ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1689/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă sub nr. x/2021, disjunsă din dosarul nr. x/2017, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 443.984 RON aferentă scrisorii standard de informare nr. x/28.06.2013, emis de OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia - dosar nr. x/2013, finalizat în sensul respingerii acțiunii CRFPA Dolj. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C. civ. Deși prin acțiunea inițial formulată, reclamanta și-a întemeiat cererea pe răspunderea civilă de drept comun, arătând că sumele solicitate reprezintă un prejudiciu creat în perioada în care pârâta a fost director al CRFPA Dolj și totodată, manager de proiect în cele două proiecte POSDRU, ulterior, pentru termenul din data de 15.02.2022, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că solicită atragerea răspunderii reclamantei în temeiul art. 254 alin. (1) Codul muncii, care reglementează răspunderea patrimoniala a salariaților.

Sentința pronunțată de către Tribunalul Dolj. Prin sentința civilă nr. 212/07.03.2023, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2021, s-a respins cererea formulată de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj, în contradictoriu cu pârâta A., având ca obiect pretenții - disjuns din dosarul nr. x/2017, pentru suma de 443.984 RON, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de către Curtea de Apel Craiova. Prin decizia civilă nr. 301 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 212 din 07 martie 2023 în dosarul nr. x/2021.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză. Împotriva deciziei nr. 301 din 26 septembrie 2023 a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj. Recurentul reclamant a arătat că instanța de apel, în mod eronat, a reținut că în cauză nu a indicat, în concret, atribuțiile cuprinse în fișa postului a căror îndeplinire defectuoasă a dus la crearea unui prejudiciu instituției. Din coroborarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului cu cele evocate în cuprinsul scrisoarea standard de informare nr. x/28.06.2013, emisă de OIR POSDRU SV Oltenia, a rezultat că intimata-pârâtă, în calitate de manager de proiect și de director al CRFPA Dolj, a săvârșit o faptă ilicită, prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate. Recurentul reclamant a arătat că scrisoarea standard, la care a făcut referire, a fost contestată, însă cererea a fost respinsă, precum și că din actele dosarului rezultă atât existența prejudiciului, cât și vinovăția intimatei-pârâte, dată fiind calitatea acesteia de manager de proiect. De asemenea, a învederat că între atribuțiile intimatei-pârâte s-a regăsit și activitatea de coordonare și răspundere pentru realizarea activităților în conformitate cu programele AJOFM și programele proprii privind formarea profesională a adulților. În consecință, din dosarul care a fost atașat prezentei cauze rezultă că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile patrimoniale a intimatei-pârâte pentru perioada în care s-a derulat contractul POSDRU nr. x/6. 2/S/64003. Recurentul reclamant a apreciat că ambele instanțe nu au intrat în cercetarea fondului și au analizat generic condițiile răspunderii civile patrimoniale cu privire la intimata-pârâtă. Recurentul reclamant a considerat că, în speță, au fost încălcate normele privind răspunderea civilă patrimonială, motiv pentru care consideră ca fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză. În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la 21 mai 2024 (conform dovezilor de înmânare aflate la filele x), iar prin rezoluție a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 18 iunie 2024. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În cauză, hotărârea atacată este pronunțată în soluționarea apelului declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței nr. 212 din 07 martie 2023 a Tribunalului Dolj, secția I civilă într-un litigiu în materia conflictelor de muncă. Acest aspect rezultă din faptul că acțiunea introductivă de instanță - înregistrată la de 21.04.2017- astfel cum a fost precizată ulterior, vizează antrenarea răspunderii materiale a intimatei-pârâte pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unor deficiențe în activitatea desfășurată în calitatea sa de fost salariat al recurentei-reclamante, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu care îî reveneau, fiind indicate, în mod expres, drept temei juridic al pretențiilor formulate, prevederile art. 254 alin. (1) Codul muncii. Astfel, obiectul procesului este un conflict de muncă, în cazul concret acesta fiind în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin raportul de serviciu, temeiul pretențiilor fiind dispozițiile Codului muncii referitoare la răspunderea patrimonială a salariatului pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa. Or, pentru o atare categorie de cereri legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului prin dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, conform cărora în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 1 ianuarie 2019, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă. Cu privire la mențiunea din dispozitivul deciziei nr. 301 din 26 septembrie 2023 relativ la calea de atac a recursului în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, Înalta Curte are în vedere că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și la termenele stabilite de aceasta "indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", sens în care judecătorul nu deține prerogativa autorizării sau nu a unei căi de atac împotriva propriei hotărâri. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Pentru aceste considerente, constatând că atacată cu recurs, nu este supusă, conform dispozițiilor legale expuse, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj împotriva deciziei nr. 301 din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererile de recurs.