ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 409/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/63/2021 pe rolul Tribunalului Dolj - Secția I civilă (disjunsă, prin încheierea din 07.09.2021, din dosarul nr. x/63/2017, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe în data de 21.04.2017), reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților a chemat în judecată pe pârâta A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 721.406,12 lei aferentă scrisorii standard de informare nr. 1805/21.02.2013 emisă de OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia – dosar nr. x/63/2013 – finalizat în sensul admiterii în parte a acțiunii CRFPA B numai pentru suma de 58.316,12 lei. În motivarea acțiunii inițiale (din care a fost disjunsă prezenta pricină), întemeiată pe normele în materia răspunderii civile delictuale de drept comun, reclamantul a arătat că pârâta A a ocupat funcția de director al ORFPA B în perioada 21.11.2007-13.09.2013, iar pretențiile formulate reprezintă obligații de plată din cauza faptului că OIR a considerat o parte din cheltuielile efectuate pe cele două proiecte POSDRL implementate, ,,(...)” și „(...)”, ca fiind neeligibile. În data de 15.06.2021, reclamantul a formulat o precizare la actiune, prin care a învederat, în ceea ce privește acțiunea în pretenții ce face obiectul dosarului nr. x/63/2017 (din care a fost disjunsă prezenta cauză), că înțelege să solicite obligarea pârâtei A, în calitatea sa de director al instituției reclamante (în perioada 21.11.2007-13.09.2013), la plata sumelor ce au fost imputate reclamantului prin hotărârile judecătorești definitive la care a făcut trimitere în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În data de 15.11.2021, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților B a depus la dosar o precizare a acțiunii ce formează obiectul cauzei pendinte, „în sensul că temeiul juridic al acesteia îl reprezintă dispozițiile art. 254 alin. (1) C. muncii, care reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, atunci când se produc pagube materiale angajatorului”. A mai arătat, de asemenea, că solicită obligarea pârâtei la sumei de 58.316,12 lei (despre care a precizat că ar fi fost imputată CRFPA B în dosarul nr. x/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal). În data de 28.02.2022, pârâta A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii, respectiv anularea solicitării de a se dispune obligarea sa la plata sumei de 58.316,12 lei și a invocat excepția autorității de lucru judecat prin aceea că în dosarul nr. x/63/2013 a fost respinsă cererea de chemare în garanție a sa. A invocat, totodată, și excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece au trecut mai mult de opt ani de când a predat mandatul, precizând că nu mai are raporturi juridice cu reclamantul din data de 13.09.2013. În data de 11.05.2023, reclamantul a formulat precizare la acțiune, arătând că obiectul cererii, câtimea, este de 721.406,12 lei, sumă care a fost declarată neeligibilă și care este aferentă scrisorii standard de informare și procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1701/25.04.2012, obiect al dosarului nr. x/63/2013. Prin încheierea din 13.06.2023, Tribunalului Dolj - Secția I civilă a respins, ca neîntemeiate, excepțiile autorității de lucru judecat și prescripției dreptului material la acțiune, invocate prin întâmpinare.

Sentința pronunțată de către Tribunalul Dolj Prin sentința nr. 544 din 26 septembrie 2023, Tribunalul Dolj - Secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

Decizia pronunțată de către Curtea de Apel Craiova Prin decizia nr. 109 din 28 martie 2024, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 544 din 26 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția I civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 109 din 28 martie 2024 a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților B. Recurentul a arătat că în mod greșit a reținut instanța de apel că nu ar fi indicat, în concret, atribuțiile cuprinse în fișa postului a căror îndeplinire defectuoasă a dus la crearea unui prejudiciu instituției. Din coroborarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului cu cele evocate în cuprinsul scrisorii standard de informare nr. 1805/21.02.2013 emise de OIR POSDRU SV Oltenia, a rezultat că intimata-pârâtă, în calitate de manager de proiect și de director al CRFPA B, a săvârșit o faptă ilicită, prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate. A mai precizat și că scrisoarea standard de informare, la care a făcut referire, a fost atacată în justiție, însă contestația a fost respinsă, precum și că din actele dosarului rezultă atât existența prejudiciului, cât și vinovăția intimatei-pârâte, dată fiind calitatea acesteia de manager de proiect. De asemenea, a invocat și că între atribuțiile intimatei-pârâte s-a regăsit și activitatea de coordonare și răspundere pentru realizarea activităților în conformitate cu programele AJOFM și cu programele proprii privind formarea profesională a adulților. Neîndeplinirea acestor atribuții concrete în perioada în care intimata-pârâtă avea obligația să coordoneze aceste contracte a dus, prin scrisoarea standard de informare nr. 1805/21.02.2013, la obligarea recurentului la plata sumei de 721.406,12 lei. Arată că intimata-pârâtă a nesocotit notificările și îndrumările date de OIR POSDRU, a încheiat contracte civile nelegale în derularea acestui proiect, a plătit remunerații aferente acestor contracte, deși avea obligația să nu angajeze cheltuieli suplimentare nejustificate. În consecință, din dosarul nr. x/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, ce a fost atașat cauzei, rezultă fără echivoc că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile patrimoniale a intimatei-pârâte pentru perioada în care s-a derulat proiectul Antreprenoriatul - Măsuri Active „(...)”. Apreciază că ambele instanțe de fond nu au intrat în cercetarea fondului și au analizat generic condițiile răspunderii civile patrimoniale cu privire la intimata-pârâtă.

Apărările formulate în cauză În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la 2.12.2024, respectiv la 4.12.2024, iar părțile nu au depus punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 12 februarie 2025, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport cu prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, reținând următoarele: Hotărârea atacată este pronunțată în soluționarea apelului (declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței nr. 544 din 26 septembrie 2023 a Tribunalului Dolj - Secția I civilă) într-un litigiu în materia conflictelor de muncă. Acest aspect rezultă din faptul că acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată ulterior, vizează antrenarea răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unor deficiențe în activitatea desfășurată în calitatea sa de fost salariat al recurentului-reclamant, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu care îi reveneau, fiind indicate, în mod expres, drept temei juridic al pretențiilor formulate, prevederile art. 254 alin. (1) C. muncii. Or, pentru o atare categorie de cereri, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului prin dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018), care prevăd că „(...) în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu 20 iulie 2017 și până la 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.” Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Așadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Prin urmare, legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și la termenele stabilite de aceasta. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Pentru aceste considerente, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților B împotriva deciziei nr. 109 din 28 martie 2024 a Curții de Apel Craiova-Secția I civilă.