ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 381/2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 4 ianuarie 2024, pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă a fost înregistrat, sub dosarul nr. x/2/2022/a1, recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva încheierii civile din data de 15.06.2023 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Prin încheierea de ședință din 5 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2/2022/a1, Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la strigarea pricinii și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Recurenta-reclamantă A a declarat recurs împotriva acestei încheieri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea cererii formulate, recurenta a susținut că, la 09.06.2022, a introdus pe rolul Curții de Apel București o cerere de despăgubiri, ca urmare a deciziei I.C.C.J. nr. 2370/08.05.2019 dată în dosarul nr. x/2015.

La termenul din 26.01.2023, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -Secția de litigii cu profesioniștii.

La Tribunalul București, dosarul nr. x/2/2022 a fost înregistrat în data de 03.04.2023, iar în ședința din 15.06.2023, Tribunalul București a hotărât suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 15.06.2023, recurenta a arătat că a declarat recurs, în urma căruia, Tribunalul București a disjuns cauza și a format din aceasta cerere de recurs în dosarul nr. x/2/2022/al, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la 04.01.2024.

La 05.03.2024, a susținut recurenta, Curtea de Apel București a hotărât suspendarea cauzei pe motiv că sunt întrunite prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aceasta în condițiile în care instanța nu a avut la dispoziție dosarul nr. x/2/2022, ci doar simpla sa cerere de recurs.

In acest fel, instanța nu a avut posibilitatea să vadă că atât în cererea introductiva de despăgubiri din 07.06.2022, cât și în precizările ,,din 22.01.2022”, ambele depuse la Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2022, este inserată mențiunea ca judecarea cauzei să se facă în lipsa recurentei.

Cu atât mai mult, a mai arătat recurenta, dacă instanța era de bună-credință, în citația emisă în data de 13.02.2024, trebuia să îi solicite să precizeze dacă dorește judecarea cauzei în lipsă, or, în această citație i se comunică faptul că ,,prin înmânarea citației... este prezumat că cel citat are în cunoștința și termenele ulterioare aceluia pentru care citația a fost înmânată.”

A conchis recurenta că, în speță, cauza pentru care cererea sa de recurs nu a putut fi judecată nu este aceea că aceasta nu a făcut precizarea de judecare a cauzei în lipsă, ci lipsa dosarului nr. x/2/2022 aflat la Tribunalul București, de unde trebuia solicitat de către Curtea de Apel București.

Curtea de Apel București nu putea soluționa recursul împotriva încheierii din 15.06.2023, întrucât încheierea se afla la Tribunalul București în dosarul nr. x/2/2022, iar aceasta nu a fost depusă odată cu cererea de recurs, știind că pentru soluționarea recursului va fi solicitat și dosarul nr. x/2/2022 absolut necesar.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat în raport de considerentele ce succed:

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., însă, față de dezvoltarea criticilor din memoriul de recurs, prin care se invocă încălcarea unor norme de procedură, se constată că acestea pot fi circumscrise doar punctului 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, la termenul de judecată din 5 martie 2024, curtea de apel a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la strigarea pricinii și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ,,Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părțile legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.”

Din interpretarea normei enunțate reiese că dispozițiile pe care le reglementează au caracter imperativ, instanța fiind obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părților legal citate, precum și faptul că acestea nu au solicitat soluționarea cauzei și în absența lor.

Rațiunea instituirii acestei măsuri de către legiuitor a fost în considerarea respectării dreptului la apărare al părților și al principiului contradictorialității procesului civil.

De asemenea, Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 411 alin. (2) C. proc. civ., ,,Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanța în fața căreia a fost formulată.”

Așadar, în raport de textul legal anterior redat, cererea de judecată în lipsă formulată înaintea primei instanțe nu are eficiență și la judecata în căile de atac, astfel încât ea trebuie reiterată în fața instanței sesizate cu judecata acesteia, în caz contrar, neprezentarea părților, deși legal citate, atrage suspendarea judecății.

În cauza dedusă judecății, din înscrisurile aflate în dosarul Curții de Apel București nr. x/2/2022/a1 rezultă că niciuna din părți nu s-a prezentat la termenul de judecată din 5 martie 2024 și nici nu a formulat vreun act de procedură în care să se menționeze că solicită judecata cauzei și în lipsă.

În acest context, susținerea recurentei relativ la faptul că a solicitat judecata cauzei în lipsă prin cererile depuse la Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2022 nu poate fi primită, întrucât o asemenea solicitare nu a fost formulată în fața Curții de Apel București în dosarul nr. x/2/2022/a1 (instanța învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din 15.06.2023 pronunțate de Tribunalul București), așa cum impun dispozițiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ.

Nici susținerea recurentei în sensul că, dacă instanța era de bună-credință, în citația emisă în data de 13.02.2024, trebuia să îi solicite să precizeze dacă dorește judecarea cauzei în lipsă, nu poate fi primită, având în vedere dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. raportat art. 411 alin. (2) C. proc. civ., principiul nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoașterea legii), precum și faptul că elementele obligatorii ce trebuie inserate în citație sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 157 C. proc. civ.

Totodată, critica recurentei prin care se invocă lipsa dosarului nr. x/2/2022 aflat la Tribunalul București, nu are relevanță, atâta vreme cât solicitarea de judecare a cauzei în lipsă trebuie făcută pentru fiecare etapă procesuală, așa cum impun dispozițiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ., iar această solicitare nu a fost formulată în fața instanței învestite cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii civile din 15.06.2023 pronunțate de Tribunalul București.

În egală măsură, critica recurentei potrivit căreia nu se putea soluționa recursul împotriva încheierii din 15.06.2023, întrucât încheierea se afla la Tribunalul București în dosarul nr. x/2/2022, iar aceasta nu a fost depusă odată cu cererea de recurs, nu este fondată, câtă vreme norma juridică prevăzută la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este de ordine publică, iar, dacă sunt întrunite cerințele acestui text instanța are obligația de a suspenda judecata fără a mai efectua vreun alt act de procedură.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte arată că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva încheierii din 5 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva încheierii din 5 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2025.