ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5208/2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 28.05.2020, sub nr. x/2/2020, reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat modificarea Deciziei nr. 23423/08.04.2020 emisă de FGA, în sensul admiterii cererii de plată a sumei de 75.377 lei.

Prin Sentința civilă nr. 975 din 22 iunie 2021, Curtea de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată de reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamanta A S.R.L., prin care acesta a solicitat casarea sentinței recurate , cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea deciziei nr. 23423/08.04202, emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a învederat, în esență, următoarele aspecte:

Conform pct. 3.1 din condițiile de asigurare aferente poliței nr. (...) prevede că: „B S.A. acordă despăgubiri beneficiarilor de transport pentru debitele Asiguratului, nestinse în urma finalizării procedurii de faliment a acestuia și care constau: ... - sumele pe care Asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri pentru prejudicii materiale cauzate terților ca urmare a neexecutării (total sau parțial) a unor comenzi sau contracte de transport, datorită insolvabilității sau falimentului Asiguratului.”

Ori, asigurata C S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a transporta mariurile la destinație, producând distrugerea acestora, aspect ce echivalează cu neîndeplinirea totală a obligației sale asumate prin contractul de transport, și implicit, creerea unei pagube.

Pentru finalizarea operațiunii de transport contractate, debitoarea era obligată să suporte contravaloarea mărfii distruse, lucru care însă nu s-a întâmplat, din cauza deschiderii procedurii insolvenței față de aceasta, iar ulterior declararea falimentului acesteia.

Mai mult chiar, este de observat faptul că la pct. 3.2 din condițiile de asigurare se prevede că „asigurarea acoperă răspunderea Asiguratului pentru prejudiciile cauzate în timpul exercitării activității de operator de transport, ca activitate de baza. Asigurarea nu acoperă răspunderea civilă a asiguratului pentru activități conexe.”

Din această clauză rezultă clar că prejudiciul trebuie să rezulte ca urmare a exercitării activității de transport, fapt ce contravine argumentelor instanței de fond.

Declanșarea stării de insolvabilitate/faliment nu poate conduce efectiv la producerea unui prejudiciu, deoarece neefectuarea activităților de transport nu poate produce prejudicii.

În ce privește excluderea de la pct. 4.2 alin. 3 din condițiile de asigurare, anume „Nu se acordă despăgubiri pentru: ... Pagubele care sunt sau pot fi despăgubite în baza altor tipuri de asigurări (de bunuri, de răspundere civilă generală față de terți, răspundere civilă auto)”

Recurenta apreciază că această excludere nu este incidentă în prezenta cauză, deoarece polița de răspundere civilă încheiată de asigurata C S.R.L. la D S.A. nu acoperă prejudiciul cauzat ca urmare a avarierii mărfurilor transportate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că la data de 14.11.2016 a avut loc un accident rutier, privind marfa transportata (bere in ambalaj tip PET si doza aluminiu) cu auto cap tractor (...) ce tracta semiremorca (...). Transportul era efectuat de S.C. C ca urmare a unei comenzi de transport făcute de reclamanta A S.R.L.

Între societatea C S.R.L. și asigurătorul B S.A. a fost încheiată Polița de asigurare de răspundere civila privind răspunderea operatorilor de transport rutier (ROT) seria ROT nr. (...) emisa de societatea B S.A.

Ca urmare a intrării în faliment a societății de asigurare B S.A., reclamanta A S.R.L. s-a adresat pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând, prin cererea nr. 2374/11.02.2020 plata sumei în cuantum de 75.377 lei reprezentând prejudiciul produs ca urmare a distrugerii mărfii transportate, fiind constituit dosarul de daună nr. RCA/B/x - nr. intern 180714.

Prin Decizia contestată nr. 23423/08.04.2020, Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată formulată de reclamantă, reținând că evenimentul pentru care petenta solicita plata de despăgubiri de la FGA nu este risc asigurat in conformitate cu prevederile condițiilor de asigurare ce sunt parte integranta a poliței ROT (...).

Pentru acest eveniment rutier, din data de 14.11.2016, societatea C S.R.L. a avizat dosarul de dauna EEx la societatea de asigurări D pe baza unei polițe de răspundere a transportatorului pentru mărfurile transportate cu autovehicule - CMR. Întrucât asigurarea de tip CMR a fost încheiata doar pentru mărfuri transportate de tip „Bunuri generale”, conform Cerere Chestionar, iar pentru tipul de marfa transportata si avariata nu s-a plătit prima suplimentara, s-au respins de către asigurătorul D pretențiile de despăgubire.

Judecând cauza în fond, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În ce privește motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere faptul că prima instanță a făcut o interpretare și o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei, argumentele prezentate de recurentă sunt nefondate în raport de situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile în litigiul dedus judecății.

În esență, ceea ce se contestă prin cererea de recurs este nereținerea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 3.1 și art. 3.2 din Condițiile de asigurare, norme juridice în temeiul cărora se susține că Asigurătorul acoperă mărfurile avariate în timpul transportului din culpa transportatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 3.1 din Condițiile de asigurare ”B acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care Asiguratul răspunde în calitate de cărăuș, față de marfa transportată cu mijloacele menționate în polița de asigurare”, iar potrivit art. 3.2 ”Asigurătorul acoperă daunele provocate din culpa Asiguratului constând în: avarierea mărfii; pierderea parțială sau totală a mărfurilor transportate”.

Nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 3.1 și art. 3.2 din Condițiile de asigurare, norme juridice în temeiul cărora se invocă faptul că Asigurătorul acoperă mărfurile avariate în timpul transportului din culpa transportatorului, câtă vreme polița de răspundere civilă încheiată de transportatorul C S.R.L. la D S.A. nu acoperă prejudiciul cauzat ca urmare a avarierii mărfurilor transportate, întrucât aceasta a fost încheiată pentru acoperirea riscurilor la mărfuri generale, fără a fi plătită însă primă suplimentară pentru mărfuri vrac și mărfuri în recipiente, context în care asigurătorul a și respins despăgubirea solicitată de reclamantă.

De asemenea, Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentei referitoare la faptul că, în cauză, nu este incidentă excluderea prevăzută de pct. 4.2. alin. 3 din condițiile de asigurare, potrivit căreia: „Nu se acorda despăgubiri pentru:(…) pagube care sunt sau pot fi despăgubite in baza altor tipuri de asigurări (de bunuri, de răspundere civila generala fata de terți, răspundere civila auto)”

În acest sens, contrar susținerilor recurentei-reclamante referitoare la starea de insolvență a societății transportatoare C S.R.L., Înalta Curte constată că încheierea unei polițe pentru acoperirea riscurilor la mărfuri generale, fără a fi plătită însă prima suplimentară pentru mărfuri vrac și mărfuri în recipiente, nu poate constitui motiv de răspundere în baza poliței de răspundere civilă a transportatorului în caz de insolvență/faliment, câtă vreme prejudiciul nu este cauzat de starea de insolvență/faliment a transportatorului.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că nu a fost demonstrată nelegalitatea Deciziei nr. 23423/08.04.2020, emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, prima instanță apreciind în mod corect că intimatul nu poate fi obligat la plata sumei solicitate față de prevederile poliției de asigurare și a condițiilor de asigurare.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 975 din 22 iunie 2021 a Curții de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.