ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2335/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Curtea Constituțională a României, Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să i se permită să participe la alegerile președințiale, pe lista candidaților, în temeiul art. 81 din Constituția României. Totodată, reclamanta a mai solicitat verificarea, potrivit Constituției României, Legii nr. 47/1992, Legii nr. 370/2004 și a Legii nr. 554/2004 a legalității semnăturilor de susținere a candidaților contestați și ale declarațiilor de colaborare ale acestora cu fosta securitate, precum și suspendarea provizorie a candidaturilor înregistrate ale tuturor partidelor și ale candidaților independenți. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Decizia ICCJ nr. 8/2015, C. proc. civ., Constituția României. 1.

Prin sentința civilă nr. 27 din 12 februarie 2025, Curtea de Apel Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale la data de 25 februarie 2025, sub același număr 488/35/2024. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 34 din 14 martie 2025, Curtea de Apel București - Contestații Electorale a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului Biroul Electoral Central invocată din oficiu și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central ca fiind formulată împotriva unei persoane rămase fără capacitate procesuală de folosință. A respins excepțiile lipsei capacității procesuale pasive a intimatei Autoritatea Electorală Permanentă și lipsei de interes a reclamantei, invocate de intimata Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiate. Totodată, a admis excepția inadmisibilității, invocată de intimata Autoritatea Electorală Permanentă, și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Curtea Constituțională a României și Autoritatea Electorală Permanentă, ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 34 din 14 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații Electorale, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate. În ceea ce privește motivele recursului declarate de reclamantă, Înalta Curte nu le va reda în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispozițiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta A. prin care a invocat excepția tardivității recursului, excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu consecința menținerii soluției pronunțate de Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 34/14.03.2025, ca fiind legală și temeinică.

Alte aspecte procesuale 5.1. În cadrul cererii de recurs, recurenta-reclamantă A. a invocat și neconstituționalitatea următoarelor dispoziții legale: art. 27 alin. (1)-(3) din Legea nr. 370/2004 în raport de dispozițiile art. 81, art. 37, art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României; art. 27 alin. (4) din Legea nr. 370/2004 în raport de dispozițiile art. 17, art. 16 alin. (1) și (2) și art. 37 din Constituția României; art. 18-27 din Legea nr. 334/2006, art. 23 alin. (1), art. 4 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, întrucât încalcă art. 16 alin. (1), (2) și (3) din Constituție; art. 27 alin. (1), alin. (2) lit. a) și lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 370/2004 în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 37 și art. 81 din Constituția României; art. 30 alin. (4) și (5) din Legea nr. 370/2004 în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3) și art. 81 din Constituția României. 5.2. La data de 14 aprilie 2025, recurenta-reclamantă A. a depus note scrise prin care a reiterat și a completat neconstituționalitatea următoarelor dispoziții legale: art. 27 alin. (1)-(4) din Legea nr. 370/2004; art. 18-27 din Legea nr. 334/2006, art. 23 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României;art. 27 alin. (1), (2) lit. a) și lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 370/2004, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 37 și art. 81 din Constituția României;neconstituționalitatea și legalitatea raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3), art. 37 și art. 81 din Constituția României a condiției depunerii unui document denumit: "Opis centralizator al listelor de susținători ai candidatului...(1) la alegerile pentru Președintele României din anul 2025", document care în nota de subsol reține neconstituțional: "(2)Se semnează olograf și se datează de către persoana desemnată în acest sens de conducerea partidului politic, organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianței politice sau de persoanele aflate la conducerea formațiunilor politice care intră în alcătuirea alianței electorale care a propus candidatul, respectiv de către candidatul independent, după caz"; art. 30 alin. (4) și (5) din Legea nr. 370/2004, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3), art. 37, art. 81, art. 153 și art. 154 din Constituția României;art. 38 din Legea funcționării Curții Constituționale a României, în raport de dispozițiile art. 21 din Constituția României. 5.3. Ulterior, la data de 5 mai 2025, recurenta-reclamantă A. a depus o nouă cerere prin care a reluat și a completat neconstituționalitatea următoarelor dispoziții legale: art. 27 alin. (1)-(3) din Legea nr. 370/2004 în raport de dispozițiile art. 81, art. 37, art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României; mențiunile din teza I, teza a II-a și teza a IV-a alin. (3) a art. 27 din Legea nr. 370/2004, în raport de dispozițiile art. 16, art. 20, art. 15, art. 77 și art. 81 din Constituția României;art. 7 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind C. pen., în raport de dispozițiile art. 15, art. 77 din Constituția României și art. 7 CEDO;art. 502 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în raport de dispozițiile art. 73, art. 78 și art. 61 din Constituția României, motiv pentru care a invocat nulitatea absolută a Ghidului ANI care menționează neconstituțional și își arogă atribuții legislative contra art. 66 din Constituția României prin mențiunile din ghidul