CtEDO 12.04.2007 Auto

CASE OF PELLO v. ESTONIA

RESPONDENT
EST
HOTĂRÂRE
12.04.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1 and 6-3-d
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF PELLO v. ESTONIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1981 și locuiește în Estonia. În seara 1 octombrie 2000, lângă un magazin din Saue, un om care a fost bătut a murit la fața locului ca urmare a leziunilor la cap. La 2 octombrie 2000, poliția Harju a inițiat proceduri penale. Acuzații au fost acuzate împotriva reclamantului și M.K. După încheierea anchetei preliminare, dosarul penal a fost trimis la Curtea de județul Harju (maakohus). Potrivit proiectului de pronunțare, reclamantul și M.K. consumăau alcool într-un tren de la Tallinn la Saue. În Saue au mers la un magazin în fața căruia au întâlnit T.N. Ei au intrat în magazin. După ce au cumpărat bere reclamantul și M.K. părăsise magazinul împreună. În afara magazinului pe care l-au întâlnit pe O.U. și victima. Primul a intrat în magazin, cel din urmă a rămas afară. Victima, sub influența alcoolului, a avut o discuție cu reclamantul și M.K. Au atacat victima și l-au bătut, din cauza căreia a murit. părăsit magazinul și-a văzut prietenul pe teren, s-a adresat reclamantului și M.K. pentru clarificare. După o scurtă squaff O.U. a fugit de reclamant și M.K. și a intrat din nou în magazin. Martorul R.L., asistentul magazinului, a încuiat ușa magazinului. Factura de inculpare se bazează pe declarațiile U.T., tatăl victimei; O.U., omul cu care victima a venit la magazin; R.L., asistentul de la magazin; T.N., un om care a stat în magazin în timpul infracțiunii; K.K., un om care a trecut pe locul infracțiunii într-o mașină și a văzut doi oameni bătea un al treilea; și K.E., un locuitor în apropiere care au auzit voci în timp ce era acasă în seara infracțiunii. În plus, s-a pus încredere, printre altele, în planul și raportul privind locul infracțiunii, fotografii, opinia unui expert criminalist cu anexele, un raport privind comparația declarațiilor K.K. cu circumstanțele și un raport privind confruntarea K.K. și a reclamantului. În august 2001, cazul penal a fost alăturat unui alt caz în care reclamantul a fost acuzat. În ansamblu, au existat cinci acuzați în cazul penal. 10. La 19 septembrie 2001, ședința a fost suspendată de Curtea Județeană. 11. La audiere din 6 noiembrie 2001, procurorul a prezentat acuzații modificate în partea care nu se referă la acest caz. Avocatul reclamantului a solicitat suspendarea audierii și ca toți martorii și expertul legist să fie convocat. Ea solicită, de asemenea, ca alte întrebări să fie adresate expertului legist. Procurorul a informat Curtea că martorul K.K. a murit. Curtea a suspendat audierea. 12. Curtea județului a auzit cazul la 29 noiembrie 2001 și la 4 aprilie 2002. 13. În audierea din 29 noiembrie 2001 avocatul reclamantului a constatat că participarea martorilor O.U., T.N., R.L. și K.E. era necesară. Ea a remarcat că a depus o cerere pentru ca expertul legist să fie chemat la audiere. Curtea a auzit reclamantul, M.K. și U.T. În plus, instanța a dezvăluit înregistrările scrise ale declarațiilor făcute de martorii K.K. și R.L. în timpul anchetei preliminare, dosarul privind interogarea M.K., raportul privind confruntarea reclamantului și K.K. și raportul privind compararea declarațiilor KK cu aceste circumstanțe. Curtea județului a acordat cererea de a chema martorii O.U., T.N. și R.L. și a ordonat obținerea unui aviz suplimentar de la expertul legist. Expertul a prezentat un aviz suplimentar la 29 ianuarie 2002. 14. La 4 aprilie 2002, Curtea județului a organizat următoarea ședință. Martor R.L. a fost auzită și înregistrarea scrisă a declarațiilor sale date în timpul anchetei preliminare a fost citită. Martorii O.U. și T.N. nu au apar. Curtea le-a convocat, dar scrisorile au fost returnate la Curtea Județeană de către serviciul poștal din cauza expirarea termenului pentru care a fost deținută corespondența. În plus, Curtea a dezvăluit înregistrările scrise ale martorilor K.K., raportul privind confruntarea reclamantului și K.K. și a altor materiale. Avocatul reclamantului a insistat că participarea personală a martorilor O.U. și T.N. la ședința a fost necesară. Curtea județului a respins cererea și a închis audierea în aceeași zi. 15. Curtea județului Harju și-a pronunțat hotărârea la 10 aprilie 