ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 278/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 420/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 3.440/117/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 14 februarie 2025, în Dosarul nr. 3.440/117/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) și alin. (12) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, prin polițist care îndeplinește condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. (1) al aceluiași articol, respectiv condiția ca polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul să nu dețină locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, se înțelege că nu se referă chiar la locuința pentru care polițistul solicită acordarea dreptului la compensație, chiar dacă ulterior achiziționării acesteia solicitantul a fost mutat în interes de serviciu în localitatea în care se află locuința achiziționată prin credit bancar? II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 360/2002) " Art. 31. - (1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul și care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensație lunară pentru chirie de până la 50% din salariul lunar, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere încheiat în condițiile legii. (1 1 ) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care își are domiciliul, dar care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiul de locuit corespunzător, poate beneficia de compensația lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului afacerilor interne, însușite de către conducătorul unității din care face parte polițistul, la solicitarea acestuia. (1 2 ) Polițistul care îndeplinește condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. (1) și (1 1 ) și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului. În această situație, compensația lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar."

Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 284/2005) " Art. 3. - (1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care își are domiciliul beneficiază de compensație lunară pentru chirie aferentă unei locuințe închiriate în respectiva localitate, dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe: (...) b) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu deține locuință proprietate personală în localitatea de domiciliu;" (...) III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj cu nr. 3.440/117/2024, reclamantul, având funcția de polițist, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la acordarea compensației lunare pentru chirie în vederea achitării ratei/unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe, începând cu data depunerii raportului (21 martie 2024) și pentru viitor, pe toată perioada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 31 alin. (1 2 ) din Legea nr. 360/2002.

În motivare, a susținut că, în baza contractului de vânzare autentificat la data de 13 iunie 2023, a achiziționat, împreună cu soția sa, un imobil situat în Cluj-Napoca, iar pentru achitarea integrală a prețului a contractat în aceeași zi un credit bancar garantat cu ipotecă asupra imobilului respectiv.

A mai arătat că a fost mutat în interesul serviciului în Cluj-Napoca la data de 15 martie 2024, aceasta reprezentând prima modalitate de stabilire a raporturilor de serviciu, nefiindu-i atribuită o locuință de serviciu, de intervenție ori din fondul locativ de stat cu plata subvenționată a chiriei în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului.

Solicitarea sa de acordare a compensației lunare pentru chirie a fost respinsă de Direcția generală juridică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru neîndeplinirea cerinței de la art. 3 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, care impune ca polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia să nu dețină locuință proprietate personală în localitatea de domiciliu.

Consideră reclamantul că este eronată interpretarea conform căreia interdicția de a avea în proprietate o locuință se referă tocmai la cea pentru cumpărarea căreia persoana în cauză achită ratele creditului pentru care solicită sprijinul financiar, nefiind relevant dacă locuința era sau nu deja cumpărată la data depunerii raportului.

În acest sens, a menționat că o astfel de interpretare ar conduce la concluzia că art. 31 alin. (1 2 ) devine inaplicabil, întrucât persoana vizată deține deja în proprietate locuința pentru achiziționarea căreia a contractat un credit bancar.

A mai arătat că polițistul beneficiază de dreptul pretins doar de la data formulării cererii de acordare a compensației lunare pentru chirie care coincide cu data depunerii raportului.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În apărare, a susținut că, la momentul modificării raporturilor de serviciu prin mutare într-o localitate în care deține o locuință în proprietate, reclamantul a pierdut beneficiul compensației lunare pentru chirie și, în mod implicit, beneficiul compensației lunare pentru plata ratei/unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar ori a unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe.

Beneficiul pretins putea fi acordat numai în situația în care achiziționarea locuinței din municipiul Cluj-Napoca ar fi avut loc după mutarea reclamantului în această localitate. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens, a menționat că procesul în care a fost dispusă sesizarea se află în primă instanță pe rolul unui complet specializat în materia contenciosului administrativ și are ca obiect drepturi de natură salarială pretinse de un funcționar public cu statut special.

A mai arătat că este îndeplinită cerința existenței unei chestiuni de drept veritabile, care să prezinte un grad de dificultate de natură să justifice intervenția instanței supreme, având în vedere că în această materie au fost pronunțate soluții divergente asupra chestiunii de drept invocate, care pot conduce la conturarea unei practici judiciare neunitare.

