ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3689/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/3/2022, reclamanta A S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE ACREDITARE DIN ROMÂNIA – RENAR pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea parțială a actului normativ intitulat "POLITICA PRIVIND UTILIZAREA ÎN ACREDITAREA ÎNCERCĂRILOR DE COMPETENȚĂ ȘI A COMPARĂRILOR INTERLABORATOARE - Politica RENAR P-04", respectiv modificarea art. 4 pct. 1 din act și obligarea pârâtei de a nu condiționa recunoașterea schemelor de încercări de competență furnizate de reclamantă de existența acreditării reclamantei emisă de pârâtă sau ca emitentul acreditării reclamantei să fie membru semnatar atât al acordului de recunoaștere reciprocă la nivel ILAC, cât și EA;

- obligarea pârâtei la plata de despăgubiri rezultate din aplicarea greșită a Politicii P-04.

Tribunalului București a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București; dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 13.12.2022.

La primul termen de judecată în fața Curții de Apel București, reclamanta a modificat cererea sa de chemare în judecată (f. 2 și urm. vol. II dosar curte de apel) solicitând:

- obligarea pârâtei RENAR de a nu condiționa recunoașterea schemelor de încercări de competență furnizate de A de existența acreditării emisă de RENAR sau ca emitentul acreditării A (ANAB - Asociația de acreditare din Statele Unite ale Americii) să fie membru semnatar atât al acordului de recunoaștere reciprocă la nivelul ILAC (organismului internațional de cooperare în domeniul acreditării laboratoarelor medicale ILAC (International Laboratory Accreditation Cooperation), cât și la nivelul organismului (regional) la nivel european EA (European Accreditation), și

- revizuirea pct. 4.10. a actului administrativ unilateral cu caracter normativ denumit "POLITICA PRIVIND UTILIZAREA ÎN ACREDITAREA ÎNCERCĂRILOR DE COMPETENȚĂ ȘI A COMPARĂRILOR INTERLABORATOARE - Politica RENAR P-04" în sensul prevederilor art. 4. (i) și (ii) din Acordul de Recunoaștere Reciprocă ILAC: Domeniul de aplicare și obligații, respectiv eliminarea condiției cumulative pentru recunoașterea de către RENAR a schemelor de încercări de competență furnizate de: furnizori de încercări de competență acreditați conform ISO/CEI 17043:2010 de organisme de acreditare semnatare cumulativ de acorduri EA-MLA și ILAC-MRA.

- obligarea pârâtei RENAR la plata de daune materiale constând în pierderea suferită de A ca urmare a vătămării cauzate prin aplicarea greșită a art. 4 punctul 1 din Politica RENAR P-04 în cuantum provizoriu de 6.000.000 RON - calculate până la data introducerii prezentei acțiuni si care curg in continuare până la data anularii parțiale a actului administrativ unilateral cu caracter normativ denumit "POLITICA PRIVIND UTILIZAREA ÎN ACREDITAREA ÎNCERCĂRILOR DE COMPETENȚĂ Șl A COMPARĂRILOR INTERLABORATOARE - Politica RENAR P-04", potrivit punctului (B), supra.

- obligarea pârâtei RENAR la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea a disjuns la data de 09.05.2023 capătul de cerere privind daunele și a dispus formarea unui nou dosar pe rolul aceluiași complet. Dosarul disjuns are nr. x/2/2023.

Prin Sentința civilă nr. 1022 din 08 iunie 2023, Curtea de Apel București – Secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile tardivității plângerii administrative prealabile și tardivității acțiunii și a respins ca nefondată acțiunea modificată (capetele de cerere privind revizuirea pct. 4.10 a Politicii RENAR P04 și obligarea la recunoașterea necondiționată a schemelor de încercări de competență).

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta S.C. A S.R.L., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alineat 1 pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea sentinței recurate, rejudecarea pe fond a cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată.

