ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2267 din 23 martie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepțiile prematurității și lipsei de interes invocate de

pârâtă, ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.R.

SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă

în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a

apreciat că, în cauză, fiind vorba de refuzul nejustificat de soluționare a

unei cereri, nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, în sensul

obligării persoanei vătămate de a adresa o nouă cerere autorității publice.

Cu privire la

excepția lipsei de interes s-a apreciat că reclamanta are interesul să

primească un răspuns la cererea adresată pârâtei.

Pe fondul cauzei, în

raport de conținutul răspunsului oferit de pârâtă la cererea prin care

reclamanta a solicitat ca să nu mai fie încadrați paleții metalici

(box-paleții) în categoria ambalajelor sau a stelajelor care intră sub

incidența Ordinului nr. 272/2001, a apreciat instanța de fond că, în speță, nu

este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, chiar

dacă modalitatea de comunicare a răspunsului, după ce autoritatea publică a

fost chemată în judecată, reprezintă o soluționare cu întârziere a cererii,

ipoteză care, însă, nu a fost dedusă judecății.

Astfel, s-a constatat

că pârâta a răspuns reclamantei prin adresa nr. 65/11 ianuarie 2011 (după

acționarea sa în instanță) în sensul că „ paletul metalic (denumit și

box-palet) este o construcție simplă, executată de regulă din profile metalice,

destinată eficientizării deplasării și transportului în siguranță cu diverse

vehicule a buteliilor, tuburilor și butoaielor. Spre deosebire de paletul

metalic, „pachetul compact” cuprinde orice număr admis de „box-paleți”. Pachetul

compact, atunci când este amplasat și fixat corespunzător pe platforma unui

vehicul, devine „stelaj” și reprezintă o suprastructură a vehiculului. Dacă

buteliile, tuburile sau butoaiele introduse în aceste stelaje conțin mărfuri

periculoase, pe durata deplasării (a transportului) pe drumurile publice,

stelajul intră sub incidența Codului A.D.R. și face obiectul inspecției tehnice

A.D.R.

Instanța de fond,

apreciind că scopul acestor măsuri vizează protejarea oamenilor, a animalelor

și a mediului, a reținut că în mod corect pârâta a comunicat reclamantei că

paleții metalici intră sub incidența Ordinului nr. 272/2001 al Ministerului

Industriei și Resurselor.

Mai reține instanța

de fond că împrejurarea că reclamanta nu recunoaște denumirea dată de pârâtă de

„box-palet”, în loc de „paleți metalici”, sau aprecierea acesteia să doar

ambalajul propriu-zis al gazului industrial (butelia) trebuie să intre sub

incidența Ordinului nr. 272/2001 nu sunt de natură să conducă la constatarea

situației că răspunsul pârâtei ar fi contrar legii.

A conchis instanța de

fond în sensul că reclamanta a primit un răspuns complet, legal, emis fără abuz

de putere, solicitării sale, în sensul că suporturile metalice care ajută la

transportul buteliilor în poziție verticală (palet metalic, pachet compact,

stelaj) atunci când se află într-un vehicul și acest vehicul circulă pe

drumurile publice sunt supuse inspecției tehnice A.D.R. tocmai pentru scopul

menționat de reclamantă și anume pentru siguranța transportului pe drumurile

publice.

Împotriva Sentinței

civile nr. 2267 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC S.R. SRL,

în temeiul art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., în dezvoltarea

căruia a susținut, în esență, următoarele:

Printr-o primă

critică formulată susține recurenta că instanța de fond a pronunțat hotărârea

recurată cu depășirea limitelor investirii.

Astfel, susține

recurenta că prin acțiunea formulată a solicitat instanței de judecată să

oblige pârâta la emiterea unui răspuns complet cu privire la cererea formulată

la 11 martie 2010, și nicidecum să analizeze pe fond dacă paleții metalici

trebuie sau nu încadrați în categoria stelajelor așa cum susține ulterior pârâta.

Se mai arată că

potrivit adresei nr. 65/2011, răspunsul pârâtei a fost emis cu o zi înaintea

primului termen de judecată, însă a fost comunicat abia la al doilea termen de

judecată, ceea ce evidențiază faptul că răspunsul a fost formulat pro cauza, cu

atât mai mult cu cât, prin pretinsul răspuns, se reiau susținerile din

întâmpinare.

În opinia recurentei

răspunsul este nelegal, însă instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că

acesta este legal, deși nu a fost învestită cu o astfel de cerere, și astfel a

fost lipsită, practic de posibilitatea de a dovedi, în concret acest lucru pe

calea unei acțiuni în contencios administrativ.

Printr-o altă critică

formulată susține recurenta că hotărârea instanței de fond este eronată și

atunci când aceasta face referire la legalitatea răspunsului emis de

autoritatea pârâtă.

În acest sens, se

arată că, practic instanța de fond în lipsa unor dispoziții legale concrete și

în lipsa unei expertize tehnice chiar, care să definească paleții metalici și

stelajele și să facă o comparație între acestea, pronunță niște considerente cu

autoritate de lucru judecat nelegale și netemeinice, bazate pe simple

afirmații, fără un suport probator.

instanței de recurs

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru

următoarele considerente:

În primul rând Înalta

Curte constată că în cauză nu-și găsește incidență motivul de casare

reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care prin simpla

lecturare a considerentelor hotărârii recurate prin raportare la obiectul

acțiunii în contencios administrativ cu care a fost învestită instanța de fond,

în temeiul art. 8 alin. (1) din L.C.A., nu se poate reține situația de plus

petita, invocată prin cererea de recurs.

Astfel, având în

vedere că prin acțiunea formulată recurenta-reclamantă a solicitat obligarea

intimatei-pârâte la emiterea unui răspuns complet, iar refuzul nejustificat de

rezolvare a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din L.C.A., poate

rezulta și din formularea unui răspuns formal la o cerere cu care autoritatea

publică a fost învestită, în mod corect instanța de fond a procedat la analiza

conținutului răspunsului pe care intimata la comunicat recurentei prin adresa

nr. 65/2011, fără ca prin acest lucru să depășească limitele investirii, cum în

mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Totodată, Înalta

Curte constată că instanța de fond a apreciat că răspunsul comunicat prin

adresa nr. 65/2011 este legal, prin raportare atât la aspectele semnalate de

recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar și la

punctul de vedere expus de aceasta în notele de ședință depuse la dosarul

fondului la data de 09 martie 2011, așa încât în mod nejustificat se susține

prin cererea de recurs că nu a fost supus analizei conținutul răspunsului

primit la cererea formulată, urmând a fi înlăturate și criticile formulate pe

acest aspect.

Înalta Curte, fără a

considera necesar a aduce noi argumente față de cele expuse pe larg în

considerentele hotărârii recurate, va respinge și criticile circumscrise

motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulate de

recurenta-reclamantă cu privire la conținutul adresei nr. 65/2011, și care

reprezintă practic, o reiterare a criticilor aduse respectivului răspuns, în

fața instanței de fond, în condițiile în care, analizând punctele de vedere

expuse de ambele părți litigante cu privire la incidența, la situația de fapt

expusă, a Ordinului nr. 272/2001 al Ministerului Industriei și Resurselor,

constată că instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a

cadrului legal incident în cauză, și s-a pronunțat punctual în mod corect

asupra legalității răspunsului comunicat recurentei-reclamante.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a acțiunii pronunțată

de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi

respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S.R. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2267 din 23 martie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2012 .

Procesat de GGC - AS