ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1235/2024

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Galați – secția a II-a Civilă, A. a solicitat să i se acorde ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 568,96 RON, stabilită în sarcina sa pentru soluționarea cererii de intervenție.

Prin încheierea din 10.02.2022, Tribunalul Galați – secția a II-a Civilă a respins ca nefondată cererea.

Împotriva acestei încheieri, A. a formulat o cerere de revizuire, înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Galați – secția a II-a Civilă, cerere care, prin decizia civilă nr. 118/15.06.2022, a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

Prin întâmpinarea depusă în respectiva etapă procesuală, B. S.A. a invocat excepția lipsei de interes; tot în cursul judecării recursului, la 16.11.2022, recurentul a formulat cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2129/25.10.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis excepția lipsei de interes, a respins cererea de renunțare și recursul declarat și a obligat recurentul-revizuent la plata către intimata B. S.A. a sumei de 2.340,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

În motivare, a susținut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale și că, respingând recursul, instanța a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; a invocat, astfel, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Din perspectiva primului caz de anulare, a arătat că instanța de recurs nu a observat că încheierea din 10.02.2022 este o încheiere interlocutorie, iar interesul său este născut și actual, câtă vreme această hotărâre este menținută prin respingerea cererii de reexaminare cu care a atacat-o.

Din perspectiva celui de-al doilea caz de anulare, autorul căii de atac a arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivelor de recurs expuse la pct. 1 și 2 ale memoriului, care se impuneau examinate cu prioritate față de excepția lipsei de interes, invocată de intimată.

Prin întâmpinarea înregistrată la 15.02.2024, B. S.A. a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la 21.03.2024, contestatorul a formulat cerere de achiesare la decizia instanței de recurs, la care a renunțat în ședința din 27.03.2024, când a formulat o cerere de renunțare la judecata cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată în dosarul nr. x/2018, respinsă prin încheierea de la același termen.

La 30.04.2024, contestatorul a formulat o cerere de renunțare la dreptul pretins, respinsă potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii.

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În argumentarea cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul susține, în esență, că neobservarea de către instanța de recurs a caracterului interlocutoriu al încheierii din 10.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Galați – secția a II-a Civilă, împotriva căreia a formulat cererea de revizuire, constituie o eroare materială evidentă care a influențat în mod decisiv soluția pronunțată.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Norma legală evocată reglementează contestația în anulare specială deschisă împotriva hotărârii instanței de recurs afectate de o eroare materială, sintagmă care desemnează greșeli cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, produse prin omisiunea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii.

Motivul analizat nu poate viza însă aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea probelor administrate sau interpretarea ori aplicarea pretins greșită a unor dispoziții legale, deoarece astfel de aspecte se pot circumscrie, eventual, unor erori de judecată, care nu pot fi subsumate celor materiale, specifice contestației în anulare speciale.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte reține că în hotărârea atacată cu contestație în anulare s-a reținut că recursul actualului contestator privește decizia civilă nr. 118/15.06.2022, prin care Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire pe care o formulase împotriva încheierii din 10.02.2022, prin care, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Galați – secția a II-a Civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar privind taxa de timbru aferentă cererii de intervenție depusă de aceeași parte în apel.

Respingerea căii de atac a fost determinată de concluzia instanței că interesul promovării cererii de recurs și a cererii de renunțare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu este actual, întrucât recurentul nu poate justifica un folos practic, câtă vreme instanța de apel a finalizat deja judecata în dosarul în care s-a pronunțat încheierea din 10.02.2022, a cărei anulare se urmărea.

Așadar, admiterea excepției lipsei de interes nu constituie o eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., deoarece nu are la bază omiterea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante, existente la dosar la data pronunțării hotărârii atacate, ci este consecința aplicării art. 32 alin. (1) lit. d) și ale art. 458 C. proc. civ., aspect ce demonstrează că instanța a făcut un act de judecată, nesupus cenzurii în cadrul contestației în anulare.

Prin urmare, nu este incident cazul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Circumscris art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul a susținut că instanța nu a examinat motivele de casare invocate la pct. 1 și 2 din cererea de recurs, care, în opinia sa, ar fi trebuit analizate cu întâietate față de excepția lipsei de interes ridicată de intimata B. S.A.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Contestația în anulare poate fi admisă pe acest temei numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și cu care a fost învestită în termenul legal; poate fi atacată astfel o hotărâre prin care calea extraordinară de atac a fost respinsă ca urmare a analizei pe fond și nu pe baza unei excepții procesuale, întrucât numai această ipoteză este compatibilă cu analizarea incompletă a motivelor de casare.

O atare situație nu este incidentă în cauză, unde neexaminarea motivelor de recurs nu a fost involuntară, ci deliberată și justificată prin aplicarea art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 și art. 499 C. proc. civ.

Astfel, de vreme ce instanța de recurs a decis să examineze prioritar excepția de fond a lipsei de interes, analiza motivelor de casare a devenit inutilă, astfel încât aceasta nu s-a mai realizat și, deci, nu s-a regăsit în cuprinsul deciziei recurate.

În consecință, nu este fondat nici cazul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente cazurile de anulare invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. și, în baza art. 452 și 453 C. proc. civ., reținând culpa sa procesuală, îl va obliga la plata către intimata B. S.A. a sumei de 2.364,05 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2129/25.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Obligă contestatorul la plata către intimata B. S.A. a sumei de 2.364,05 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2024.