În susținerea motivului de nelegalitate formulează următoarele șase critici:

1 - în mod eronat instanța de fond a considerat că reclamantei i se aplică doar teza I din art. 4 din Politica RENAR P-04, nu și teza a II-a;

2 - în mod eronat instanța a reținut că art. 4 din Politica RENAR P-04 nu încalcă art. 4 (i) și (ii) din Acordul de recunoaștere reciprocă ILAC MRA;

3 - în mod eronat s-a reținut că hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C 142/20 ar fi incidentă în cauză; în realitate, această hotărâre nu este incidentă deoarece se referă la alte standarde internaționale de calitate decât cele relevante în prezenta cauză (standardele ISO/IEC 17025 și ISO/IEC 17011);

4 - contrar afirmațiilor pârâtei RENAR, Regulamentul CE nr. 765/2008 nu se aplică standardelor ISO/CEI 17043:2010, deoarece aceste standarde se referă la o acreditare voluntară;

5 - se susține că sentința este nelegală deoarece recurenta-reclamantă A îndeplinește toate cerințele legale pentru a desfășura activitatea de organizator de scheme de încercări de competență pentru laboratoare de analize medicale;

6 - în mod nelegal RENAR nu recunoaște acreditarea obținută de recurenta-reclamantă de la ANSI National Accreditation Board (abreviat ANAB; ANSI este abrevierea de American National Standards Institute), deși atât RENAR cât și ANAB sunt semnatare a Acordului de recunoaștere reciprocă ILAC-MRA (ILAC este abrevierea de la International Laboratory Accreditation Cooperation iar MRA abreviază Mutual Recognition Arrangement).

Împotriva recursului declarat în cauză intimata-pârâtă Asociația de Acreditare din România – RENAR a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-reclamantă a răspuns la întâmpinare, repetând în esență apărările formulate în cererea de recurs.

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 art. 490 C. proc. civ..

În temeiul dispozițiilor art. 490 alineat 2, coroborat cu art. 4711 și art. 201 alineatele 5 și 6 C. proc. civ., prin rezoluția președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 11.11.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.06.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Verificând conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, cu luarea în considerare a criticilor formulate de recurentă și a apărărilor intimatei, Înalta Curte constată următoarele:

6.1 Chestiuni prealabile

Recurenta-reclamantă A este o societate comercială furnizoare de servicii de control extern al calității laboratoarelor de analize medicale iar intimata pârâtă

Asociația de Acreditare din România - RENAR (numită în continuare RENAR) este organismul național de acreditare în mai multe domenii, printre care și cel al serviciilor medicale. ANAB este asociația corespondentă de acreditare din Statele Unite ale Americii.

RENAR și ANAB sunt membre ale asociației internaționale în domeniul acreditării laboratoarele, denumite ILAC (International Laboratory Accreditation Cooperation). În Europa funcționează în același domeniu o organizație internațională denumită EA (European co-operation for Accreditation) în care este membru doar RENAR (alături de alte asociații de acreditare din Europa și din proximitate), nu însă și ANAB.

MRA (Mutual Recognition Arrangement) și MLA (Multilateral Agreement) sunt instrumente de recunoaștere internațională a acreditării, primul între membrii ILAC (numit ILAC MRA) iar al doilea în cadrul EA (numit EA MLA).

RENAR a acreditat-o pe recurenta-reclamantă pentru furnizarea de ”Încercări de competență” la data 04.04.2013 și a reînnoit acreditarea la data de 15.07.2017. Acreditarea a expirat la data de 03.04.2021 datorită refuzului RENAR de reînnoire.

RENAR este emitenta documentului intitulat Politica privind utilizarea în acreditare a încercărilor de competență și a comparărilor interlaboratoare Cod P-04 (numită în continuare Politica P-04), calificat de instanța de fond ca act administrativ cu caracter normativ, aspect necontestat în recurs.

