Decizia nr. 89/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.472/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.380/86/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 24 octombrie 2024, în Dosarul nr. 3.380/86/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 208/2015), judecătorii desemnați în calitate de membri în biroul electoral de circumscripție beneficiază de dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006).

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 noiembrie 2024, cu nr. 2.472/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 17 martie 2025. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare Art. 109. - " (...) (2) Pe perioada cât funcționează birourile și oficiile electorale, membrii acestora, statisticienii, personalul tehnic auxiliar și operatorii de calculator se consideră detașați și primesc o indemnizație stabilită prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorității Electorale Permanente. Președinții birourilor electorale, locțiitorii acestora și membrii primesc indemnizația de la data încheierii proceselor-verbale de învestire."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare Art. 13. - " (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detașării, de următoarele drepturi: a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare; (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția I civilă la data de 11 octombrie 2023, cu nr. 3.380/86/2023, reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Sălaj, au solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii diurnei de detașare de 2% pe zi din indemnizația de încadrare lunară brută, cuvenită în cadrul activității desfășurate ca membri ai Biroului Electoral de Circumscripție al Județului Sălaj, pentru perioada 25 septembrie 2020-13 decembrie 2020 pentru reclamantul A și pentru perioada 25 septembrie 2020-5 decembrie 2020 pentru reclamanta B, actualizată cu indicele inflației, la care se adaugă și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței obligației de plată a drepturilor bănești și până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.

Reclamanții au formulat precizări la acțiune, prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtul Tribunalul Sălaj la plata contravalorii diurnei de detașare de 2% pe zi din indemnizația de încadrare lunară brută, cuvenită în cadrul activității desfășurate ca membru al Biroului Electoral de Circumscripție al Județului Sălaj, pentru perioada 25 septembrie 2020-23 noiembrie 2020 și 1-4 decembrie 2020, actualizată cu indicele inflației, la care se adaugă și dobânda legală penalizatoare, calculată începând de la data scadenței obligației de plată a drepturilor bănești solicitate și până la data plății efective.

Pârâtul Tribunalul Sălaj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 338 din 2 aprilie 2024, executorie, Tribunalul Suceava - Secția I civilă a admis cererea și a obligat pârâtul să achite reclamantului A diurna în cuantum de 2% pe zi din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală ce va fi calculată începând cu data de 13 decembrie 2020 și până la data plății efective, diurnă aferentă detașării ca membru al Biroului Electoral de Circumscripție al Județului Sălaj pe perioada 25 septembrie 2020-13 decembrie 2020. De asemenea, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei B diurna în cuantum de 2% pe zi din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală ce va fi calculată începând cu data de 5 decembrie 2020 și până la data plății efective, diurnă aferentă detașării ca membru al Biroului Electoral de Circumscripție al Județului Sălaj pe perioada 25 septembrie 2020-5 decembrie 2020.

Cu privire la problema de drept dedusă judecății, prima instanță a reținut, în esență, că folosirea sintagmei "se consideră detașați" din cuprinsul art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 determină aplicabilitatea dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Tribunalul Sălaj, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.

În esență, se susține că sintagma "se consideră detașați" este în mod clar diferită de sintagma "sunt detașați" și semnifică faptul că pe durata alegerilor și îndeplinirii acestor atribuții membrii birourilor electorale nu mai pot fi angrenați în sarcinile de serviciu uzuale date de către angajator, scopul desemnării lor în aceste organisme fiind să vegheze la buna desfășurare a alegerilor și să asigure respectarea legii electorale.

În perioada exercitării atribuțiilor privind organizarea și desfășurarea alegerilor, personalul care asigură funcționarea birourilor electorale își păstrează și își exercită în continuare funcția pe care o dețin în mod permanent în cadrul autorităților și instituțiilor publice și, prin urmare, acestea din urmă au obligația de a plăti drepturile de natură salarială aferente activității desfășurate de personalul desemnat în cadrul birourilor electorale.