2002. În conformitate cu art. 107 alineatul (1) și (2) din Codul penal, reclamantul a fost condamnat în mod intenționat pentru cauza unui prejudiciu corporal extrem de grav, care a fost în pericol de viață și care din cauza neglijenței a cauzat moartea victimei și care a fost comis într-o manieră motivată de hooliganism. Curtea l-a condamnat la trei ani de închisoare. S-a bazat pe avizul expertului forense, împreună cu anexele, declarațiile martorilor K.K. și K.E., date în timpul anchetei preliminare, precum și declarațiile martorilor R.L. Acesta se bazează în continuare pe raportul privind locul infracțiunii împreună cu un plan de schițe și fotografii adăugate la aceasta, raportul privind examinarea probelor materiale împreună cu fotografii și certificatul de deces al victimei. Curtea a stabilit, printre altele, că reclamantul și M.K. au atacat victima și că au fost gata să atace K.K. și O.U. 16. Avocatul reclamantului a făcut apel împotriva hotărârii Curții Județeane. A contestat refuzul Curții Județeane de a convoca martori O.U. și T.N., constatand că declarațiile lor ar fi putut fi în favoarea reclamantului. De asemenea, s-a plâns că concluziile Curții de Conturi au fost incompatibile cu circumstanțele de fapt, subliniind, printre altele, că declarațiile acestor martori pe care se bazase în instanță au fost contradictorii. Ea solicită ca martorii O.U. și T.N. să fie convocați la instanță și că reclamantul să fie achitați în ceea ce privește acuzația în cauză. 17. La 12 iunie 2002, a avut loc o audiere la Curtea de Apel din Tallinn (ringkonnakohus). T.N. a fost prezentă în sala de judecată. Cu toate acestea, instanța a respins cererea avocatului reclamantului de a fi auzit ca martor. 18. În aceeași dată Curtea de Apel și-a pronunțat hotărârea. Deoarece scrisorile au fost returnate la Curtea Județeană de către serviciul poștal, Curtea de Apel a concluzionat că locația acestor martori nu a fost cunoscută de Curtea județului. Curtea județului a fost permisă să dezvăluie declarațiile lor făcute în cursul anchetei preliminare. Întrucât Curtea județului a dezvăluit declarațiile și le-a examinat în audierea sa, aceasta a folosit aceste declarații ca dovezi în conformitate cu legea. Curtea de Apel a remarcat că avocatul reclamantului nu a putut specifica, fie în fața Curții județului, fie în apelul său, ce informații ar fi dorit să obțină de la acești martori. Curtea de Apel a respins recursul în ceea ce privește presupusul lipsă de probe și incompatibilitate a concluziilor Curții de Conturi cu circumstanțele de fapt, se bazează pe declarațiile de martor K.K., date în timpul anchetei preliminare și dezvăluite în ședința Curții de Conturi, precum și pe declarațiile de martor R.L., date înainte de proces și confirmate de el la ședință. Curtea de Apel a remarcat că Curtea județului nu a respectat în mod corespunzător declarațiile acuzate. De asemenea, s-a referit la declarațiile U.T., prezentate la audierea Curții județului și la avizul expertului legist. Curtea a susținut hotărârea județului în partea sa relevantă în substanța care omite, totuși, elementul hooliganismului în comportamentul reclamantului și al M.K. (art. 107 § 2 alineatul (2) din Codul Penal). Avocatul reclamantului a interzis un recurs la Curtea Supremă (Riigikohus) și a contestat din nou refuzul Tribunalului de Conturi de a convoca martori O.U. și T.N., constatand că pur și simpluul fapt că martorii nu au luat scrisorile trimise de la biroul poștal nu permitea concluzia că locul lor de reședință s-a schimbat și că locul lor era necunoscut în instanță. Ea a remarcat că Curtea județului nu a ordonat poliției să asigure prezența martorilor la audiere. 20. Curtea Supremă a respins recursul din 16 octombrie 2002. Prin divulgarea declarațiilor formulate de O.U. și T.N. în cadrul anchetei preliminare, fără ca reclamantul să aibă posibilitatea de a le pune întrebări, Curtea județului nu a respectat, de asemenea, cerințele articolului 6 § 3 litera (d). Cu toate acestea, după analizarea îndelungată a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Supremă a constatat că nu există motive pentru anularea hotărârilor Curții de Conturi și Curții de Apel, deoarece condamnarea reclamantului nu a fost bazată în întregime sau într-o măsură decisivă pe declarațiile martorilor O.U. și T.N.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă