ÎCCJ, Decizia nr. 90/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin decizia civilă nr. 597 din 6 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/59/2023, s-au respins recursurile declarate de reclamantul A și de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 776 din data de 27 decembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Contestația privind tergiversarea procesului

La 31 martie 2024, petentul A a formulat contestație privind tergiversarea procesului, ce face obiectul prezentului dosar, înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/1/2025.

Prin contestația formulată, petentul a solicitat comunicarea deciziei civile nr. 597 din 6 februarie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/59/2023.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Potrivit art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: ,,Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.”

La alin. (2) al art. menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil; această procedură specială reprezintă, în esență, un mecanism de accelerare a procedurii în scopul evitării depășirii duratei rezonabile a procesului.

Din analiza dispozițiilor citate, rezultă că, în ipoteza admiterii contestației privind tergiversarea procesului, completul de judecată dispune, prin încheiere, măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății, respectiv în cazurile reglementate de art. 522 C. proc. civ.

În prezenta cauză, pe calea contestației la tergiversare, petentul a învederat că nu i-a fost comunicată decizia civilă nr. 597 din 6 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/59/2023.

Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele textelor legale anterior redate, care constituie temeiul de drept al contestației de față, câtă vreme la data formulării contestației, hotărârea era în termenul legal de redactare.

Potrivit prevederilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ.: „Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori(..).”

Înalta Curte reține că din înregistrările din sistemul ECRIS reiese faptul că la data de 7 februarie 2025, magistratul-asistent care a primit spre redactare decizia civilă nr. 597 din 6 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/59/2023, a formulat cerere de prelungire a termenului de redactare a hotărârii cu 60 de zile, motivat de volumul mare de lucru al secției, cerere care a fost aprobată.

Față de împrejurarea că hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 6 februarie 2025, rezultă că termenul de redactare a hotărârii contestate, prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (5) teza întâi C. proc. civ., citate anterior, se împlinea la data de 6 mai 2025.

Or, contestația privind tergiversarea procesului formulată în cauză a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și justiție – Completul de 5 judecători la data de 31 martie 2025.

Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte constată că cererea privind contestația la tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/59/2023 a fost formulată înainte de împlinirea termenului de redactare a hotărârii.

Mai mult, în urma verificărilor efectuate în sistemul Ecris, Înalta Curte constată că, la data de 9 mai 2025, a fost introdusă în sistem hotărârea în concept, astfel că aceasta va fi comunicată părților după semnarea de către membrii completului.

Pentru toate motivele reținute mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel că urmează să respingă contestația privind tergiversarea procesului formulată în cauză, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A în legătură cu dosarul nr. x/59/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.