ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2887/2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă la 8 august 2024, revizuenta A a solicitat schimbarea deciziei nr. 2200 din 16 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2018* în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 10 C. proc. civ.

Revizuenta a precizat că se impune admiterea cererii de revizuire, deoarece soluțiile pronunțate de instanțele de fond și de instanța de recurs sunt greșite, câtă vreme a dovedit falsificarea actelor de proprietate deținute de autorul despăgubirilor.

De asemenea, a solicitat instanței de revizuire verificarea operațiunilor de alterare a realității pentru a fi corectate greșelile de judecată, astfel încât hotărârile judecătorești nedrepte să nu mai producă efecte și să nu fie încălcat principiul adevărului obiectiv.

Prin decizia nr. 2200 din 16 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2018* au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B și de intervenienta A împotriva deciziei civile nr. 408A din 22 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. De asemenea, a fost admisă cererea formulată de intervenienta A și s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru, în cuantum 100 lei, către aceasta.

Prin întâmpinarea formulată de intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, datorită caracterului său peremptoriu, în raport cu art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că dispozițiile alineatului (1) al textului de lege menționat, cu caracter de normă generală, impun condiția că pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuirea este o cale de atac nedevolutivă, care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată ce au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat cu privire la caracterul întemeiat sau nefondat al cererii, astfel că pot face obiectul revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Doar cu titlu de excepție și pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ. (forma în vigoare la data cererii de chemare în judecată – 24 octombrie 2018), pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Obiectul revizuirii îl constituie decizia nr. 2200 din 16 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2018*, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B și de intervenienta A împotriva deciziei civile nr. 408A din 22 martie 2022 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Înalta Curte reține că evocarea fondului, printr-o decizie a instanței de recurs, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care a fost reținută în etapele procesuale anterioare, în cazul casării cu reținere, fie aplicarea altor dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se dezlegarea dată raportului dedus judecății, nu sunt susceptibile de revizuire, decât pentru motivele menționate expres de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., printre acestea neregăsindu-se și motivul de revizuire reglementat de pct. 1 al art. 509 alin. (1) din același act normativ.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, aceea de cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme motivul evocat în susținerea cererii de revizuire se întemeiază pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar obiectul revizuirii este reprezentat de o decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B și de intervenienta A.

În același sens s-a pronunțat și instanța de contencios constituțional, care, prin Decizia nr. 156/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, pronunțată în legătură cu prevederile art. 322 C. proc. civ. de la 1865, a statuat, în legătură cu deciziile instanțelor de recurs pronunțate sub imperiul vechii reglementări procedurale civile, că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care a fost respins recursul (par. 17), soluție pe deplin aplicabilă și în raport cu actuala reglementare.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., Înalta Curte reține că de la regula potrivit căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie să vizeze fondul este exceptat acest motiv de revizuire, după cum stipulează expres alin. (2) al aceluiași text de lege.

Pentru a fi reținută incidența acestui motiv de revizuire este necesar ca în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale, această încălcare să fi produs consecințe grave, iar consecințele încălcării să continue să se producă. Acest motiv de revizuire vizează înlăturarea efectelor vătămătoare ale hotărârii judecătorești care a determinat încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, constatată printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, verificând admisibilitatea acestui motiv de revizuire, se constată că susținerile revizuentei și circumstanțele litigiului nu acoperă cerința premisă a textului art. 509 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/3/2018*, în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu a fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale.

Din motivele invocate rezultă că revizuenta tinde, în realitate, la o nouă judecare a cauzei, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 paragraful (1) din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice. Funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților definitive în afara condițiilor strict reglementate procedural.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva deciziei nr. 2200 din 16 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2018*.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2024.