ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2025

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Contestații Electorale la data de 12.03.2025, sub nr. x/2/2025, reclamantul A, a chemat în judecată pârâții Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând amânarea/suspendarea alegerilor prezidențiale ce vor avea loc în România la 4 mai 2025 până la clarificarea juridică a situației reclamantului, aflată pe rolul instanțelor judecătorești.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 30 din data de 13 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale s-a admis excepția necompetenței generale, invocată din oficiu. S-a respins cererea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul arătând că motivarea cererii a fost exprimată prin memoriul adresat Curții Constituționale a României în data de 14 martie 2025 privind analiza constituționalității afectării drepturilor fundamentale în această cauză, atașat prezentului recurs. A arătat recurentul – reclamant că îi este suspendat dreptul fundamental de liberă opțiune a înscrierii candidaturii sale pentru funcția de președinte al statului român pentru scrutinul electoral din luna mai 2025 până la definitivarea procesului în justiție aflat pe rol, acela care are ca obiect revizuirea unei condamnări pentru o presupusă faptă de distrugere privind lărgirea unei găuri din plasa proprie contra insectelor. Pentru aceste motive s-a solicitat rejudecarea cererii privind amânarea scrutinului electoral până ce va fi luată o hotărâre judecătorească în privința revizuirii în dosarul nr. x/1748/2024. Totodată, s-a solicitat a se reține că prin e-mailul atașat cererii de recurs, comunicat C.C.R., a atacat pentru neconstituționalitate nesoluționarea cererii sale, astfel că până la o decizie justă a Curții Constituționale, instituție cu responsabilități asupra bunului mers al scrutinului electoral, se impune admiterea cererii de amânare/suspendare a scrutinului electoral pentru funcția de președinte al statului. Cererii de recurs depuse prin poștă electronică i-au fost atașate petițiile formulate prin e-mail către Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă (14 martie 2025), Curții Constituționale a României (14 martie 2025), Curții Constituționale a României, Biroului Electoral Central, Autorității Electorale Permanente, Judecătoriei Sectorului 6 București și Parchetului București (12 martie 2025).

Apărările formulate în cauză Intimații – pârâți Autoritatea Electorală Permanentă și Biroul Electoral Central nu au formulat întâmpinări.

Procedura de soluționare a recursului Potrivit art. 68 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României : „(1) Judecarea de către instanțe a cererilor prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului.” În ceea ce privește regulile stabilite de lege pentru ordonanța președințială, dispozițiile art. 999 alin. (1) C. proc. civ. prevăd următoarele: „În vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere și de pe actele care o însoțesc. Întâmpinarea nu este obligatorie.” Reține Înalta Curte că judecata cauzei se realizează potrivit procedurii de urgență comunicarea actelor de procedură desfășurându-se în condițiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ. prin poștă electronică.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A a solicitat amânarea sau suspendarea procesului electoral privind alegerile prezidențiale ce vor avea loc în România la 4 mai 2025 până la clarificarea juridică a situației reclamantului, aflată pe rol, respectiv soluționarea dosarului nr. X/1748/2024 aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu. În susținerea cererii, recurentul – reclamant a precizat că a formulat la data de 4.10.2025 un memoriu înregistrat la AEP/BEC cu numărul x, în perioada de înregistrare a candidaturilor, prin care și-a manifestat în mod argumentat dorința de a candida pentru funcția de președinte al României, însă legea electorală nu i-a permis exercitarea acestui drept, fiind supus consecințelor unei hotărâri judecătorești pe care o consideră injustă și față de care a inițiat un proces de revizuire înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu cu numărul x/1748/2024, în care termenul de judecată a fost stabilit doar pentru data de 9.05.2025. Curtea de apel, analizând cererea de chemare în judecată prin raportare la dispozițiile art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. f din Constituție, art. 37 și art. 38 din Legea nr. 47/1992 și a prevederilor Legii nr. 370/2004, a constatat că cererea reclamantului de suspendare/amânare a procesului electoral pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 nu poate fi soluționată de o instanță de judecată, întrucât cade în sarcina Curții Constituționale a României competența de a exercita rolul de judecător electoral pentru alegerea Președintelui României, demersul acestuia excedând competenței generale a instanțelor judecătorești. În aceste limite, urmează ca Înalta Curte să analizeze recursul recurentului – reclamant din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează încălcarea normelor de drept material. Înalta Curte reține că potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, însă potrivit alin. (2) competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Se constată că, în materia electorală de față (scrutinul pentru alegerea Președintelui României), Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României nu instituie o competență generală a instanțelor judecătorești și a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cereri care vizează procesul electoral, Înalta Curte judecând, în primă și ultimă instanță, doar contestațiile prevăzute de art. 6 alin. (6) și (8) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, respectiv contestațiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desființare a alianțelor electorale. De asemenea, reține instanța de control judiciar că nu ne aflăm nici în ipoteza contestării unui act administrativ sau administrativ – jurisdicțional emis de către Biroul Electoral Central sau de către Autoritatea Electorală Permanentă, sau a unui act asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i din Legea nr. 554/2004, pentru a putea fi supus controlului de legalitate realizat de instanțele de judecată potrivit art. 1 8 și 18 ale Legii contenciosului administrativ ori Codului Civil sau Codului de procedură civilă, recurentul – reclamant solicitând Curții de Apel București derularea procedurilor legale astfel încât alegerile pentru funcția de președinte al statului român, stabilite pentru a se desfășura în luna mai 2025, să fie amânate sau suspendate până la clarificarea juridică a situației sale aflate pe rol. Constată Înalta Curte că potrivit dispozițiilor art. 146 lit. f din Constituția României, Curtea Constituțională a României „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului”, iar art. 82 alin. (1) din Constituție stabilește că „rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituțională.” Totodată, potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului; alin. (2) al aceluiași art. menționând că rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituțională. Se mai reține că potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 47/1992: „Contestațiile cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcția de Președinte al României, precum și cele cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei formațiuni politice ori a unui candidat de a-și desfășura campania electorală în condițiile legii se soluționează de Curtea Constituțională, cu votul majorității judecătorilor, în termenele prevăzute de legea pentru alegerea Președintelui României.” În plus, art. 11 alin. (1) lit. b pct. a) din același act normativ, arată că această autoritate de contencios constituțional pronunță hotărâri în cazurile în care veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului. În același sens sunt și prevederile art. 3 art. 31 42 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea președintelui României, privind soluționarea de către Curtea Constituțională a contestațiilor formulate împotriva candidaturilor, sau cele ale art. 52 53, 54 din aceeași lege privind validarea sau anularea tururilor de scrutin. Se observă, astfel, că prin dispozițiile art. 146 lit. f din Constituție s-a instituit competența Curții Constituționale de a verifica, în ultimă instanță, toate operațiunile electorale care privesc procedura de alegere a Președintelui României pe întreaga perioadă cuprinsă între declanșarea procedurii de alegere și finalizarea sa, astfel cum s-a reținut prin decizia Curții Constituționale nr. 66/2019 privind contestația formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 32/D din 27 septembrie 2019 privind aplicarea prevederilor art. 17 alin. (1) lit. c teza întâi din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României. Mai reține instanța prevederile art. 5 C. proc. civ., potrivit cărora: „(1) Judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor judecătorești, potrivit legii”, normele de competență generală fiind de ordine publică, neputându-se crea jurisdicțional norme de competență în favoarea instanțelor judecătorești care nu sunt prevăzute explicit de legiuitor. Pentru aceste motive, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată din oficiu de prima instanță, este întemeiată, sentința recurată fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 7.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.