Refuzul de reînnoire a acreditării s-a întemeiat pe faptul că RENAR a considerat că A S.R.L. nu îndeplinește condițiile de acreditare prevăzut de pct. 4.10 din Politica P-04. Aceste condiții sunt următoarele:

RENAR recunoaște schemele de încercări de competență furnizate de:

- furnizori de încercări de competență acreditați conform ISO/CEI 17043:2010 de către RENAR sau de organisme de acreditare semnatare de acorduri EA-MLA și ILAC MRA;

- scheme de încercări de competență organizate în cadrul IRMM, European Accreditation și APLAC;

- institute naționale de metrologie în cadrul organizațiilor regionale de metrologie;

- organisme agreate pentru domenii speciale acolo unde schemele PT sunt stabilite în urma unor convenții la nivel național/ regional/ internațional;

- laboratoare europene de referință (EURL).

Recurenta-reclamantă a obținut acreditarea de la asociația americană, ANAB, dar această acreditare nu este recunoscută de RENAR, care consideră că pct. 4.10 prima liniuță trebuie interpretat în sensul că schemele de încercări de competență furnizate de societățile românești, așa cum este recurenta-reclamantă, sunt recunoscute doar dacă societățile sunt acreditate de RENAR, în temeiul tezei I; furnizorii de încercări de competență acreditați de organisme care sunt membre cumulativ atât al EA cât și al ILAC sunt recunoscuți, în temeiul tezei a II-a, doar dacă sunt societăți străine (altfel spus, teza a II-a nu se aplică societăților românești).

Primele două capete de cerere din acțiune, așa cum a fost modificată în fața Curții de Apel București, reiterate în recurs, și care trebuie analizate împreună, urmăresc în esență obligarea intimatei-pârâte RENAR la modificarea (”revizuirea”, în limbajul recurentei-reclamante) punctului 4.10 din Politica P-04 în sensul:

- recunoașterii de către RENAR a schemelor de încercări de competență furnizate de recurenta-reclamantă fără acreditarea RENAR (prima parte a primului capăt de cerere);

- recunoașterii de către RENAR a schemelor de încercări de competență furnizate de recurenta-reclamantă fără acreditare de către organisme care sunt membre atât EA cât și ILAC, fiind suficientă acreditarea unui organism membru ILAC (așa cum este ANAB) sau EA (a doua parte a primului capăt de cerere și al doilea capăt de cerere).

În opinia recurentei-reclamante, acreditarea ANAB trebuie recunoscută chiar dacă este dată unei societăți românești.

6.2 Soluționarea recursului

Recursul a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Rezultă din cuprinsul recursului că, în opinia recurentei, norma de drept material încălcată de instanța de fond este cuprinsă în punctul 4.10 prima liniuță din Politica RENAR P-04 iar încălcarea rezultă din greșita interpretare a acesteia, atât de către RENAR cât și de prima instanță (prima critică de nelegalitate, în enumerarea de la pct. 3 din prezenta decizie). În opinia recurentei, interpretarea acestei norme în varianta RENAR este contrară art. 4 (i) și (ii) din Acordul de recunoaștere reciprocă ILAC MRA (a doua critică de nelegalitate). Pentru că interpretarea urmată de instanța de fond se întemeiază pe Regulamentul CE nr. 765/2008, așa cum este interpretat de CJUE în cauza C 142/20, recurenta pretinde că nici Regulamentul și nici decizia CJUE nu sunt aplicabile în cauză deoarece ambele privesc alte standarde ISO/IEC decât cele relevante în prezenta cauză (criticile de nelegalitate trei și patru). În sfârșit, ultimele două critici de nelegalitate se întemeiază pe interpretarea agreată de recurentă a punctul 4.10 din Politica RENAR P-04.

Înalta Curte va înlătura toate aceste critici.

