ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1377/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului Vrancea – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, sub număr de dosar x/91/2022, reclamanta Societatea A S.A. a chemat în judecata pe pârâta B P.F.A. solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 308.000 lei și 14.466,70 USD la cursul BNR din ziua plății efective, reprezentând beneficiul nerealizat cauzat prin neexecutarea obligațiilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 alin. (1) și alin. (2), art. 1531, art. 1532 alin. (1), art. 1547 și art. 1548 C. civ.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 41 din 3 mai 2023 a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. A S.A. Vrancea, în contradictoriu cu pârâta B P.F.A.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 308.000 lei și suma de 14.466,70 USD la cursul BNR de la data plății.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7.341,47 lei cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 5 octombrie 2022 și a sentinței civile nr. 41 din 3 mai 2023 pronunțate de Tribunalul Vrancea, în termen legal, pârâta B P.F.A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 307/2023 din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă, a fost admis apelul formulat de pârâta B P.F.A. împotriva încheierii din 5 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul Vrancea, pe care a schimbat-o în sensul că a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea.

A fost anulată sentința civilă nr. 41 din 3 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Vrancea și s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Iași.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., S.C. A S.A. Vrancea a declarat recurs împotriva deciziei nr. 307/2023 din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă.

În argumentarea cererii de recurs, s-a susținut, în esență, nelegalitatea deciziei recurate, întrucât completul care a pronunțat soluția a fost condus de doamna Judecător C, care trebuia să se retragă de la soluționarea cauzei potrivit încheierii din 18 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/91/2022/al al aceleiași instanțe, fiindu-i admisă cererea de abținere.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru rejudecare.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 186 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C. proc. civ., pentru lipsa semnăturii și lipsa dovezii calității de reprezentant.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, întrucât această excepție vizează legala învestire a instanței, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.: „cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic”.

Norma legală enunțată se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 alin. (1) C. proc. civ. reglementând că: „Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura”.

Înalta Curte subliniază că semnătura nu reprezintă doar o simplă formalitate pe înscris, ci exprimă consimțământul părții în numele căreia este întocmit, dar și faptul certificării conținutului său, iar sancțiunea care intervine în cazul nesemnării memoriului de recurs este nulitatea, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că prezentul recurs a fost declarat și semnat de consilier juridic D, cu delegație pentru a redacta, pentru a depune recursul la Curtea de Apel Galați și pentru a reprezenta interesele în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind însușit de partea în numele căreia a fost întocmit (S.C. A S.A.).

În acest context, se impune și menționarea faptului că lipsa dovezii calității de reprezentant la care face referire art. 82 C. proc. civ., subsumează instituției reprezentării din perspectiva probării pe plan procesual, atât înscrisul doveditor al calității de reprezentant, cât și dovedirea calității de reprezentant sub aspectul condițiilor impuse de lege în persoana reprezentantului, lipsa oricăruia dintre aceste elemente conducând la aplicarea sancțiunii nulității.

Așadar, în condițiile în care consilierul juridic a semnat recursul fără a avea mandatul acordat și în acest sens, iar recursul nu a fost însușit de societatea în numele căreia a fost redactat, Înalta Curte constată că prezenta cerere nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității.

În plus, apărătorul ales al societății în numele căreia a fost declarat recursul, prezent la acest termen de judecată, a precizat expres că nu are împuternicire pentru semnarea prezentului recurs, iar societatea nu și-a manifestat voința în sensul însușirii căii de atac.

Așa fiind, în lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței, devenind incidentă sancțiunea nulității căii de atac.

Față de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A S.A. VRANCEA împotriva deciziei nr. 307/2023 din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă.

Cât privește cererea formulată de intimata B P.F.A., de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru formularea de apărări în raport de recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Prin urmare, culpa procesuală reprezintă criteriul aplicabil în ceea ce privește soluționarea cererii accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Or, în cauza de față, este vorba de o soluție de anulare a recursului pentru lipsa semnăturii, neputând fi reținută o culpă procesuală în sarcina recurentei A S.A. VRANCEA, câtă vreme aceasta nu a înțeles să-și însușească calea de atac exercitată de consilierul juridic, neexistând o împuternicire în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A S.A. VRANCEA împotriva deciziei nr. 307/2023 din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B P.F.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2024.