Instanța de trimitere a apreciat că de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzei, dat fiind că reclamantul pretinde că este îndreptățit la acordarea compensației lunare pentru chirie în vederea achitării ratei aferente creditului imobiliar/ipotecar destinat achiziționării unei locuințe, în timp ce pârâtul susține că deținerea în proprietate a unei locuințe într-o localitate, la momentul mutării în interesul serviciului în acea localitate, împiedică aplicarea normei de la art. 31 alin. (1 2 ) din Legea nr. 360/2002.

A mai arătat că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept invocate, care nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile au exprimat opinii conforme cu susținerile și apărările formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv al întâmpinării. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a apreciat că validarea interpretării oferite de pârât dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (1 2 ) din Legea nr. 360/2002 ar conduce la inaplicabilitatea acestor dispoziții sau la restrângerea semnificativă a aplicabilității lor. Aceasta deoarece, în general, încheierea contractului de vânzare are loc într-un interval de timp relativ scurt față de momentul încheierii contractului de credit și numai în această perioadă polițiștii ar putea depune raportul pentru a beneficia de compensația lunară pentru chirie în vederea achitării ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului. Or, din analiza expunerii de motive a Legii nr. 288/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative (Legea nr. 288/2018), prin care a fost introdus în art. 31 alin. (1 2 ) în Legea nr. 360/2002, ar rezulta că nu aceasta a fost intenția legiuitorului. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate au rezultat două opinii.

Astfel, într-o opinie s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 în ipoteza în care, ulterior achiziționării locuinței pentru care polițistul solicită acordarea dreptului la compensație, acesta este mutat în interes de serviciu în localitatea în care se află locuința achiziționată prin credit bancar.

S-a argumentat că interdicția de a deține în proprietate o locuință în localitatea în care polițistul este mutat în interes de serviciu nu poate viza chiar locuința pentru dobândirea căreia a fost contractat creditul bancar. Acceptarea interpretării contrare ar conduce la imposibilitatea aplicării art. 31 alin. (1) și (1 2 ) din Legea nr. 360/2002 deoarece la momentul pretinderii dreptului la compensația lunară, prin ipoteză ulterior contractării creditului, polițistul ar deține deja în proprietate locuința pentru care solicită plata compensației.

Într-o altă opinie, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 în ipoteza în care, ulterior achiziționării locuinței pentru care polițistul solicită acordarea dreptului la compensație, acesta este mutat în interes de serviciu în localitatea în care se află locuința achiziționată prin credit bancar.

S-a argumentat că polițistul mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul beneficiază de compensație lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ cerințele prevăzute expres de lege. Una dintre cerințele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 pentru acordarea acestui drept impune ca polițistul sau soția/soțul acestuia/acesteia să nu dețină locuință proprietate personală în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului. Or, dacă la data mutării în interesul serviciului polițistul deținea deja o locuință proprietate personală în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului, el nu poate beneficia de compensația lunară pentru chirie.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 86 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 15 iunie 2022, și Decizia nr. 409 din 24 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2025, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate ce au vizat dispozițiile art. 31 alin. (1 2 ) din Legea nr. 360/2002. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 12 din 19 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 13 iulie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1 2 ) din Legea nr. 360/2002, introduse prin art. I din Legea nr. 288/2018, dreptul la compensația lunară pentru chirie, pentru plata ratelor de credit, nu poate fi recunoscut polițiștilor care au încheiat contracte de credit ipotecar/imobiliar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018.

Prin Decizia nr. 59 din 25 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1025 din 10 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1 2 ) din Legea nr. 360/2002, raportat la art. 31 alin. (1) și art. 31 alin. (1 1 ) din aceeași lege, forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 113/2023 pentru modificarea și completarea art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, pentru a beneficia de compensația lunară pentru chirie în vederea plății ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuința achiziționată de polițist să fie situată în localitatea în care polițistul își desfășoară activitatea, locuința putând fi situată și în altă localitate aflată în proximitate (limitrofă).