Activitatea temporară din cadrul birourilor electorale este o activitate suplimentară față de cea specifică funcției de bază (permanente) pe care o ocupă membrii birourilor electorale în cadrul diverselor instituții și autorități publice, așa încât personalul birourilor electorale nu este în mod efectiv detașat în cadrul acestor birouri, pentru că o veritabilă detașare presupune schimbarea temporară a locului muncii și a angajatorului pentru care se prestează munca și care va efectua plata salariului, așa cum rezultă din art. 45-47 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii).

În realitate, membrii birourilor electorale se consideră detașați pe perioada cât funcționează birourile și oficiile electorale, fiind vorba deci de o asimilare care are semnificația că acestor membri li se conferă anumite drepturi bănești pentru personalul detașat, însă doar cele aferente activității desfășurate în cadrul birourilor electorale.

Fiind o formă atipică de modificare a raporturilor de muncă, detașarea la care se referă art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 nu le conferă reclamanților decât beneficiile menționate în mod expres de prevederile legale ce reglementează acest tip de activitate.

Reclamanții-intimați nu pot pretinde beneficiile acordate în caz de delegare de normele art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, deoarece aceștia nu au fost delegați în condițiile reglementate prin statutul profesional.

Mai mult, spre deosebire de detașarea prevăzută de Codul muncii, respectiv de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pe perioada participării la procesul electoral magistrații primesc atât drepturile salariale cuvenite pentru funcția ocupată în cadrul instanței (chiar și dacă pe perioada desfășurării alegerilor nu participă la ședințele de judecată), cât și o indemnizație specifică activității de președinte/locțiitor în biroul electoral. Pentru atribuțiile exercitate în cadrul biroului electoral au fost remunerați, conform legislației aplicabile alegerilor respective, cu câte 250 lei/zi [art. 3 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 755/2020 privind stabilirea cheltuielilor necesare pregătirii, organizării și desfășurării în bune condiții a alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 755/2020)].

La termenul din 26 septembrie 2024, instanța de trimitere a pus în discuție sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu dezlegarea problemei de drept menționate la pct. 8 din prezenta decizie.

Prin Încheierea din 24 octombrie 2024, s-au dispus sesizarea instanței supreme, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, motivat de faptul că sesizarea are loc în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, instanță competentă să soluționeze cauza în apel; obiectul cauzei îl constituie stabilirea și plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, respectiv ale unui judecător aflat în raporturi de serviciu cu Tribunalul Sălaj; de lămurirea modului de interpretare a prevederilor art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 depinde soluționarea cauzei în legătură cu care s-a formulat sesizarea.

Astfel, obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtului la achitarea către reclamanți a diurnei de detașare de 2% pe zi, pentru perioada în care aceștia au fost desemnați membri ai Biroului Electoral de Circumscripție al Județului Sălaj, pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 coroborate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

Instanța de fond s-a pronunțat asupra chestiunii de drept, în sensul că folosirea sintagmei "se consideră detașați" din cuprinsul art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 determină aplicabilitatea dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

Prin apelul formulat, apelantul-pârât critică interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, susținând că interpretarea sintagmei "se consideră detașați" din cuprinsul textului legal în discuție nu conferă vocație la obținerea drepturilor prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, ci pe cele prevăzute expres pentru activitatea desfășurată în cadrul biroului electoral județean de legislația specifică.

Așadar, de modul de soluționare a chestiunii de drept menționate anterior depinde soluția asupra căii de atac formulate de apelantul-pârât, astfel că este îndeplinită condiția privind relația de dependență între chestiunea de drept și modalitatea de soluționare a fondului cauzei.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar asupra acesteia instanța supremă nu a statuat până la momentul sesizării.

În acest sens se are în vedere că instanța supremă a fost sesizată cu pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, respectiv dacă acestea sunt aplicabile și în cazul detașării judecătorilor la birourile electorale, detașare realizată conform Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind înregistrat Dosarul nr. 1.406/1/2015.

Prin Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015 (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea, fără a oferi vreo statuare asupra problemei de drept arătate. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la problema de drept în discuție. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 3.380/86/2023 a reținut că, prin prisma dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, dispozițiile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 sunt susceptibile de două interpretări.