acestei autorități faptul că formularele declarațiilor de avere și de interese sunt aprobate prin Legea nr. 176/2010, mențiunea "nu este permisă modificarea acestora de către declarant" este neconstituțională și încalcă art. 15 alin. (2), art. 20 din Constituția României raportat la art. 7 CEDO; art. 27 alin. (4) din Legea nr. 370/20074, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 17, art. 20 și art. 37 din Constituția României coroborate cu art. 3 și art. 5 din Convențiile de la Viena privind relațiile consulare și diplomatice; art. 18-27 din Legea nr. 334/2006, art. 23 alin. (1), art. 4 alin. (1)-(2), art. 16 alin. (1)-(3), art. 27 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3) și art. 40 din Constituția României;art. 27 alin. (1)-(2) lit. a) și lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 370/2004, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 37 și art. 81 din Constituția României;invocă neconstituționalitatea și contestă legalitatea raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 37 și art. 81 din Constituția României a condiției depunerii unui document denumit: "Opis centralizator al listelor de susținători ai candidatului...(1) la alegerile pentru Președintele României din anul 2025", document care în nota de subsol reține neconstituțional: "(2)Se semnează olograf și se datează de către persoana desemnată în acest sens de conducerea partidului politic, organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianței politice sau de persoanele aflate la conducerea formațiunilor politice care intră în alcătuirea alianței electorale care a propus candidatul, respectiv de către candidatul independent, după caz";art. 30 din Legea nr. 370/2004, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3), art. 17, art. 20, art. 37, art. 40 și art. 81 din Constituția României și art. 3 și art. 5 din Convențiile de la Viena privind relațiile consulare și diplomatice; art. 18-27 din Legea nr. 334/2006, art. 23 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1), (2) și (3) din Constituție; art. 38 din Legea funcționării Curții Constituționale a României, în raport de dispozițiile art. 21 din Constituția României. 5.4. Pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, s-a format dosar asociat x/2024, conform art. 104 din Regulamentul de organizare și funcționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedura de soluționare a recursului În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 11 aprilie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 6 mai 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termenul de formulare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Reclamanta A., candidat la alegerile pentru Președintele României din anul 2024, a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a invocat, în esență, încălcarea dreptului acesteia de a fi aleasă. Așadar, raportat la obiectul cauzei, astfel cum a fost conturat de către reclamantă în temeiul dreptului său de dispoziție, cererea de față se judecă în condițiile Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României. Potrivit art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, "Judecarea de către instanțe a cererilor prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului.". Astfel fiind, în aplicarea acestei norme speciale, întreaga procedură de judecată a cauzei, atât în fond, cât și în recurs, este supusă regulilor prevăzute de art. 997-1002 din C. proc. civ. care reglementează procedura ordonanței președințiale, inclusiv sub aspectul termenului de exercitare a căii de atac. Conform art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.". Este de menționat că, în materia contenciosului administrativ, calea de atac ce poate fi exercitată este aceea a recursului, chiar dacă legea menționează calea de atac a apelului, astfel cum s-a reținut prin Decizia interpretativă și obligatorie nr. 17/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Înalta Curte mai reține că, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută.". Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 488 a fost pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații Electorale la data de 14 martie 2025, fiind dată cu citarea părților, astfel că termenul de 5 zile, prevăzut de art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 20 martie 2025, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 raportat la art. 184 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere că cererea de recurs a fost depusă prin poșta electronică la data de 24 martie 2025, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 20 martie 2025, conform celor anterior arătate. În cuprinsul recursului, reclamanta A. a învederat că, în opinia sa, recursul este declarat în termen, respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii, de la acest moment începând să curgă termenul de formulare a căii de atac. Argumentul recurentei-reclamante este nefondat, în condițiile în care prevederile art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. reglementează în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul de recurs, și anume 5 zile de la pronunțarea hotărârii, atunci când a fost dată cu citarea părților, fără nicio excepție, dispoziții ce reprezintă norme speciale în raport de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul scurt de formulare a căii de atac fiind justificat de caracterul urgent al procedurii. În același timp, Înalta Curte reține că Decizia nr. 17/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legi face referire exclusiv la calea de atac ce poate fi formulată în materia contenciosului administrativ, neproducând efecte cu privire la termenul de recurs. Așadar, recurenta-reclamantă trebuia să declare calea de atac în termen de 5 zile de la pronunțare, adică până la data de 20 martie 2025 inclusiv, având posibilitatea de a depune motivele recursului în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii instanței. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca tardiv formulat.