ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2623/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2021, disjunsă din dosarul nr. x/2017 (prin încheierea din 07.09.2021), reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 68.883,85 RON aferentă scrisorii standard de informare nr. x/04.06.2013 emis de OIR POSDRU Sud Vest Oltenia - dosar nr. x/2013, finalizat în sensul respingerii acțiunii CRFPA Dolj. Prin precizarea la acțiune din 15.06.2021, reclamantul a arătat că, referitor la acțiunea în pretenții ce face obiectul dosarului cu nr. x/2021, înțelege să solicite obligarea pârâtei A., în calitatea sa de director al instituției reclamante (în perioada 21.11.2007-13.09.2013) la plata sumelor ce au fost imputate reclamantului prin hotărârile judecătorești definitive la care a făcut trimitere în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Prin precizarea la acțiune din 31.01.2022, a fost indicat ca temei juridic art. 254 alin. (1) Codul Muncii, care reglementează răspunderea patrimonială a salariaților în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale atunci când se produc pagube materiale angajatorului.

Sentința pronunțată de Tribunalul Dolj Prin sentința nr. 175/21.02.2023, Tribunalul Dolj, secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin decizia nr. 429/23.11.2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj. Recurentul a arătat că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material privind răspunderea civilă patrimonială. Instanța de apel, în mod eronat, a reținut că în cauză nu a indicat, în concret, atribuțiile cuprinse în fișa postului a căror îndeplinire defectuoasă a dus la crearea unui prejudiciu instituției. Din coroborarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului cu cele evocate în cuprinsul scrisorii standard de informare nr. x/04.06.2013 emisă de OIR POSDRU SV Oltenia, a rezultat că intimata-pârâtă, în calitate de manager de proiect și de director al CRFPA Dolj, a săvârșit o faptă ilicită, prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate. Recurentul a învederat că scrisoarea standard, la care a făcut referire, a fost atacată în justiție, însă contestația a fost respinsă, precum și că din actele dosarului rezultă atât existența prejudiciului, cât și vinovăția intimatei-pârâte, dată fiind calitatea acesteia de manager de proiect. A mai susținut recurentul că între atribuțiile intimatei-pârâte s-a regăsit și activitatea de coordonare și răspundere pentru realizarea activităților în conformitate cu programele AJOFM și programele proprii privind formarea profesională a adulților. În consecință, din dosarul care a fost atașat prezentei cauze rezultă că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile patrimoniale a intimatei-pârâte pentru perioada în care s-a derulat contractul POSDRU nr. x/5.l/S/55544. Apreciază că instanțele nu au intrat în cercetarea fondului și au analizat generic condițiile răspunderii civile patrimoniale cu privire la intimata-pârâtă.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție, completul de filtru a fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți la data de 20.11.2024. Nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Hotărârea atacată este pronunțată în soluționarea apelului (declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței nr. 175/21.02.2023 a Tribunalului Dolj, secția I civilă) într-un litigiu în materia conflictelor de muncă. Acest aspect rezultă din faptul că acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată ulterior (prin cererea emisă de reclamantă sub nr. x/31.01.2022-dosar fond), vizează antrenarea răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unor pretinse deficiențe în activitatea desfășurată în calitatea sa de fost salariat al recurentului-reclamant, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu care îi reveneau, fiind indicate, în mod expres, drept temei juridic al pretențiilor formulate, prevederile art. 254 alin. (1) din Codul muncii. Pentru astfel de cereri legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului prin dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018), care preved că "(...) în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu 20 iulie 2017 și până la 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare." Or, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Așadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și la termenele stabilite de aceasta. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj împotriva deciziei nr. 429 din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.