Astfel, Regulamentul nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește normele privind organizarea și funcționarea acreditării organismelor de evaluare a conformității care desfășoară activități de evaluare a conformității (cf. art. 1 În temeiul acestui Regulament, fiecare stat membru al UE își stabilește propriul "organism național de acreditare" care, potrivit art. 2 pct. 11, înseamnă singurul organism dintr-un stat membru care realizează acreditarea dispunând de autoritatea conferită de statul respectiv. În prezent, în România, organismul național de acreditare este RENAR, cf. art. 14 din OG nr. 23/2009 (această ordonanță este emisă în vederea organizării aplicării Regulamentului 765/2008, cf. art. 1 Pe de altă parte, International Organization for Standardization (ISO) și International Electrotechnical Commission (IEC) sunt organizații internaționale care dezvoltă standarde internaționale pentru diferite domenii de activitate.

Așadar, Regulamentul nr. 765/2008 și standardele ISO/IEC sunt chestiuni diferite, având obiecte de reglementare diferite, ceea ce înseamnă că afirmația recurentei că Regulamentul nu se aplică anumitor standarde ISO/IEC este eronată. Regulamentul nr. 765/2008 stabilește cadrul legal pentru activitatea de acreditare fără nicio legătură cu unele sau altele din standardele ISO/IEC.

Pentru că Regulamentul nr. 765/2008 este unul general în ce privește organizarea și funcționarea acreditării organismelor de evaluare a conformității iar în legătură cu el, respectiv pentru organizarea aplicării lui în România, a fost adoptată OG nr. 23/2009, care stabilește că intimata-pârâtă RENAR este singurul organism național de acreditare (faptul că fiecare stat membru numește un singur organism național de acreditare este unul din principiile stabilite de art. 4 din Regulament), Înalta Curte constată că atât Regulamentul cât și jurisprudența CJUE formată în temeiul acestuia sunt aplicabile în cauză, așa cum corect a stabilit și instanța de fond.

Or, potrivit Hotărârii CJUE pronunțată în cauza C-142/20 (ECLI:EU:C:2021:368), art. 4 alin. (1) și 5 și art. 7 alin. (1) din Regulamentul nr. 765/2008 trebuie interpretate în sensul că se opun interpretării unei legislații naționale potrivit căreia activitatea de acreditare poate fi desfășurată de alte organisme decât organismul național de acreditare unic, în sensul acestui regulament, care au sediul într‑un stat terț, chiar și atunci când aceste organisme asigură respectarea standardelor internaționale și demonstrează, în special prin intermediul unor acorduri de recunoaștere reciprocă, că dispun de o calificare echivalentă cu cea a respectivului organism de acreditare unic. Drept urmare, acreditarea obținută de la ANAB, instituție care își are sediul într-un stat terț (SUA), nu poate fi recunoscută în România chiar dacă ANAB este membru ILAC.

Interpretarea dată de recurenta-reclamantă pct. 4.10 prima liniuță din Politica P-04 este contrară interpretării obligatorii (datorită preeminenței dreptului UE) date de CJUE, motiv pentru care apărările întemeiate pe ea (toate cele șase critici se întemeiază în mod decisiv pe această interpretare) vor fi înlăturate. Niciuna din condițiile celor două teze nu sunt îndeplinite de recurentă deoarece recurenta nu este furnizor de încercări de competență acreditat nici de RENAR (teza I din pct. 4.10 prima liniuță din Politica P-04) nici de organisme de acreditare semnatare de acorduri EA-MLA și ILAC MRA (teza II).

Așadar, pct. 4.10 prima liniuță din Politica P-04, așa cum este interpretat și aplicat de RENAR în cazul respingerii cererii de recunoaștere a schemelor de încercări de competență furnizate de recurenta-reclamantă este conform cu dispozițiile legale superioare în ierarhia actelor normative, Regulamentul nr. 765/2008 și OG nr. 23/2009.

În ce privește apărarea întemeiată pe faptul că pct. 4.10 prima liniuță din Politica P-04 ar fi contrar art. 4 (i) și (ii) din Acordul de recunoaștere reciprocă ILAC MRA, Înalta Curte o respinge ca lipsită de relevanță deoarece indiferent de temeinicia ei Acordul nu prevalează în raport cu dispozițiile legale amintite din Regulament, așa cum este interpretat de CJUE.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1022 din data de 8 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 09 iulie 2024.