Astfel, într-o primă interpretare, folosirea sintagmei "se consideră detașați" din cuprinsul art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 are semnificația unei detașări ope legis a judecătorilor în cadrul birourilor electorale județene, care le conferă vocația de a obține drepturile prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

Într-o altă interpretare, folosirea acestei sintagme nu are semnificația noțiunii de detașare utilizate în cuprinsul Legii nr. 303/2004, ci presupune faptul că judecătorii desfășoară doar activitățile proprii procesului electoral, având vocația de a beneficia doar de drepturile cuvenite în baza legislației specifice, nu și de cele prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au transmis hotărâri judecătorești și opinii exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, din care a rezultat existența unei orientări jurisprudențiale cvasiunanime, în sensul admiterii acțiunilor cu un astfel de obiect.

Prin hotărârile judecătorești pronunțate s-a reținut că folosirea sintagmei "se consideră detașați" din cuprinsul art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 are semnificația unei detașări ope legis a judecătorilor în cadrul birourilor electorale județene, care le conferă vocația de a obține drepturile prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

Din economia prevederilor Legii nr. 208/2015, dar și ale Hotărârii Guvernului nr. 755/2020, aceasta este o formă specială de modificare a raporturilor de muncă ce presupune întotdeauna nu numai schimbarea locului de muncă, ci și a felului muncii, salariatul desfășurând o activitate specifică atribuțiilor pe care le are în procesul electoral, ce implică exercițiul autorității de stat.

Instituția detașării este particularizată în cazul magistraților de prevederile cu caracter special ale art. 58 din Legea nr. 303/2004.

Similar Codului muncii, art. 58 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 303/2004 prevede că, pe lângă drepturile personalului detașat, magistratul primește salariul corespunzător pentru activitatea pe care o exercită ca urmare a detașării, iar dacă acesta este inferior, i se plătesc drepturile salariale corespunzătoare funcției de magistrat pe care o avea înaintea detașării.

În aceste condiții, cum statutul juridic al membrilor judecători din cadrul biroului electoral de circumscripție este calificat de legiuitorul însuși ca fiind unul specific "detașării", odată intervenită desemnarea unui astfel de membru, care își are domiciliul în altă localitate, acesta devine îndreptățit la acordarea diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

În acest sens au fost transmise deciziile civile nr. 3.407 din 17 octombrie 2024, nr. 1.425 din 23 iunie 2022 și nr. 1.757 din 29 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă; Decizia nr. 109 din 2 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă; Sentința nr. 3.915 din 20 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin respingerea apelului, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 9 din 1 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; Decizia civilă nr. 1.760 din 6 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

O singură instanță, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii cu un astfel de obiect, Decizia nr. 3.181 din 29 noiembrie 2022, prin care s-a reținut că sintagma "se consideră detașați" este diferită de sintagma "sunt detașați" din art. 57-59 din Legea nr. 303/2004 și semnifică faptul că, pe durata alegerilor și a îndeplinirii acestor atribuții, membrii birourilor electorale nu mai pot fi angrenați în sarcinile de serviciu uzuale date de angajator, scopul desemnării lor în aceste organisme fiind să vegheze la buna desfășurare a alegerilor și să asigure respectarea legii electorale. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, respectiv dacă acestea sunt aplicabile și în cazul detașării judecătorilor la birourile electorale, detașare realizată conform Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 67/2004). IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale supuse interpretării. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că nu se verifică cerința nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept în discuție. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Domeniul de reglementare al acestui act normativ este conturat expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Întrucât obiectul acțiunii în cauza în care s-a formulat sesizarea îl constituie obligarea pârâtului la achitarea către reclamanți a diurnei de detașare de 2% pe zi, pentru perioada în care aceștia au fost desemnați membri ai biroului electoral județean, pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 coroborate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, reprezentând drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, rezultă că litigiul pendinte face parte din sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În materia enunțată se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se prevede: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4 din ordonanța de urgență, conform căruia "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

