând că sunt îndreptățiți să beneficieze de majorarea salariului de bază cu până la 50%, întrucât Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023 a produs efecte juridice până la momentul anulării sale, astfel că nu le pot fi afectate drepturile deja câștigate.

În combaterea pretențiilor deduse judecății, pârâtele au învederat că Ordinul nr. 76 din 14 februarie 2023 nu a produs efecte juridice până la momentul anulării, întrucât, conform anexei 1 la Contractul de finanțare nr. 2.375 din 26 mai 2022, termenele de desfășurare a activității figurează în trimestrul IV al anului 2023. Au mai susținut pârâtele că activitatea de evaluare a dosarelor de pensii, pe care se bazează rapoartele de activitate din lunile martie-mai 2023, nu se încadrează în tipul de activități specifice pentru implementarea PNRR, nefiind realizată în baza Legii nr. 360/2023, ci în temeiul prevederilor art. 157 din Legea nr. 127/2019.

Aceste chestiuni privesc, în mod evident, soluționarea fondului cauzei, astfel că rămân în competența exclusivă a instanței de trimitere, care trebuie să stabilească faptele și să aplice normele de drept. Cu toate acestea, instanța de trimitere a ales să sesizeze instanța supremă, pentru a stabili dacă reclamanții pot fi considerați personal nominalizat sau implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență, astfel încât să beneficieze de majorarea salariului de bază cu până la 50%. Exprimându-și punctul de vedere asupra chestiunii sesizate, instanța de trimitere a arătat că, în ipoteza anulării actului administrativ prin care angajații au fost nominalizați în cadrul unității de implementare a proiectului, aceștia nu pot beneficia de majorarea salariului de bază cu până la 50%.

Demersul instanței de trimitere este inadmisibil, din moment ce solicită instanței supreme să se pronunțe nu asupra interpretării legii, ci asupra efectelor produse asupra drepturilor reclamanților în urma anulării unui act administrativ de către emitentul său. Or, interpretarea unitară a legii, dată în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, se referă la conținutul actelor normative, nu la efectele pe care le poate produce un act administrativ până la data anulării sale. Deși instanța de trimitere trebuia să indice care ar fi, în accepțiunea sa, dispoziția legală incompletă, neclară sau primitoare de mai multe înțelesuri, sesizarea nu se referă la o normă de drept care să necesite, în mod preventiv, o rezolvare de principiu.

Referitor la cadrul normativ, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanța de trimitere a identificat și a redat dispozițiile legale pe care le apreciază ca fiind relevante pentru soluționarea litigiului (art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, art. 3 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2021, art. 4 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 234/2023), însă nu a solicitat ca instanța supremă să interpreteze, de principiu, vreuna dintre aceste norme juridice, întrebarea formulată vizând o chestiune ce privește fondul pretențiilor deduse judecății. Din moment ce nu rezultă care ar fi dilema instanței de trimitere cu privire la posibile interpretări diferite ale cadrului legal, nu se poate reține existența unei chestiuni de drept care să necesite o dezlegare in abstracto din partea instanței supreme.

Pentru considerentele expuse, se constată că nu este îndeplinită cerința existenței unei chestiuni de drept, astfel că sesizarea este inadmisibilă.