ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 2267 din 23 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile prematurității și lipsei de interes invocate de pârâtă, ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că, în cauză, fiind vorba de refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, în sensul obligării persoanei vătămate de a adresa o nouă cerere autorității publice.

Cu privire la excepția lipsei de interes s-a apreciat că reclamanta are interesul să primească un răspuns la cererea adresată pârâtei. Pe fondul cauzei, în raport de conținutul răspunsului oferit de pârâtă la cererea prin care reclamanta a solicitat ca să nu mai fie încadrați paleții metalici (box-paleții) în categoria ambalajelor sau a stelajelor care intră sub incidența Ordinului nr. 272/2001, a apreciat instanța de fond că, în speță, nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, chiar dacă modalitatea de comunicare a răspunsului, după ce autoritatea publică a fost chemată în judecată, reprezintă o soluționare cu întârziere a cererii, ipoteză care, însă, nu a fost dedusă judecății.

Astfel, s-a constatat că pârâta a răspuns reclamantei prin adresa nr. 65/11 ianuarie 2011 (după acționarea sa în instanță) în sensul că „ paletul metalic (denumit și box-palet) este o construcție simplă, executată de regulă din profile metalice, destinată eficientizării deplasării și transportului în siguranță cu diverse vehicule a buteliilor, tuburilor și butoaielor. Spre deosebire de paletul metalic, „pachetul compact” cuprinde orice număr admis de „box-paleți”. Pachetul compact, atunci când este amplasat și fixat corespunzător pe platforma unui vehicul, devine „stelaj” și reprezintă o suprastructură a vehiculului. Dacă buteliile, tuburile sau butoaiele introduse în aceste stelaje conțin mărfuri periculoase, pe durata deplasării (a transportului) pe drumurile publice, stelajul intră sub incidența Codului A.D.R.

și face obiectul inspecției tehnice A.D.R. Instanța de fond, apreciind că scopul acestor măsuri vizează protejarea oamenilor, a animalelor și a mediului, a reținut că în mod corect pârâta a comunicat reclamantei că paleții metalici intră sub incidența Ordinului nr. 272/2001 al Ministerului Industriei și Resurselor. Mai reține instanța de fond că împrejurarea că reclamanta nu recunoaște denumirea dată de pârâtă de „box-palet”, în loc de „paleți metalici”, sau aprecierea acesteia să doar ambalajul propriu-zis al gazului industrial (butelia) trebuie să intre sub incidența Ordinului nr. 272/2001 nu sunt de natură să conducă la constatarea situației că răspunsul pârâtei ar fi contrar legii.

A conchis instanța de fond în sensul că reclamanta a primit un răspuns complet, legal, emis fără abuz de putere, solicitării sale, în sensul că suporturile metalice care ajută la transportul buteliilor în poziție verticală (palet metalic, pachet compact, stelaj) atunci când se află într-un vehicul și acest vehicul circulă pe drumurile publice sunt supuse inspecției tehnice A.D.R. tocmai pentru scopul menționat de reclamantă și anume pentru siguranța transportului pe drumurile publice. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 2267 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC S.R. SRL, în temeiul art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Printr-o primă critică formulată susține recurenta că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu depășirea limitelor investirii. Astfel, susține recurenta că prin acțiunea formulată a solicitat instanței de judecată să oblige pârâta la emiterea unui răspuns complet cu privire la cererea formulată la 11 martie 2010, și nicidecum să analizeze pe fond dacă paleții metalici trebuie sau nu încadrați în categoria stelajelor așa cum susține ulterior pârâta. Se mai arată că potrivit adresei nr. 65/2011, răspunsul pârâtei a fost emis cu o zi înaintea primului termen de judecată, însă a fost comunicat abia la al doilea termen de judecată, ceea ce evidențiază faptul că răspunsul a fost formulat pro cauza, cu atât mai mult cu cât, prin pretinsul răspuns, se reiau susținerile din întâmpinare.

În opinia recurentei răspunsul este nelegal, însă instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că acesta este legal, deși nu a fost învestită cu o astfel de cerere, și astfel a fost lipsită, practic de posibilitatea de a dovedi, în concret acest lucru pe calea unei acțiuni în contencios administrativ. Printr-o altă critică formulată susține recurenta că hotărârea instanței de fond este eronată și atunci când aceasta face referire la legalitatea răspunsului emis de autoritatea pârâtă. În acest sens, se arată că, practic instanța de fond în lipsa unor dispoziții legale concrete și în lipsa unei expertize tehnice chiar, care să definească paleții metalici și stelajele și să facă o comparație între acestea, pronunță niște considerente cu autoritate de lucru judecat nelegale și netemeinice, bazate pe simple afirmații, fără un suport probator.

3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: În primul rând Înalta Curte constată că în cauză nu-și găsește incidență motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care prin simpla lecturare a considerentelor hotărârii recurate prin raportare la obiectul acțiunii în contencios administrativ cu care a fost învestită instanța de fond, în temeiul art. 8 alin. (1) din L.C.A., nu se poate reține situația de plus petita, invocată prin cererea de recurs.

Astfel, având în vedere că prin acțiunea formulată recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte la emiterea unui răspuns complet, iar refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din L.C.A., poate rezulta și din formularea unui răspuns formal la o cerere cu care autoritatea publică a fost învestită, în mod corect instanța de fond a procedat la analiza conținutului răspunsului pe care intimata la comunicat recurentei prin adresa nr. 65/2011, fără ca prin acest lucru să depășească limitele investirii, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat că răspunsul comunicat prin adresa nr. 65/2011 este legal, prin raportare atât la aspectele semnalate de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar și la punctul de vedere expus de aceasta în notele de ședință depuse la dosarul fondului la data de 09 martie 2011, așa încât în mod nejustificat se susține prin cererea de recurs că nu a fost supus analizei conținutul răspunsului primit la cererea formulată, urmând a fi înlăturate și criticile formulate pe acest aspect. Înalta Curte, fără a considera necesar a aduce noi argumente față de cele expuse pe larg în considerentele hotărârii recurate, va respinge și criticile circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., formulate de recurenta-reclamantă cu privire la conținutul adresei nr. 65/2011, și care reprezintă practic, o reiterare a criticilor aduse respectivului răspuns, în fața instanței de fond, în condițiile în care, analizând punctele de vedere expuse de ambele părți litigante cu privire la incidența, la situația de fapt expusă, a Ordinului nr. 272/2001 al Ministerului Industriei și Resurselor, constată că instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a cadrului legal incident în cauză, și s-a pronunțat punctual în mod corect asupra legalității răspunsului comunicat recurentei-reclamante. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a acțiunii pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.R. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2267 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012 . Procesat de GGC - AS