De altfel, trebuie subliniat că legiuitorul delegat a ținut cont, la adoptarea acestui nou act normativ, potrivit principiilor prezentate în preambulul acestuia, de "configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România", apreciindu-se că, în raport cu coordonatele acestui mecanism, aplicarea noilor norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, "în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Drept urmare a celor expuse, în contextul normativ ilustrat, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune inter alia îndeplinirea cerinței distincte negative ca respectiva chestiune de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificându-se întrunirea acestei cerințe normative în raport cu elementele sesizării formulate, se constată că ea nu este îndeplinită.

Așa cum s-a arătat anterior (paragraful 47), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, prin care a respins, ca inadmisibilă, sesizarea pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, respectiv dacă acestea sunt aplicabile și în cazul detașării judecătorilor la birourile electorale, detașare realizată conform Legii nr. 67/2004.

În considerentele deciziei, s-au reținut următoarele: " 24. Examinarea datelor comunicate de către curțile de apel arată că, în decurs de 9 ani, perioada care a trecut de la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 (...), în afară de titularul sesizării, alte două instanțe naționale, respectiv Tribunalul Sibiu și Tribunalul Vâlcea, au fost sesizate cu cereri având un obiect similar cu cel dedus judecății instanței de trimitere, pronunțând hotărâri prin care au admis pretențiile reclamanților, cărora le-au acordat astfel diurna de 2% din indemnizația brută lunară de încadrare. 25. Pe de altă parte, și completul care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu prezenta întrebare prealabilă opinează în sensul temeiniciei cererii reclamantului-judecător, care a deținut calitatea de membru într-un birou electoral de circumscripție cu sediul în altă localitate decât cea de domiciliu, de a beneficia de diurna în procent de 2% din indemnizația brută lunară de încadrare. 26. Prin urmare, se cuvine subliniat că opinia exprimată de instanța de trimitere o susține în totalitate pe cea exprimată anterior, în mod unitar, în jurisprudența națională. 27. În aceste condiții, nu sunt create premisele apariției unei practici neunitare, care să poată fi preîntâmpinată pe calea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, așa încât sesizarea, privită din această perspectivă, apare ca fiind inadmisibilă."

Din verificarea datelor comunicate de instanțele naționale rezultă că, și după pronunțarea acestei decizii, practica judiciară s-a consolidat, cvasiunanim, în același sens, astfel încât argumentele care au întemeiat decizia citată și-au păstrat întru totul valabilitatea.

Or, rolul și funcția mecanismelor de unificare a practicii judiciare nu vor fi mai energic asigurate prin pronunțarea repetată în interpretarea și aplicarea unor texte de lege care conțin, de fapt, una și aceeași problemă de drept, întrucât existența unei hotărâri prealabile sau a unei hotărâri în interesul legii trebuie văzută mai puțin ca un argument de forță obligatorie, cu care sunt înzestrate dezlegările sale prin efectul art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, respectiv art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cât, mai ales, ca o sursă ori ca un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a legii, prin soluțiile pe care le oferă atât unei probleme de drept punctuale, cât și altora identice ori similare, chiar încorporate în alte texte de lege decât cele care au constituit obiectul sesizării.

Jurisprudența națională transmisă și punctele de vedere exprimate de colectivele de judecători naționali ilustrează cvasiunanimitatea adoptării soluției de admitere a acestui tip de acțiuni, justificând-o prin prisma argumentelor expuse de instanța supremă în Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015 - decizie pe care instanțele de judecată au menționat-o în mod expres deseori în cuprinsul hotărârilor judecătorești înaintate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată așadar că, inclusiv din această perspectivă, a caracterului uniform al jurisprudenței naționale pronunțate în domeniu, nu se întrezărește riscul apariției și dezvoltării unei practici judiciare neunitare, astfel încât să devină necesară activarea mecanismului preventiv de uniformizare reprezentat de pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pentru toate aceste considerente, sesizarea prezentă va fi respinsă ca inadmisibilă.