Prin Decizia nr. 79 din 17 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 24 aprilie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit următoarele: Dispozițiile art. 31 alin. (1)-(14) din Legea nr. 360/2002 și ale art. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 se aplică și în cazul achiziționării unor locuințe cu plata în rate, inclusiv a celor edificate de Agenția Națională pentru Locuințe. În interpretarea și aplicarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul mutat la cerere cu locul de muncă într-o altă localitate decât cea unde își are domiciliul nu are dreptul la compensație lunară pentru chirie după mutarea în aceeași localitate, în interesul serviciului. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de ordin procedural, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând îndeplinirea cerințelor de admisibilitate anterior enunțate, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea Ministerului Afacerilor Interne - Direcția generală juridică la acordarea în favoarea reclamantului (polițist) a compensației lunare pentru chirie pentru plata ratei/unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar destinat achiziționării unei locuințe, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (1 2 ) din Legea nr. 360/2002.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 536 din Codul administrativ.

Rezultă, așadar, că primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

În ce privește condiția ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o veritabilă chestiune de drept, susceptibilă a face obiectul unei dezlegări de principiu, menită să preîntâmpine jurisprudența neunitară, precum și condiția referitoare la existența raportului de dependență dintre soluționarea pe fond a cauzei și lămurirea chestiunii de drept în discuție, se constată o serie de neregularități, care atrag inadmisibilitatea prezentului demers.

Cu titlu prealabil, se remarcă faptul că sesizarea aduce în discuție două chestiuni de drept distincte, astfel încât verificarea îndeplinirii cerinței enunțate urmează a se efectua prin raportare la fiecare dintre acestea.

Prima chestiune vizează interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (1 2 ) din Legea nr. 360/2002, instanța de trimitere fiind interesată să afle dacă prin cerința impusă de textele legale menționate, aceea ca polițistul numit în prima funcție/mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul să nu dețină locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soțul/soția acestuia, se înțelege că nu se referă chiar la locuința pentru care polițistul solicită acordarea compensației lunare pentru chirie pentru plata unei rate/unei fracțiuni de rată aferentă creditului ipotecar contractat pentru achiziționarea locuinței respective.

Formulată în acest mod, întrebarea adresată de instanța de trimitere apare ca fiind pur retorică, de vreme ce, printre documentele pe care polițistul aflat în situația reglementată la art. 31 alin. (1 2 ) din Legea nr. 360/2002 trebuie să le anexeze la raportul scris prin care solicită compensația lunară pentru chirie, se regăsesc, conform art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, contractul de vânzare-cumpărare a locuinței achiziționate prin contractul de credit ipotecar/imobiliar sau contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate, încheiat în nume propriu sau împreună cu soția/soțul, și contractul de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe, încheiat în nume propriu sau împreună cu soția/soțul.

Este evident, astfel, că cerința impusă de art. 31 alin. (1) și (1 2 ) din Legea nr. 360/2002, aceea ca polițistul numit în prima funcție/mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul să nu dețină locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soțul/soția acestuia, nu se referă chiar la locuința pentru care polițistul solicită acordarea compensației lunare pentru chirie pentru plata unei rate/unei fracțiuni de rată aferentă creditului ipotecar contractat pentru achiziționarea locuinței respective.

Această constatare nu este, însă, aptă să conducă la rezolvarea litigiului cu soluționarea căruia a fost învestită instanța de trimitere, raportat la motivul care a fundamentat refuzul pârâtului de a răspunde favorabil solicitării reclamantului de plată a compensației lunare pentru chirie pentru plata ratei/unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar contractat pentru achiziționarea unei locuințe în localitatea în care cel din urmă a fost mutat în interesul serviciului.

Astfel, verificând actele procedurale depuse de părțile din dosarul aflat pe rolul instanței de trimitere, se constată că argumentul pe care s-a întemeiat apărarea pârâtului, în sensul că reclamantul nu îndeplinește cerințele impuse de art. 31 alin. (1) și (1 2 ) din Legea nr. 360/2002, a fost acela că, anterior mutării în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își avea domiciliul, acesta achiziționase în localitatea respectivă un imobil, prin contractarea unui credit ipotecar, astfel că nu mai îndeplinea condiția de a nu deține locuință proprietate personală în acea localitate.

În aceste limite ale învestirii, prima problemă de drept cu care instanța de trimitere a înțeles să chestioneze Completul pentru dezlegarea unor chestiuni drept are un caracter pur ipotetic, răspunsul la aceasta nefiind de natură să producă un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în cauză.

