ÎCCJ, Secția penală

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8/F din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în privința soluționării contestației privind tergiversarea procesului penal nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, formulată de contestatorul A.

În temeiul art. 50 raportat la art. 40 alin. (1) și art. 4882 alin. (1) lit. a C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului penal nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, formulată de contestatorul A, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că competența de soluționare a contestației aparține în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță și cum Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, iar procurorul B împotriva căruia petentul A a formulat plângerea penală ce face obiectul cauzei penale nr. x/P/2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică deține grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competenta soluționării contestației privind tergiversarea procesului penal aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În contestația formulată, petentul A a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea cu celeritate a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/P/2022, arătând, în esență, că tergiversarea soluționării cauzei penale îi generează grave probleme de imagine în rândul instanțelor de judecată în fața cărora procurorul transmite multiple materiale în cuprinsul cărora i se adresează cu apelativul suspect, conduită ce este de natură a-l prejudicia în contextul în care avocatul trebuie să se bucure de o bună reputație atât în fata clienților, cât și în fața instanțelor de judecată, dar și a celorlalți participanți la actul de justiție.

Examinând contestația formulată de petentul A, în conformitate cu dispozițiile art. 4881 și următoarele C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Instituția contestației privind durata procesului penal, reglementată de dispozițiile art. 4881 C. proc. pen., reprezintă un remediu instituit de legiuitor în cazul depășirii duratei rezonabile a procesului penal și a fost reglementată în considerarea obligațiilor ce decurg în sarcina statului din prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv de a crea un sistem judiciar eficient, capabil să soluționeze cauzele penale într-un termen rezonabil și de a asigura, la nivelul legislației naționale, un remediu efectiv care să permită valorificarea drepturilor și libertăților consacrate prin Constituție.

Exercitarea contestației privind durata procesului penal este supusă, însă, unor condiții expres prevăzute de art. 4881 alin. (2) și (3) C. proc. pen., referitoare la: subiecții procesuali îndrituiți să recurgă la acest remediu (limitativ prevăzuți de lege), tipul de cauze a căror durată poate fi cenzurată (enumerate explicit în cuprinsul normei menționate), respectiv termenele minime a căror împlinire trebuie să intervină anterior sesizării judecătorului de drepturi și libertăți sau instanței competente, după caz.

Potrivit art. 4881 alin. (3) lit. a C. proc. pen., contestația privind durata procesului penal poate fi formulată pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale.

Aceste prevederi consacră, așadar, în mod explicit, cerința existenței unei cauze penale aflate în cursul urmăririi penale, marcând, totodată, și momentul de început al termenului prevăzut de legiuitor ca cerință de sesizare a instanței în procedura analizată.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin ordonanța nr. x/P/2022 din data de 25 ianuarie 2024, aflată la filele 17-18 din dosarul parchetului, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., iar petentul A a formulat contestație privind durata procesului penal la data de 19 noiembrie 2024, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la filele 2-5 din dosarul Curții de Apel București.

Prin urmare, raportând data începerii urmăririi penale, respectiv 25 ianuarie 2024, la data formulării contestației de către petent, respectiv 19 noiembrie 2024, judecătorul de drepturi și libertăți conchide că la data sesizării sale nu era îndeplinită condiția de admisibilitate cuprinsă în dispoziția expresă și imperativă din art. 4881 alin. (3) lit. a C. proc. pen., deoarece sesizarea a avut loc înainte de a se fi împlinit un an de la începerea urmăririi penale; susținerea că sesizarea a devenit admisibilă, fiindcă la momentul judecării contestației s-a împlinit termenul de un an nu poate fi reținută, deoarece condițiile de admisibilitate a sesizării instanței de judecată se analizează în raport cu momentul înregistrării sesizării, nicidecum raportat la un alt moment.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4881 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A privind durata procesului penal ce face obiectul dosarului nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de petentul A cu referire la dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, 18 februarie 2025.