ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 328/2025

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la restituirea imobilelor respective în deplină proprietate și posesie.

Pârâții C și D au formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale.

Prin încheierea de ședință din data de 22.10.2020, instanța a luat act de renunțarea pârâților la invocarea excepției prescripției dreptului material de acțiune.

Prin sentința civilă nr. 289 din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/3/2020, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1099 A din 28 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/3/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de cameră de consiliu din 04.10.2023, Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus rezoluțiunea contractului de construire locuință autentificat sub nr. 3052 din 18.07.2008 de B.N.P.A. E și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâților să restituie reclamantei imobilul-apartament nr. (...) situat în București, str. (...) sector 1 și locul de parcare nr. (...) din garajul subteran, urmând ca dreptul de proprietate al pârâților asupra acestor imobile să fie radiat din cartea funciară nr. (...) a Sectorului 1 București.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

Totodată, s-a luat act că apelanta-reclamantă a solicitat cheltuieli pe cale separată, iar în baza art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a dispus obligarea reclamantei la plata către Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 1 a taxei judiciare de timbru în cuantum de 26.939,71 lei aferentă judecății în primă instanță.

Prin decizia 1013 din 14 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâți.

Subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenții au susținut că atât instanța de apel cât și instanța de recurs nu s-au pronunțat în integralitate asupra cererii de repunere a părților în situația anterioară, în sensul că intimata-reclamantă nu a fost obligată la restituirea prețului achitat cu titlu de avans.

În considerarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au subliniat că atât la instanțele de fond, cât și în recurs s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 10512 din 13.06.2014, pronunțate de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr. x/299/2013, în ceea ce privește lipsa creanței certe, lichide și exigibile a sumei reprezentând prețul contractului.

În continuare, revizuenții au arătat că reclamanta nu poate solicita rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului, în condițiile în care acesta nu poate fi determinat în concret.

Prin urmare, revizuenții au identificat hotărârile potrivnice ca fiind decizia nr. 1099 din 28.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă, decizia nr. 1013 din 14.05.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și sentința nr. 10512 din 13.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.

Prin întâmpinare, intimata A S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Cauza a fost înregistrată la 20 mai 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/1/2024, iar prin rezoluția din 3 iunie 2024 s-a fixat termen de judecată la 19 septembrie 2024.

Prin încheierea din 19 septembrie 2024, Înalta Curte a amânat soluționarea cauzei pentru lipsa dosarului nr. x/3/2020, iar prin încheierea din 21 noiembrie 2024 a fost acordat termen la 13 februarie 2025 pentru ca revizuenților să le fie comunicată decizia a cărei revizuire o solicită.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei nr. 1013 din 14.05.2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/3/2020, prin care s-a respins ca nefondat recursul pârâților.

Invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenții au susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat în integralitate asupra cererii de repunere a părților în situația anterioară, în sensul obligării reclamantei la restituirea prețului achitat cu titlu de avans.

Potrivit textului de lege evocat în susținerea cererii de revizuire, pentru a se putea solicita retractarea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să se fi pronunțat asupra fondului sau să fi evocat fondul. Pe de altă parte, motivul de revizuire invocat nu este evidențiat în situațiile de excepție de la această regulă prevăzute la art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cerința de admisibilitate impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este întrunită, deoarece prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul cauzei.

Prin noțiunea de evocare a fondului se înțelege, în sensul legii procesuale, că instanța de recurs să admită recursul și, reanalizând probatoriul administrat, să schimbe situația de fapt reținută de către instanța de fond. Chestiunea evocării fondului din perspectiva schimbării situației de fapt de către instanța de recurs are directă legătură cu motivele de revizuire pentru care se poate solicita revizuirea, deoarece toate ipotezele reglementate de lege ca fiind motive de revizuire vizează chestiuni de fapt care nu au fost avute în vedere de către instanța de recurs atunci când a admis recursul și a reinterpretat situația de fapt dedusă judecății.

Or, în cauza pendinte, instanța de recurs nu a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, nu a aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite și nici nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, astfel că decizia atacată nu întrunește cerințele legale pentru a fi supusă revizuirii, întrucât, deși este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul.

Prin urmare, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu întrunește condiția de admisibilitate privind obiectul căii extraordinare de atac, întrucât hotărârea instanței de recurs nu a implicat o evocare a fondului.

În considerarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au susținut că sunt hotărâri potrivnice decizia nr. 1099 din 28.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă, decizia nr. 1013 din 14.05.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și sentința nr. 10512 din 13.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de admisibilitate: să fie indicate hotărârile definitive potrivnice, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În cauză, instanța supremă constată că prima hotărâre pretins potrivnică este decizia nr. 1099 din 28.06.2023, care a fost pronunțată în calea de atac a apelului, în același dosar în care a fost pronunțată și decizia a cărei revizuire este solicitată.

Or, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere situația pronunțării a două hotărâri, în același proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci textul are în vedere întrunirea condiției triplei identități de părți, obiect și cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în două dosare separate, în așa fel în cât soluționarea celei de-a doua cereri să fi adus atingere autorității de lucru judecat a soluției pronunțate în prima.

Prin urmare, această cerință nu este îndeplinită, revizuentul susținând contrarietatea deciziei pronunțate în recurs (decizia nr. 1013 din 14.05.2024), în raport cu decizia pronunțată de instanța de apel în același dosar (decizia civilă nr. 1099 din 28.06.2023).

Cea de a doua hotărâre pretins a fi potrivnică de către revizuenți este sentința nr. 10512 din 13.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.

Înalta Curte reține că această hotărâre nu este potrivnică deciziei a cărei revizuire este solicitată, deoarece în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ca, în cel de-al doilea litigiu, instanța să nu se fi pronunțat asupra autorității de lucru judecat a celei dintâi hotărâri.

Această cerință presupune ca a doua instanță să ignore faptul că o chestiune litigioasă și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze contrar primei judecăți.

Din această perspectivă, se constată că, în al doilea proces, în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire este solicitată, instanța de apel a evocat sentința nr. 10512 din 13.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București și a constatat că în considerentele acesteia nu s-a reținut existența unor deficiențe calitative și nici faptul că prețul reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Totodată, în al doilea proces, în calea de atac a recursului, instanța a analizat criticile pârâților privind încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 10512 din 13.06.2014.

Trebuie conchis, așadar, că a doua instanță nu a ignorat prima judecată, ci a analizat chestiunile dezlegate de instanța anterioară.

Aceste considerente au dobândit ele însele autoritate de lucru judecat, care se opune analizei cererii de revizuire, întrucât instanța de retractare nu poate cenzura, soluționând cererea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., modalitatea în care cea de-a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Față de ansamblul considerentelor expuse, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza celorlalte condiții de admisibilitate a motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind existența unor hotărâri potrivnice.

În considerarea celor evocate, întrucât nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate privind motivele de revizuire prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții C și D împotriva deciziei nr. 1013 din 14 mai 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/3/2020, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de recurenții C și D împotriva deciziei nr. 1013 din 14 mai 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/3/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2025.