În ce privește cea de-a doua chestiune de drept pe care instanța de trimitere o semnalează în cuprinsul încheierii de sesizare se constată că aceasta vizează stabilirea momentului de referință prin raportare la care se verifică îndeplinirea cerinței impuse de art. 31 alin. (1) și (1 2 ) din Legea nr. 360/2002, respectiv în ce măsură este îndeplinită condiția ca polițistul numit în prima funcție/mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul să nu dețină locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soțul/soția acestuia, în situația în care acesta a achiziționat locuința pentru care solicită acordarea compensației lunare pentru chirie anterior numirii în prima funcție/mutării în interesul serviciului.

Pentru argumentele deja expuse, chestiunea sesizată are legătură cu soluționarea cauzei, raportat la obiectul concret al pretențiilor deduse judecății și la motivele de fapt care fundamentează actele de procedură depuse de părțile din dosar.

În schimb, se constată că sesizarea nu îndeplinește cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept.

Referitor la această condiție se reține că, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la adoptarea actului normativ s-a ținut seama, printre altele, de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept". De asemenea, prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun, drept condiție de admisibilitate a sesizării, existența unei "chestiuni de drept", apte a declanșa mecanismul de unificare a practicii judiciare.

În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept", Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă legală incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice. Ca atare, procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate de natură a reclama intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare.

În cauză, se constată că instanța de trimitere a omis să prezinte posibilele interpretări antinomice pe care chestiunea de drept aflată în raport de dependență cu soluționarea cauzei le-ar suscita, limitându-se să exprime un punct de vedere asupra celei dintâi chestiuni de drept, care se situează în afara cadrului procesual fixat prin cererile și apărările părților.

Astfel, punctul de vedere prezentat de instanța de trimitere a fost în sensul că validarea interpretării oferite de pârât dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (1 2 ) din Legea nr. 360/2002 ar conduce la inaplicabilitatea acestora sau la restrângerea semnificativă a aplicabilității lor, pe considerentul că, în general, încheierea contractului de vânzare are loc într-un interval de timp relativ scurt față de momentul încheierii contractului de credit și numai în această perioadă polițiștii ar putea depune raportul pentru a beneficia de compensația lunară pentru chirie în vederea achitării ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului.

Or, astfel cum s-a arătat deja, motivul care a fundamentat refuzul pârâtului de a răspunde favorabil solicitării reclamantului de plată a compensației lunare pentru chirie pentru plata ratei/unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar contractat pentru achiziționarea unei locuințe în localitatea în care cel din urmă a fost mutat în interesul serviciului a fost acela că, anterior mutării în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își avea domiciliul, reclamantul achiziționase în localitatea respectivă un imobil, prin contractarea unui credit ipotecar, împrejurare esențială cu privire la care instanța de trimitere nu a formulat niciun punct de vedere.

În plus, jurisprudența înaintată de instanțele naționale ilustrează faptul că, într-o orientare cvasiunanimă (o singură hotărâre definitivă fiind în sens contrar), instanțele au adoptat soluția de respingere a acțiunilor de tipul celei în care a fost formulată prezenta sesizare.

În esență, s-a argumentat că polițistul mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul beneficiază de compensație lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ cerințele prevăzute expres de lege. Una dintre cerințele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 pentru acordarea acestui drept impune ca polițistul sau soția/soțul acestuia/acesteia să nu dețină locuință proprietate personală în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului. Or, dacă la data mutării în interesul serviciului polițistul deținea deja o locuință proprietate personală în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului, el nu poate beneficia de compensația lunară pentru chirie.

Ca atare, simpla analiză logico-gramaticală a normei ce face obiectul sesizării impune constatarea că verificarea îndeplinirii condiției ca polițistul numit în prima funcție/mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul să nu dețină locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soțul/soția acestuia, se face prin raportare la data numirii în prima funcție/mutării în interes de serviciu în localitatea respectivă, astfel încât, în cazul polițistului care a dobândit deja o locuință proprietate personală prin contractarea unui credit imobiliar anterior momentului de referință arătat, dreptul de a beneficia de compensația lunară pentru chirie s-a stins la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra locuinței respective.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,