ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 mai 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 661.970,65 RON, din care 598.579,67 RON reprezintă contravaloarea remunerației datorate în temeiul contractului de administrare a portofoliului de mărci nr. 35/18.03.2019 și 63.390,98 RON reprezintă penalități de întârziere calculate conform prevederilor art. 3 alin. (2^1) din O.G. nr. 13/2011.
La data de 27 iunie 2022 pârâta C. S.R.L. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la restituirea biletelor la ordin predate în 22.05.2021 și 09.03.2022.
La data de 9 februarie 2023 D. S.R.L. a depus cerere de intervenție accesorie, în interesul societății C. S.R.L., solicitând respingerea acțiunii.
La data de 23.03.2023 tribunalul a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale, a respins ca nefondată excepția lipsei de interes a intervenientei accesorii D. S.R.L., a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, rămânând în pronuntare asupra cererii de chemare în judecată și asupra cererii de intervenție accesorie.
Prin sentința civilă nr. 1079 din 2 mai 2023 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a fost admisă cererea de chemare în judecată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 598.579,67 RON reprezentând debit principal restant, precum și suma de 63.390,98 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare.
A fost anulată cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca netimbrată.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta D. favoarea pârâtei, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 1721/2023 din 16 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a fost respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de apel și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivare, s-a susținut, în esență, că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 1.786 și ale art. 1.789 C. civ. raportat la art. 1.168 C. civ., precum și cele ale art. 1.555-1.556 C. civ. și a încălcat dispozițiile art. 1.272 C. civ., prin aceea că a statuat că intimatei-reclamante nu îi revine și obligația de a asigura folosința liniștită și utilă a mărcilor. S-a arătat că, în cauză, contractul de administrare nr. x/18.03.2019 este un contract complex, nenumit, căruia i se aplică dispozițiile din materia obligațiilor și care se aseamănă cel mai mult cu contractul de locațiune.
De asemenea, s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1.270 raportat la art. 1.182 C. civ., arătându-se că instanța de apel în mod greșit a apreciat că scadența obligației de plată nu a fost modificată, ignorând caracterul consensual al înțelegerii de modificare a scadenței, ca urmare a acceptării de către intimata-reclamantă a unor bilete la ordin cu altă scadență decât cea stabilită inițial.
Recurenta a mai arătat că semnificația predării-primirii unor bilete la ordin cu o altă scadență rezultă din legislația specială aplicabilă biletului la ordin, sens în care au fost invocate dispozițiile art. 104, art. 106 și ale art. 36 din Legea nr. 58/1934. Totodată, au fost invocate punctele 2, 221, 225, 335 din Norma-cadru nr. 6/08.03.1994 a Băncii Naționale a României privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit cu cambii și bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1993, aprobată și modificată prin Legea nr. 83/1994.
La data de 5 martie 2024 intimata A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând constatarea nulității căii de atac.
Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, reține următoarele considerente:
În virtutea principiului constituțional al egalității persoanelor în fața legii și al autorităților, prevăzut la art. 16 din legea fundamentală, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă.
În cauză, se constată că una dintre aceste condiții nu este îndeplinită.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
În egală măsură, art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că cererii de recurs i se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța supremă reține că, în cauză, recursul nu a fost timbrat anticipat, precum și că recurenta nu s-a conformat obligației ce îi revenea în acest sens, deși i s-a trasat obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5.112,35 RON aferente recursului formulat.
Astfel, obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.112,35 RON a fost adusă la cunoștința recurentei prin adresa emisă la 14 februarie 2024, comunicată la 20 februarie 2024, precum și prin citația aferentă termenului de judecată din 11 iunie 2024, ambele comunicate la sediul părții indicat în preambulul cererii de recurs.
Totodată, se reține că partea nu a formulat, înăuntrul termenelor legale, cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau de acordare a facilităților la plata taxei.
În consecință, se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmând a fi anulat recursul.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1721/2023 din 16 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București –Secția a VI-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1721/2023 din 16 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București –Secția a VI-a Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.