ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3687/2025

Ședința publică din data de 25 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 mai 2025, pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a solicitat anularea procesului-verbal privind rezultatul alegerilor pentru Președintele României pentru turul II și a cererii de validare la CCR a turului II în baza rezultatelor consemnate în procesul-verbal nr. x/P.R.2025 din data de 20.05.2025.

Prin sentința civilă nr. 193 din 03 iunie 2025, Curtea de Apel București - Contestații Electorale a admis excepția necompetenței generale, invocată din oficiu, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești.

Împotriva sentinței civile nr. 193 din 03 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații Electorale, reclamantul A. a declarat recurs, reiterând conținutul cererii de chemare în judecată, cu solicitarea admiterii acesteia.

Intimatul-pârât Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamantul A..

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. (...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, ...".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același Cod "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, criticată în calea de atac.

Prin sentința civilă recurată în cauză, instanța de fond a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și a respins acțiunea în consecință.

În calea de atac, recurentul-reclamant A. s-a rezumat la formularea declarației de recurs împotriva hotărârii atacate, iar ulterior a redat, integral, conținutul cererii de chemare în judecată, solicitând admiterea acesteia. Astfel fiind, recursul nu prezintă niciun fel de critici cu privire la motivul concret, expus de instanța de fond, pe care se sprijină soluția de admitere a excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești, nu contraargumentează considerentele concrete ale sentinței atacate și nu indică niciun motiv de casare care să poată face posibilă încadrarea susținerilor din calea de atac în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Preluarea întocmai a argumentelor de fond din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu îndeplinește cerința motivării recursului, în condițiile în care instanța de control judiciar este învestită cu verificarea legalității unei soluții de admitere a unei excepții care a făcut inutilă analiza fondului cauzei.

Legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce presupune obligația titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele și soluția din hotărârea recurată. Astfel fiind, preluarea întocmai a argumentelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu îndeplinește cerința motivării recursului.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la sentința recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de reprezentantul Ministerului Public, și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 193 din 03 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații Electorale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 193 din 03 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații Electorale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.